ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8062/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1091 din 23 mai 2006, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta I.S.C., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța și pe cale de consecință a anulat Dispoziția nr. 3367 din 17 decembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Constanța; a obligat pe pârâtul Primarul municipiului Constanța să emită o nouă dispoziție de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 320,55 mp situat în municipiul Constanța, Stațiunea Mamaia lot. 20, careul 28 identificat prin raportul de expertiză judiciară topografică întocmit de expertul F.D.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că terenul în litigiu, 320,55 mp situat în stațiunea Mamaia a fost dobândit de autorul reclamantei, I.B., prin actul de vânzare-cumpărare nr. 2864 din 18 august 1938, în cuprinsul căruia nu a fost inserat pactul comisoriu invocat de pârâtul Primarul Municipiului Constanța, ceea ce înseamnă că rezoluțiunea actului nu putea interveni decât pe cale judecătorească. Se constată deci, că preluarea de către stat a terenului autorului reclamantei are caracter abuziv în condițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001. De asemenea, s-a mai reținut că avându-se în vedere locul situării terenului în litigiu, mai multe construcții turistice, acesta nu poate fi restituit în natură, reclamanta urmând să primească măsuri reparatorii prin echivalent.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 364 din 6 decembrie 2006 a respins ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta I.S.C., împotriva sentinței civile nr. 1091 din 23 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța; a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Constanța, împotriva aceleiași sentințe civile; a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a respins contestația ca nefondată. Aceeași curte de apel prin decizia civilă nr. 65 din 21 februarie 2007, a admis cererea de completare decizie formulată de apelantul-pârât și intimat Primarul Municipiului Constanța, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă I.S.C. și pe cale de consecință: a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 364 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, în sensul că a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de lei către apelantul-pârât Primarul Municipiului Constanța.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că terenul în litigiu, 320,55 mp a fost proprietatea autorului reclamantei, respectiv I.B.S., dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2864 din 18 august 1938. Că pactul comisoriu inserat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1935 s-a transmis în 1938 prevede că vânzarea se desființează, fără somație, judecată și fără nici un drept de despăgubire pentru cumpărător în cazul în care nu-și îndeplinește obligația de a construi în teren de 4 ani (ulterior 6 ani), este după termenii folosiți un pact comisoriu de gradul IV care are ca efect desființarea necondiționată a contractului de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligația să fi fost dusă la îndeplinire.

S-a mai reținut că, autorul reclamantei nu și-a îndeplinit obligația iar prin decizia nr. 22043/1958 creditorul Primăria municipiului Constanța și-a manifestat voința de a face efectivă sancțiunea rezilierii. Împotriva deciziei civile nr. 364 din 6 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs reclamanta I.S.C. criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Deși instanța de apel a reținut că cea mai mare parte a terenului în litigiu nu este afectată de construcții sau alte lucrări, totuși în mod nelegal nu a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu, 320,55 mp . - Nu există identitate între clauzele de vânzare nr. 2676 din 7 septembrie 1935 încheiat între vânzătorul Primăria Municipiului Constanța și cumpărătorul cpt.

C.G., pe de o parte, și clauzele actului de vânzare 2864 din 18 august 1938 încheiat între vânzătorul cpt. C.G. și cumpărătorul inginer I.B., cu privire la terenul în litigiu, pe de altă parte. Așa numitul pact comisoriu este inserat numai în actul de vânzare-cumpărare din 1935 nu și în actul de vânzare din 1938. Termenul în litigiu a fost preluat fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor de stat. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Reclamanta I.S.C. a solicitat în condițiile art. 21-22 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată, restituirea în natură a imobilului-teren, în suprafață de 320,55 mp situat în stațiunea Mamaia, lotul 20, careul 78. Prin dispoziția nr. 3367 din 17 decembrie 2004 Primarul Municipiului Constanța a respins notificarea reclamantei pe considerentul că nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001 coroborate cu dispozițiile H.G.

nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Reclamanta I.S.C. a făcut dovada calității de moștenitor legal al autorului B.I.L. decedat la data de 28 ianuarie 1997 conform certificatului de moștenitor nr. 517 din 16 septembrie 1998, f. 23 dosar fond, și a mamei sale B.N. decedată la data de 31 ianuarie 2005, după introducerea acțiunii, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 51 din 4 martie 2005, f. 42 dosar fond. Autorul B.I.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului viran în suprafață de 320,55 mp situat în stațiunea Mamaia, prin cumpărare de la vânzătorul G.G.C., în urma încheierii actului de vânzare autentificat sub nr. 2864 din 18 august 1938 f. 18-19 dosar fond.

În cuprinsul actului de dobândire se menționează că vânzătorul este proprietar al terenului în baza actului de vânzare autentificat sub nr. 2676/1935 încheiat cu Primăria municipiului Constanța și că toate obligațiile pe care și le-a asumat vânzătorul prin acest act, respectiv obligația de a construi pe teren o casă de locuit sau o vilă, în teren de 4 ani de la data autentificării primului act de vânzare-cumpărare, se transmit cumpărătorului B.I.L. Se constată că în actul de proprietate autentificat sub nr. 2864 din 18 august 1938 cumpărătorul nu și-a asumat nici o obligație cu privire la construirea pe terenul în litigiu a unei case de locuit sau o vilă în termen de 4 ani de la autentificare.

Prin urmare, Decizia nr. 22043 din 24 octombrie 1958 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului Constanța, f. 24 – 25 dosar fond prin care au fost reziliate actele de vânzare-cumpărare pentru terenurile din Mamaia nu are nici o eficiență juridică cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr. 2864/1938, deoarece autorul B.I.L. nu și-a asumat nici o răspundere cu privire la vreun pact comisoriu, ceea ce înseamnă că rezoluțiunea actului nu putea interveni decât pe cale judecătorească. Decizia mai sus menționată este abuzivă și pentru faptul că nu a individualizat terenul în litigiu, a făcut doar o referire generică la toate terenurile din Mamaia.

Cu alte cuvinte, nu este identitate între clauzele actului de vânzare-cumpărare nr. 2676 din 7 septembrie 1935 și actul de vânzare- cumpărare nr. 2864 din 18 august 1938. Pentru toate aceste motive se reține că preluarea de către stat a terenului în litigiu, 230,55 mp situat în municipiul Constanța, stațiunea Mamaia lotul 20 careul 78, are caracter abuziv potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii. Cu toate că cea mai mare parte a terenului în litigiu nu este afectată de construcții, raport de expertiză, sau alte lucrări, totuși având în vedere locul situării acestuia, între mai multe construcții turistice, și destinația pe care o are în prezent, spațiu de circulație aferent hotelului A.V., se reține că imobilul nu poate fi restituit în natură.

În atare situație reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent. Așadar față de cele reținute, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință se va admite recursul în sensul că se vor casa cele două decizii nr. 65 din 21 februarie 2007 și 364 din 6 decembrie 2006 și se va menține sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta I.S.C. împotriva deciziei nr. 364/c din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, și împotriva deciziei nr. 65/c din 21 februarie 2007 a aceleiași instanțe. Casează cele două decizii și menține sentința instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2007.