ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2651/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC E.B. SA prin sucursala E. Constanța a chemat în judecată pe pârâta R.A.D.E.T. Constanța și a solicitat instanței să constate, prin hotărâre judecătorească, existența dreptului său de creanță, în cuantum de 842.860.363.695 lei, la data de 31 ianuarie 2004, față de pârâtă. Cererea reclamantei a fost motivată prin invocarea raporturilor contractuale stabilite între părți, raporturi în executarea cărora reclamanta a furnizat pârâtei energie termică, cu obligația cumulativă de a plăti prețul convenit și întemeiată în drept pe prevederile art. 111 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3118 din 18 octombrie 2005, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei și a constatat existența, la data de 31 ianuarie 2004, a unui drept de creanță al reclamantei față de pârâtă de 842.860.363.695 lei (ROL).

Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta, care a reiterat și excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantei, excepție ridicată și în fața instanței de fond, dar respinsă de către aceasta. Curtea de Apel Constanța, investită cu judecarea apelului, a analizat cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția invocată de pârâtă pe care a găsit-o întemeiată și, drept urmare, prin decizia nr. 61 din 13 martie 2006, a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen reclamanta, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei instanței de apel în sensul respingerii apelului pârâtei.

Recurenta și-a întemeiat în drept recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se susține că hotărârea atacată cu recurs este nefondată și, în esență, că sunt întrunite cumulativ toate elementele pentru exercitarea unei acțiuni în constatare respectiv reclamanta nu poate cere realizare dreptului deoarece între părți există o neînțelegere privind încasarea sau neîncasarea sumei de 24.764.397.329 lei, reclamanta are interes în promovarea unei acțiuni în constatare întrucât o acțiune în realizare ar impune plata unei taxe de timbru „imensă” pe care nu știu dacă o vor recupera vreodată și ea cerea stabilirea existenței unui drept de creanță la un moment dat și nu constatarea unei stări de fapt.

Examinând recursul reclamantei prin prisma motivului invocat Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Recurenta, deși și-a întemeiat recursul pe punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., nu a arătat care este actul juridic dedus judecății care a fost interpretat greșit, și în ce sens, și nici cum instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or instanța de apel a examinat acțiunea reclamantei ca o acțiune în constatare, exact așa cum a calificat-o și reclamanta în acțiune (indicând și art. 111 C. proc. civ.) și cum susține în recursul său. Motivul invocat de reclamantă ar putea fi încadrat, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 111 C. proc. civ. Motivul invocat în recurs este neîntemeiat întrucât instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, respectiv a art. 111 C. proc. civ., și deci soluția atacată este legală. Astfel, instanța de apel a reținut corect caracterul subsidiar al acțiunii în constatare și că reclamanta are la dispoziție acțiunea în realizare pentru constrângerea debitoarei la plata sumelor datorate, eventualele neînțelegeri dintre părți cu privire la cuantumul acestor sume putând fi clarificate tot în cadrul unei acțiuni în realizare. De asemenea, interesul invocat de reclamantă în promovarea unei acțiuni în constatare, respectiv neplata taxei judiciare de timbru într-o acțiune în realizare, nu este unul juridic și legitim care să poată legitima acțiunea reclamantei.

Față de cele de mai sus instanța de apel în mod corect a stabilit că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ. și, drept urmare, a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă. Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.B. SA, sucursala E. Constanța împotriva deciziei nr. 61/ COM din 13 martie 2006 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2006.