ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2651/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC E.B. SA prin sucursala

E. Constanța a chemat în judecată pe pârâta R.A.D.E.T. Constanța și a solicitat

instanței să constate, prin hotărâre judecătorească, existența dreptului său de

creanță, în cuantum de 842.860.363.695 lei, la data de 31 ianuarie 2004, față

de pârâtă.

Cererea reclamantei a fost motivată

prin invocarea raporturilor contractuale stabilite între părți, raporturi în

executarea cărora reclamanta a furnizat pârâtei energie termică, cu obligația

cumulativă de a plăti prețul convenit și întemeiată în drept pe prevederile art.

111 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3118 din 18

octombrie 2005, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei și a

constatat existența, la data de 31 ianuarie 2004, a unui drept de creanță al

reclamantei față de pârâtă de 842.860.363.695 lei (ROL).

Împotriva acestei soluții a declarat

apel pârâta, care a reiterat și excepția de inadmisibilitate a cererii

reclamantei, excepție ridicată și în fața instanței de fond, dar respinsă de

către aceasta.

Curtea de Apel Constanța, investită

cu judecarea apelului, a analizat cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc.

civ., excepția invocată de pârâtă pe care a găsit-o întemeiată și, drept

urmare, prin decizia nr. 61 din 13 martie 2006, a admis apelul pârâtei și a

schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepția

inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen reclamanta, solicitând admiterea acestuia și modificarea

deciziei instanței de apel în sensul respingerii apelului pârâtei.

Recurenta și-a întemeiat în drept

recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se susține

că hotărârea atacată cu recurs este nefondată și, în esență, că sunt întrunite

cumulativ toate elementele pentru exercitarea unei acțiuni în constatare

respectiv reclamanta nu poate cere realizare dreptului deoarece între părți

există o neînțelegere privind încasarea sau neîncasarea sumei de 24.764.397.329

lei, reclamanta are interes în promovarea unei acțiuni în constatare întrucât o

acțiune în realizare ar impune plata unei taxe de timbru „imensă” pe care nu

știu dacă o vor recupera vreodată și ea cerea stabilirea existenței unui drept

de creanță la un moment dat și nu constatarea unei stări de fapt.

Examinând recursul reclamantei prin

prisma motivului invocat Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta

este nefondat.

Recurenta, deși și-a întemeiat

recursul pe punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., nu a arătat care este actul

juridic dedus judecății care a fost interpretat greșit, și în ce sens, și nici

cum instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia. Or instanța de apel a examinat acțiunea reclamantei ca o acțiune în

constatare, exact așa cum a calificat-o și reclamanta în acțiune (indicând și art.

111 C. proc. civ.) și cum susține în recursul său.

Motivul invocat de reclamantă ar

putea fi încadrat, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în prevederile pct.

9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 111 C. proc. civ.

Motivul invocat în recurs este

neîntemeiat întrucât instanța de apel a făcut o corectă interpretare și

aplicare a legii, respectiv a art. 111 C. proc. civ., și deci soluția atacată

este legală. Astfel, instanța de apel a reținut corect caracterul subsidiar al

acțiunii în constatare și că reclamanta are la dispoziție acțiunea în realizare

pentru constrângerea debitoarei la plata sumelor datorate, eventualele

neînțelegeri dintre părți cu privire la cuantumul acestor sume putând fi

clarificate tot în cadrul unei acțiuni în realizare.

De asemenea, interesul invocat de

reclamantă în promovarea unei acțiuni în constatare, respectiv neplata taxei

judiciare de timbru într-o acțiune în realizare, nu este unul juridic și

legitim care să poată legitima acțiunea reclamantei.

Față de cele de mai sus instanța de

apel în mod corect a stabilit că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.

111 C. proc. civ. și, drept urmare, a respins acțiunea reclamantei ca

inadmisibilă.

Pe cale de consecință, Înalta Curte

urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC E.B. SA, sucursala E. Constanța împotriva deciziei nr.

61/ COM din 13 martie 2006 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2006.