ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8172/2005

Asupra recursului de față;

Prin decizia civilă nr. 227 din 23

octombrie 2003 a Curții de apel Ploiești, secția civilă, s-a respins ca

nefondat apelul formulat de contestatorul H.L.M. împotriva sentinței civile 619

din 22 mai 2003 a Tribunalului Prahova, potrivit căreia s-a respins contestația

la decizia din 17 ianuarie 2003 a intimatei SC I. SA, decizie a cărei anulare

s-a pretins alături de restituirea cotei părți din imobil.

În motivarea hotărârii sale,

instanța de apel a reținut că autorii contestatorului au dobândit cota indiviză

de ½, însă, prin hotărâre judecătorească, irevocabilă la 7 noiembrie

2002, în acțiunea în revendicare, contestatorul nu și-a dovedit calitatea de

moștenitor, actul său notarial încheiat la Cannes în Franța, în care este

specificat ca unic moștenitor, nefiind valabil decât cu semnătura originală

proprie și sigiliu.

S-a mai avut în vedere că

notificarea în temeiul Legii 10/2001 i-a fost respinsă de către intimată.

S-a apreciat că nu s-a făcut dovada

de unic moștenitor al apelantului contestator și s-a evidențiat că actul

notarial nu este superlegalizat în sensul că nu prezintă apostilă, conform O.G.

–lui 66/99.

Împotriva susnumitei decizii a

declarat recurs contestatorul H.L.M. care susține că actul notarial nr. 1102

eliberat de un notar din Franța care certifică faptul că este unicul moștenitor

al părinților săi, proprietarii imobilului, ca și actele de stare civilă îl

legitimează în cauză.

Precizează că în acest sens a depus

actul sub forma unei fotocopii legalizate și al unei traduceri oficiale,

întocmite de un traducător autorizat.

Prin același recurs se susține că nu

e necesară superlegalizarea deoarece O.U.G. nr. 66/99 nu permite apostilă, dacă

există convenție între state.

Deliberând asupra recursului, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează a-l admite pentru simpla rațiune că

excepția de fond a legitimării procesuale active a fost greșit soluționată,

condiție în care are în vedere pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

De principiu, legea prevede posibilitatea de a dovedi

filiația față de autorii comuni, ca moștenitor, în speță, descendent, printr-un

virtual atestat autentic notarial, respectiv certificatul de moștenitor. În

speță, certificatul de moștenitor, emis în Franța, a fost tradus de un

traducător autorizat, iar lipsa apostilei nu-l poate înlătura pe recurentul

contestator de la succesiunea autorilor săi, proprietarii imobilului, deoarece

nu numai că a dovedit prin actele de stare civilă, filiația față de autorii

săi, dar

s-a demonstrat că oricum recurentul

contestator are vocație succesorală, nefiind renunțător la succesiunea

proprietarilor imobilului, imobil de la care se pretinde o cotă parte.

De aceea, se va proceda în

concordanță cu dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., urmând a admite

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatorul H.L.M. împotriva deciziei nr. 227 din 23 octombrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 619 din 22 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova,

secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul

Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2005.