ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 513/2006

Deliberând asupra recursului de față, Reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Brașov, a solicitat obligarea pârâtei S.N.C. SA Ploiești, E.M.C. și a pârâtei S.N.C. SA Ploiești, în subsidiar, la plata sumei de 4.638.025.652 lei majorări de întârziere la plata tarifului de transport, cu cheltuieli de judecată. Motivându-și acțiunea reclamanta arată că a încheiat cu prima pârâtă, sucursală a S.N.C. SA Ploiești contract, care a stat la baza transportului de cărbune. Tariful de transport a fost achitat cu întârziere astfel să se datorează penalități de întârziere de 9,15 % pe zi de întârziere. Prin sentința civilă nr. 2090 din 26 noiembrie 2004, Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtele în solidar să plătească reclamantei 4.638.023.652 lei, reprezentând penalități de întârziere la plata tarifului de transport și cheltuieli de judecată de 74.550.000 lei.

A fost admisă cererea de chemare în garanție a pârâtei S.N.C. SA Ploiești și în consecință a obligat pe chemata în garanție SC C. SA Bacău să plătească pârâtei S.N.C. SA Ploiești suma de 4.638.023.652 lei despăgubiri și 149.100.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că a existat o delegare de competență pentru subunități și deci există calitate procesuală pasivă a sucursalei. Din procesul – verbal de conciliere semnat fără obiecțiuni rezultă că pârâta S.N.C. SA Ploiești recunoaște atât contravaloarea transporturilor de 8.468.299.061 cât și a majorărilor de întârziere. S-a considerat că în cauză se aplică dispozițiile contractului, contract cadru și nu proiectul de contract pentru plăți centralizate care nu a fost încheiat.

A fost avut în vedere art. 4 și art. 10.2 din contract, apreciindu-se că nu are nici o relevanță că plata s-a făcut prin compensare cât timp aceasta s-a făcut cu întârziere, iar reclamanta și-a îndeplinit obligațiile corespunzător. În ce privește chemata în garanție, SC C. SA Bacău, aceasta s-a obligat să plătească transportul cărbunelui pe perioada aprilie – decembrie 2002, deci și pentru mai 2002. Împotriva acestei sentințe a declarat apel chemata în garanție susținând că nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru admiterea cererii de chemare în garanție fiind necesară existența unei obligații de garanție sau de despăgubire în temeiul legii sau a contractului ori, art. 8.7. din contractul din 26 iunie 2002 nu face decât să fixeze termenii comerciali definiți conform regulilor.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 86 din 10 mai 2005 a respins ca nefondat apelul chematei în garanție reținând că, prin contract, chemata în garanție s-a obligat să suporte plata transportului către cărăușul C.F.R. Brașov; chiar dacă s-a încheiat contractul la 26 iunie 2002, iar prestația privește luna mai 2002, chemata în garanție s-a obligat expres la plata cheltuielilor pentru toată perioada aprilie – decembrie 2002. Decizia a fost atacată cu recurs de către chemata în garanție invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că nu sunt întrunite condițiile chemării în garanție respectiv art. 60 – 63 C. proc. civ.; la data aderării la contract, plata transportului era sau trebuia să fie efectuată și de altfel, pe scrisoarea de trăsură este menționat „achitat”; obligația plății revenea pârâtei.

Chemata în garanție arată că nu și-a asumat obligația de plată a transportului pe întreaga perioadă aprilie – decembrie 2002 și că facturile emise în baza unui contract deja încheiat trebuie să cuprindă mențiuni privind penalitățile, iar facturile emise de reclamantă nu au nici o clauză penală. Recursul chematei în garanție este nefondat pentru următoarele considerente: Conform contractului din 26 iunie 2002 încheiat între pârâta S.N.C. SA Ploiești și chemata în garanție SC C. SA Bacău rezultă că furnizarea cărbunelui energetic respectiv transportul acestuia a vizat perioada aprilie – decembrie 2002, astfel încât susținerea recurentei că instanțele ar fi aplicat greșit contractul unei perioade extracontractuale nu au temei.

În ceea ce privește obligația de plată aceasta revine chematei în garanție în calitate de beneficiar al cărbunelui și instanțele au verificat contractul dintre reclamantă și pârâta S.N.C. SA Ploiești, care prevede penalități de întârziere în art. 10.2 din contract. Este fără relevanță faptul că facturile nu menționează penalitățile întrucât acestea se datorează în baza contractului și la data emiterii facturii nu se putea presupune că plata nu se va face în termen. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta chemată în garanție SC C. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 86/ Ap din 10 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.