ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1680/2006

HOTĂRÂRE
10.05.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1680/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 391 din 21

februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a prevederilor din decizia

nr. 933 din 21 februarie 2003 care impun ca în convocatorul A.G.E.A. să se

includă în mod obligatoriu data ultimei reevaluări a patrimoniului societății,

valoarea actuală a capitalului social exprimată în Euro, având în vedere cursul

Leu/Euro la data ținerii A.G.E.A. și la data ultimei evaluări a patrimoniului

societății, excepție invocată de reclamanta SC M. SA Oradea, în contradictoriu

cu pârâții C.N.V.M. și Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, ca

neîntemeiată.

În motivarea sentinței se reține că

reglementarea convocatorului în sensul arătat în decizie, vizează informarea

acționarilor cu privire la valoarea capitalului social, în conformitate cu

dispozițiile art. 136 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/2002 și cu art. 2 lit.

h) din Statutul C.N.V.M.

În acest fel nu se încalcă

dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, care reprezintă dreptul

comun în materia societăților comerciale, reclamanta supunându-se în primul

rând dispozițiilor speciale de reglementare, organizare și funcționare a

societăților de valori mobiliare și piața de capital, piețele reglementate de

mărfuri și instrumentele financiare derivate, precum și instituțiile și

operațiunile specifice acestora; prin urmare, convocatorul ședințelor A.G.E.A.

ale acestor tipuri de societăți poate să cuprindă mențiuni suplimentare celor

enumerate expres în art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, în funcție de

specificul reglementărilor aplicabile acestora, fără ca prin aceasta să se

considere că se adaugă la lege sau că s-ar modifica această prevedere legală.

În consecință, cu referire la art. 4

din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, tribunalul a respins

excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, SC M. SA, susținând că hotărârea atacată este netemeinică și

nelegală, deoarece a fost dată cu ignorarea art. 9 din O.U.G. nr. 25/2002

(Statutul C.N.V.M.), care reglementează deciziile, ca fiind acte

administrative, individuale, iar nu acte administrative cu caracter normativ,

cum este decizia atacată; totodată, în mod greșit instanța de fond a ajuns la

concluzia că C.N.V.M. poate să deroge de la prevederile art. 117 alin. (7) din

Legea nr. 31/1990, care prevede ce trebuie să cuprindă convocatorul A.G.A., iar

aceasta, prin acte cu caracter normativ, aplicabile unei categorii de societăți

comerciale.

Analizând motivele de recurs

invocate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este

neîntemeiat.

Astfel, cu privire la competența

C.N.V.M., de a emite un astfel de act, cum este decizia nr. 933/2003, se reține

că potrivit art. 9 din Statutul C.N.V.M. (aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, cu

modificările și completările ulterioare), deciziile sunt acte individuale, prin

care C.N.V.M. înființează instituții și organisme ori le dizolvă, acordă sau

retrage autorizații, anulează sau confirmă acte ale agenților săi și să dea

interpretarea oficială a propriilor reglementări care guvernează piața de

capital și piețele reglementare de mărfuri și instrumente financiare derivate.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că prin decizia C.N.V.M. nr. 933/203 se realizează interpretarea

oficială a prevederilor art. 136 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/2002, cu

modificările și completările ulterioare, potrivit cărora o societate deținută

public își va pierde acest statut, ca urmare a hotărârii adunării generale a

acționarilor, în cazul în care capitalul social va scădea sub echivalentul în

lei a 100.000 Euro sau numărul de acționari va scădea sub 100; interpretarea

acestor dispoziții legale era necesară, pentru a stabili modalitatea de

evaluare și de aducere la cunoștință acționarilor, a valorii capitalului

social, în cazul în care societatea se transformă din societate deținută public,

în societate de tip închis.

Totodată, decizia C.N.V.M. nu

contravine art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, a societăților comerciale,

republicată, care reglementează convocarea adunării generale, în sensul că

aceasta va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu

menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor

adunării; ea dă o anumită interpretare unor dispoziții legale speciale, care se

aplică societăților care operează pe piața de capital [respectiv art. 136 alin.

(1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de

investiții financiare și piețele reglementate].

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de SC M.

SA Oradea împotriva sentinței civile nr. 391 din 21 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 mai 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1209/2009
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate cât și a actelor și înscrisurilor dosarului, Înalta Curte constată c
ÎCCJ 2006-01-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 316/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 noiembrie 2004, reclamanta B.I.L. Nicosia, a chemat în judecată pârâta SC G. SA solicitând ca în baza sentinței ce
ÎCCJ 2006-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 81/2006
ins excepția lipsei de interes și pe fond s-a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că pârâta a comunicat C.N.V.M. convocatorul A.G.E.A. pentru data de 30 august 2004, proiectul de modificare
ÎCCJ 2005-06-16
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3668/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1990 din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Bihor, urmare admiterii excepției tardivității invocată de pârâtă, a fost respinsă ca
ÎCCJ 2007-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1873/2007
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, admite recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței nr. 411/ CA din 12 iulie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrat
Sursă