ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 697 din 13 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta P.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al municipiului București. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâților de a răspunde punctual la solicitările făcute prin cererile înregistrate sub nr. 16450 din 15 octombrie 2004 și nr. 19347 din 27 octombrie 2004, precum și de a desființa rezultatele concursului național unic de ocupare a posturilor didactice declarate vacante - din 15 iulie 2004, cu consecința repunerii în drepturi a reclamantei, conform mediei obținute la concurs.

În motivare, reclamanta a arătat că este absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației, specializarea „pedagogie”, promoția 2004, iar înscrierea la Concursul din 15 iulie 2004 s-a făcut în baza Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 5644 din 11 decembrie 2003, pentru ocuparea unuia din cele 25 de posturi - cabinete de asistență psihopedagogică din București. La acest concurs a obținut media 8,60, notă care îi dă dreptul să obțină unul din posturile amintite mai sus.

Ansamblul probator administrat a evidențiat că acțiunea este neîntemeiată, deoarece reclamanta este absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației - Specializarea Pedagogie (deci nu dublă specializare „pedagogie - psihologie”) și că în raport cu prevederile Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 5644/2004 și cele ale Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3303 din 25 februarie 2004, reclamanta nu putea opta decât pentru ocuparea unui post de titularizare la disciplina „pedagogie”.

S-a mai reținut că repartizarea posturilor în funcție de specialitatea pe discipline este de competența exclusivă a ministerului și a inspectoratelor școlare teritoriale, iar cu privire la fișa de opțiuni ce a însoțit manifestarea de intenție cu privire la participarea la Concursul Național Unic din 15 - 16 iulie 2004, aceasta nu a reprezentat decât o simulare pentru verificarea funcționalității sistemului informatic, fapt adus la cunoștința concurenților prin mențiunea existentă în sensul arătat pe fișa de opțiuni. În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta P.I. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 și art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că cele două autorități intimate au încălcat Regulamentul de concurs și ca urmare, și principiul egalității șanselor consfințit prin Constituție.

Astfel, la momentul afișării posturilor ce intrau în concurs - 15 mai 2004, nu era cerută vreo specializare sau o împărțire pe specializări a posturilor, ceea ce s-a petrecut la 27 mai 2004 în mod abuziv, în urma adresei nr. 7502 din 26 mai 2004 a Centrului Municipal de Asistență Psihopedagogică. În opinia recurentei, o astfel de împărțire putea fi făcută cel mult până la data afișării posturilor sau data la care au început înscrierile, respectiv până la data de15 mai sau 17 mai 2004. Prin întâmpinările formulate în cauză, ambii intimați-pârâți au apreciat ca temeinică și legală sentința recurată. Examinând cauza, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței nr. 697 din 13 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare: „anual, posturile declarate vacante în învățământul preuniversitar de stat și particular, se aduc la cunoștința persoanelor interesate, cu cel puțin 30 de zile înaintea concursului”. Aceste prevederi legale au fost întocmai respectate, așa cum chiar recurenta arată prin indicarea datei de 27 mai 2004, aceasta fiind data la care s-a emis actul nr. 7533, prin care, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3303/2004, au fost aduse modificări în definirea disciplinei de încadrare a posturilor de la Cabinetele de Asistență Psihopedagogică.

În raport cu dispozițiile legale mai înainte citate și cu data concursului, respectiv 15 - 16 iulie 2004, nu se poate vorbi de o vătămare adusă prin aceste modificări, drepturilor recunoscute de lege, recurentei-reclamante. În mod corect, instanța fondului a observat că au fost respectate prevederile Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5644/2003, privind metodologia de mișcare a personalului didactic și cele ale Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3303/2004, ce cuprinde Centralizatorul cu disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, precum și probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar pentru anul 2004. Recurenta-reclamantă a absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Pedagogie.

Conform Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3303 din 25 februarie 2004, pentru anul 2004, posturile de la cabinetele de asistentă psihopedagogică se împart în disciplinele: psihologie, sociologie și pedagogie. Având în vedere acest ordin și faptul că recurenta-reclamantă are specializarea „pedagogie”, instanța de fond a reținut în mod corect că, în cauză, nu se putea opta decât pentru un post definit pe pedagogie. Or, pentru concursul în discuție au fost scoase doar 4 locuri la această disciplină, iar recurenta (care a obținut media 8,60) s-a clasat pe locul al 5-lea. Titularizarea recurentei pe o altă catedră nu este posibilă, deoarece metodologia de mișcare a personalului didactic (aprobată prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5644/2003) nu permite ca după repartiția computerizată, candidatul declarat în afara posturilor titularizate să poată migra spre o altă specializare.

În acest context, în mod legal și just, solicitările recurentei-reclamante nu au fost acceptate de instanța Curții de Apel București. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 697 din 13 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2006.