ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2985/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 11 iulie

2005, reclamanta C.C. U. Marghita, prin reprezentant legal, F. Bihor, a chemat

în judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 973/2004,

în ce privește art. 1 pct. 57 prin care Anexa nr. 95 la H.G. nr. 970/2002 s-a completat cu pozițiile nr. 47 și nr. 49, reprezentând Magazinul

Universal Viișoara și, respectiv, Magazinul Mixt Izvoarele.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că aceste imobile constituie proprietatea privată a

cooperației de consum, situație în care, nelegal au fost trecute în domeniul

public al comunei.

În cauză s-a formulat de către

Ministerul Administrației și Internelor, o cerere de intervenție în interesul

Guvernului, admisă în principiu prin încheierea din 26 septembrie 2005.

Totodată, s-a încuviințat

introducerea în cauză în calitate de pârâți, a Consiliului Local Viișoara și

Consiliul Județean Bihor.

Prin sentința civilă nr. 22 din 6

februarie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, reținând că

reclamanta nu a făcut dovada acelui drept recunoscut de lege, cât și vătămării

lui, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Astfel spus, reclamanta nu a dovedit

dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, C.C. U. Marghita, prin reprezentant F. Bihor.

În esență, recurenta a susținut că,

deși instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei, nu a analizat în nici un fel

motivele invocate prin acțiune și probatoriile administrate, reținând exclusiv

lipsa calității procesuale active, „cu toate că dreptul vătămat, ca și

interesul legitim au fost dovedite prin proprietatea extratabulară asupra

imobilelor în discuție, imobile care au aparținut fostei C.C. Viișoara, care a

fuzionat cu C.C. Abrămuț, sub denumirea de C.C. U. Marghita.

Recurenta a criticat soluția

instanței de fond, și pentru omisiunea, în opinia sa, de pronunțare asupra

cererii de intervenție, cât și pentru respingerea excepției lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului Județean Bihor.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că

acestea nu se justifică.

În conformitate cu dispozițiile art.

21 Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia

și cu Normele tehnice aprobate prin Legea nr. 548/1999, inventarul bunurilor ce

alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, se

întocmește de comisii speciale constituite în acest sens și se însușește prin hotărârea

autorității publice din unitatea respectivă, urmând ca apartenența la domeniul

public județean sau local să fie atestată prin hotărâre de guvern.

Urmând această procedură, imobilele

în discuție au făcut obiectul hotărârii Consiliului Local Viișoara nr. 16/2003,

prin care s-a aprobat inventarul bunurilor aparținând domeniului public al

comunei, hotărâre însușită de Consiliul Județean Bihor și în temeiul căreia s-a

emis ulterior, H.G. nr. 1937/2004.

Contestând legalitatea acestei din

urmă hotărâri , reclamanta a instituit că prin atestarea celor două construcții

(Magazinul Universal Viișoara și Magazinul MIXT Izvoarele) la domeniul public

al comunei Viișoara, i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra acestora.

Or, în raport cu probele

administrate în acest sens, legal și temeinic Curtea de Apel Oradea a reținut

că reclamanta nu a făcut dovada vătămării vreunui drept prin actul administrat

contestat, simpla plată a impozitelor pentru clădiri nefiind de natură să

demonstreze calitatea sa de titular al dreptului de proprietate.

Mai mult, hotărârea Consiliului

Local Viișoara nr. 16/2003, în temeiul căreia s-a atestat apartenența la

domeniul public, a cea de-a doua construcție, a fost apreciat ca fiind legală

și temeinică, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care

s-a stabilit că reclamanta nu a avut decât un drept de folosință.

Astfel fiind, legal și temeinic s-a

considerat de către instanța fondului, că reclamanta nu a făcut dovada

calității sale procesuale active, sub aspect material, neputând invoca un drept

vătămat prin H.G. nr. 1937/2004.

În ce privește criticile recurentei,

vizând omisiunea de pronunțare asupra cererii de intervenție formulate de

Ministerul Administrației și Internelor, în interesul Guvernului României,

precum și greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului Județean Bihor, urmează a fi apreciate ca nefondate.

Instanța fondului a admis, în

principiu, cererea de intervenție, la termenul din 26 septembrie 2005. Asupra temeiniciei

ei, instanța s-a pronunțat prin respingerea acțiunii reclamantei.

În ce privește Consiliul Județean

Bihor, la cererea intervenientului Ministerul Administrației și Internelor, s-a

procedat corect prin introducerea în cauză, aceasta fiind alături de Consiliul

Local al comunei Viișoara, autoritatea administrativă implicată în procedura de

atestare a domeniului public (județean sau local).

Pentru aceste considerente, urmează

a se aprecia că recursul declarat de C.C. U., înregistrat împotriva sentinței

civile nr. 22/2006, a Curții de Apel Oradea, este nefondat și pe cale de

consecință, respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C. U.

Marghita, reprezentată legal prin F. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 22/CA/2006

- P.I. din 6 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2006.