ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2685/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 119 din 31

ianuarie 2006 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul M.A., la 7

ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a) și alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen., și art. 39 alin.

(2) C. pen., s-a revocat restul de 603 zile neexecutat din pedeapsa anterioară

de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 516 din 4 februarie 2002

a Tribunalului București și s-a contopit cu pedeapsa din cauză, urmând ca în final

inculpatul să execute 7 ani închisoare în condițiile art. 71 și 64 C. pen., și

pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani.

S-a computat din pedeapsă prevenția

de la 20 octombrie 2005 la zi.

S-a constatat reparată paguba

cauzată părții vătămate și a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, la 20 octombrie 2005, orele 17,00, inculpatul M.A. împreună cu V.M.,

minor, l-au acostat pe A.D., parte vătămată, pe Bd. Tineretului, căruia prin

amenințare și violență i-au furat 50.000 lei.

Făptuitorii au fost surprinși în

flagrant de organele poliției.

Prin decizia penală nr. 187/ A din 8

martie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului N.A. care a motivat că probele administrate dovedesc că acesta a

comis infracțiunea pentru care a fost condamnat de instanța de fond și că

pedeapsa aplicată corespunde criteriilor legale de individualizare a pedepsei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care susține că nu este autorul faptei, iar în subsidiar a cerut

reducerea pedepsie, motive de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18

și 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatului este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că la

20 octombrie 2005 inculpatul recurent împreună cu minorul V.M. l-au acostat pe

A.D.Șt. de 13 ani și prin amenințarea cu exercitare de violențe i-au cerut un

telefon mobil iar ulterior i-au furat tot prin amenințare 50.000 lei.

Făptuitorii au fost surprinși de

poliție. În mod constant partea vătămată a declarat că a fost deposedat de bani

prin amenințare cu un briceag de către inculpatul recurent.

În același sens au declarat

martorele A.G. și N.E. agenți de pază la magazinul M.I. în fața căruia s-a

comis infracțiunea. Prin urmare instanțele au reținut o situație de fapt

corectă și au dat o încadrare juridică legală faptei.

În ce privește individualizarea,

instanțele au făcut o aplicare legală și temeinică a prevederilor art. 72 C.

pen., referitoare la criteriile de individualizare ale pedepselor.

Astfel, pedeapsa aplicată

inculpatului este egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea

săvârșită.

Coborârea pedepsei sub această

limită ar fi posibilă numai prin reținerea unor circumstanțe atenuante.

Or în condițiile în care inculpatul

deși tânăr este recidivist, liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă

neexecutat de 603 zile din pedeapsa anterioară dă dovadă de persistență în

conduita antisocială, reținerea unor circumstanțe atenuante ar fi netemeinică

și nelegală chiar dacă valoarea pagubei este mică.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 187/ A din 8 martie

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 octombrie 2005 la 28 aprilie

2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2006.