ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5244/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 287 din 28 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins contestația formulată de contestatorul F.I. împotriva dispoziției nr. 3271/2004, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de același contestator în contradictoriu cu Primăria municipiului București. Au fost anulate ca netimbrate capetele 4 și 5 din cererea precizatoare formulată de contestatorul F.I. în contradictoriu cu Primăria municipiului București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Au fost respinse ca inadmisibile capetele 2 și 3 din cererea precizatoare formulată de același contestator în contradictoriu cu cei doi intimați. Contestatorul a declarat apel împotriva sentinței pronunțată în cauză, apel înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 14594/3/2004 (2327/2006). În această fază procesuală apelantul contestator a invocat excepția de neconstituționalitate a Deciziei Consiliului de Stat nr. 552 din 15 septembrie 1964 privind exproprierea unor terenuri. Prin încheierea pronunțată la data de 5 martie 2007 instanța de apel a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

În motivarea acestei soluții instanța a reținut că Decizia nr. 552 din 15 septembrie 1964 nu mai este în vigoare ca urmare a abrogării implicite prin dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituția României adoptată la 21 noiembrie 1991, raportat și la prevederile art. 41 din Constituția României și potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ( 6) din Legea nr. 47/1992 excepția este inadmisibilă. Apelantul contestator a declarat recurs împotriva acestei încheieri pe care o consideră nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul susține că cererea prin care a invocat excepția de neconstituționalitate împotriva deciziei nr. 552/1964 relativ la neîndeplinirea condițiilor de fond necesare pentru a-și produce efectele juridice pentru care a fost emis, respectiv nepublicarea în Buletinul Oficial de la acea vreme îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 247/1992, republicată.

Reclamantul apreciază că în cauză sunt incidente și prevederile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16, alin. (1) și (2), art. 20, art. 24, art. 44, art. 46, art. 129 și art. 146 lit. d) din Constituția României, art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Legea nr. 47/1992, republicată, Legea nr. 73/1993, republicată, dispozițiile Codului de procedură civilă. Recursul declarat în cauză este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în față instanței judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Potrivit alin. (6) al aceluiași text de lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrată prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. În speță nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul normativ cu privire la care s-a invocat excepția de neconstitutionalitate fiind un decret al fostului Consiliu de Stat care nu mai este în vigoare. Ca atare, instanța de apel a apreciat în mod corect că excepția de neconstitutionalitate invocată este inadmisibilă și a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, conform prevederilor art. 6 al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge ca nefontat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul l.F. împotriva încheierii de ședință din 5 martie 2007 dată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.