ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5244/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 287 din 28 februarie 2006 pronunțată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins contestația formulată de

contestatorul F.I. împotriva dispoziției nr. 3271/2004, în contradictoriu cu

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de același

contestator în contradictoriu cu Primăria municipiului București.

Au fost anulate ca netimbrate capetele 4 și 5 din cererea precizatoare

formulată de contestatorul F.I. în

contradictoriu

cu Primăria municipiului București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Au fost respinse ca inadmisibile capetele

2 și 3 din cererea

precizatoare

formulată de același contestator în contradictoriu cu cei

doi

intimați.

Contestatorul a declarat apel împotriva sentinței pronunțată în

cauză, apel înregistrat pe rolul Curții de Apel

București, secția a

III-

a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, sub nr. 14594/3/2004

(2327/2006).

În această fază procesuală apelantul

contestator a invocat

excepția de neconstituționalitate a

Deciziei Consiliului de Stat

nr. 552 din 15

septembrie 1964 privind exproprierea unor terenuri.

Prin încheierea pronunțată la data de 5

martie 2007 instanța

de apel

a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții

Constituționale

cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

În motivarea acestei soluții instanța a reținut că Decizia

nr. 552 din 15

septembrie 1964 nu mai este în vigoare ca urmare a

abrogării

implicite prin dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituția

României adoptată la 21 noiembrie 1991, raportat

și la prevederile art. 41 din Constituția României și potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) și (

6) din Legea

nr. 47/1992 excepția este inadmisibilă.

Apelantul contestator a declarat recurs împotriva acestei

încheieri pe care o consideră nelegală și

netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul susține că cererea prin

care a invocat excepția de neconstituționalitate

împotriva deciziei nr. 552/1964 relativ la neîndeplinirea condițiilor

de

fond necesare pentru a-și produce efectele juridice pentru care a

fost emis, respectiv nepublicarea în Buletinul Oficial de la acea

vreme îndeplinește condițiile de admisibilitate

prevăzute de art. 29

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 247/1992,

republicată.

Reclamantul apreciază că în cauză sunt incidente și prevederile art. 1

alin. (5),

art. 11

alin. (1) și (2), art.

16, alin. (1) și (2), art. 20, art.

24, art.

44, art. 46, art. 129 și art. 146 lit. d) din Constituția României, art. 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, Legea nr. 47/1992, republicată, Legea nr. 73/1993,

republicată, dispozițiile Codului de procedură

civilă.

Recursul declarat în cauză este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate

în față instanței judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a

unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au

legătură cu soluționarea cauzei în orice

fază a litigiului și oricare ar fi

obiectul acestuia.

Potrivit alin. (6) al aceluiași text de

lege, dacă excepția este

inadmisibilă,

fiind contrată prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța

respinge printr-o încheiere motivată

cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

În speță nu sunt incidente prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea

nr.

47/1992, actul normativ cu privire la care s-a invocat excepția de

neconstitutionalitate fiind un decret al

fostului Consiliu de Stat care

nu mai este în vigoare.

Ca atare, instanța de apel a apreciat în

mod corect că excepția

de neconstitutionalitate invocată

este inadmisibilă și a dispus

respingerea

cererii de sesizare a Curții Constituționale, conform

prevederilor art.

6 al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și

Justiție urmează a respinge ca nefontat recursul

declarat în cauză,

în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de contestatorul l.F.

împotriva

încheierii de ședință din 5 martie 2007 dată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2007.