ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2553/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nr. 284 din 11 ianuarie 2005 (nr. unic 2029/3/2005), contestatorul C.T.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.P.P.S. RA, anularea în parte a deciziei nr. 436/9.12.2004 emisă de intimată, respectiv anularea art. 2, art. 3 și art. 6, obligarea intimatei la restituirea în natură a suprafeței de 2219,55 mp teren situat în comuna Snagovului, sat Dobroiești, județ Ilfov precum și a construcțiilor existente pe acest teren, respectiv Vila 22 și dependințele acesteia. În motivarea cererii contestatorul a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 1147 din 15 octombrie 2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din suprafață de 3750 mp și construcțiile existente pe acesta, respectiv vila 22 cu dependențe, în calitatea de moștenitor al fostei proprietare Z.C..

Prin decizia nr. 436/2004 s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1530,45 mp și a construcției în suprafață de 68,45 mp, construită din fondurile statului, cu obligarea contestatorului la plata despăgubirii. S-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 2219,55 mp, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent; deasemeni s-a respins și cererea de restituire a construcțiilor aflate pe terenul nerestituit, respectiv Vila 22 cu dependențe. Contestatorul a susținut că în mod greșit nu s-a dispus și restituirea vilei 22 cu dependențele și terenul de 2219,55 mp, întrucât această vilă a fost construită în perioada 1939-1941 și nu în perioada 1960-1965 cum s-a reținut prin raportul de expertiză extrajudiciară efectuată la solicitarea intimatei.

În ședința de judecată din data de 8 martie 2005 s-a luat act că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 399 din 25 februarie 2005 contestatorul a înstrăinat drepturile litigioase asupra imobilului ce face obiectul contestației și s-a constatat transmisiunea convențională a calității procesuale active a contestatorului C.T.D. către D.Z. Prin sentința civilă nr. 1271 din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă contestația și s-a dispus anularea art. 2, art. 3 și art. 6 din decizia nr. 436/2004 emisă de R.A.A.P.P.S.

a fost obligată intimata să restituie în natură contestatorului imobilul situat în comuna Snagov, județul Ilfov, compus din teren în suprafață de 2219,55 mp, vila 22 cu parter, etaj, și parțial subsol, cu suprafață construită la sol de 201,82 mp și terasă exterioară cu suprafața de 145,02 mp, clădire de locuit cu parter, cu suprafață construită la sol de 66,61 mp și terasă exterioară acoperită în suprafață de 31,25 mp, căsuță din lemn cu parter cu suprafață de 3,55mp Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că petentul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor teren solicitate, transmise prin moștenire de pe urma defunctei Z.C..

Referitor la vila 22 s-a reținut că prin concluziile raportului de expertiză judiciară efectuată în cauză s-a menționat că aceasta a fost construită anterior anului 1947 iar din actele ce emană de la autoritățile din aceea perioadă rezultă că imobilul preluat de stat era compus din teren și construcții, printre care și vile, și nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte, că vila construită de autorul contestatorului ar fi fost demolată și în locul acesteia s-ar fi edificat o construcție asemănătoare. Intimata R.A.A.P.P.S. a atacat sentința pronunțată în cauză, calificând calea de atac ca recurs.

În criticile formulate s-a susținut că instanța de fond a calificat în mod greșit calea de atac aplicabilă speței ca fiind recursul, că a analizat și interpretat în mod greșit probatoriile administrate în cauză cu referire expresă la situația vilei 22, că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere dispozițiile art. 10 alin. (2) și (5) din Legea nr. 10/2001 cu privire la modalitatea de restituire în natură a terenurilor pe care sunt edificate construcții ce aparțin persoanei deținătoare, iar prin restituirea în integralitate a vilei 22 instanța a dat mai mult decât s-a cerut. În ședința de judecată din data de 30 mai 2006 curtea de apel a calificat calea de atac formulată împotriva sentinței ca fiind apel.

Prin decizia civilă nr. 166 din 19 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de intimată. În motivarea acestei decizii s-a reținut că este nefondată critica vizând greșita apreciere a probatoriilor, precum și omisiunea pronunțării instanței de fond în raport de toate probatoriile administrate în cauză, în cuprinsul sentinței făcându-se o motivare amplă, cu referire la toate probele administrate. S-a reținut ca nefondată și critica formulată în sensul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, avându-se în vedere că atât în cuprinsul notificării cât și al contestației s-a solicitat restituirea întregului imobil compus din teren în suprafață de 3750 mp și construcție.

A.P.P.S. R.A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 312 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se reiau criticile formulate în apel referitoare la analiza și aprecierea probatoriului administrat, cu referire expresă la expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, concluzionându-se că, având în vedere și celelalte probatorii administrate, nu rezultă identitatea dintre vila existentă astăzi și pretinsa construcție trecută în tabelul întocmit de Sfatul Popular al comunei Răcari în anul 1956, reținut de instanță. Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin care se solicită modificarea sau casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate, după cum se prevede expres prin dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. În recurs se poate verifica o hotărâre judecătorească numai prin prisma celor nouă motive prevăzute expres prin dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., care sunt numai motive de nelegalitate. În speță, motivele invocate de recurentă nu se încadrează în niciunul din cele 9 puncte ale art. 304 C. proc. civ., acestea vizând exclusiv motive de netemeinicie referitoare la aprecierea probatorului administrat în cauză. Instanța de recurs însă nu face o reapreciere a probelor, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

De menționat că recurenta nici nu a indicat în care anume caz din cele 9 ale art. 304 C. proc. civ. se încadrează recursul de față, menționându-se generic prevederile art. 312. În atare situație, motivele invocate prin recurs vizând netemeinicia și nu nelegalitatea hotărâri recurate, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 166/A din 12 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.