ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7712/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1293 din 23 octombrie 2007,

Tribunalul București, secția a

V-

civilă, a respins ca

neîntemeiată contestația formulată de reclamantele P.G.M.A. și Z.R.E.S., în

contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, prin decizia nr. 451 din 18 decembrie 2006, emisă de pârâtă, a fost

respinsă notificarea reclamantelor cu privire la restituirea în natură a

terenului în suprafață de 862 mp, situat în București, și a fost aprobată

restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 742 mp, situat în

București. S-a transmis notificarea către Primăria municipiului București în

vederea soluționării cererii de acordare de despăgubiri pentru construcția

demolată.

Tribunalul a reținut că, din moment ce

s-au acordat măsuri reparatorii, imobilul a trecut în proprietatea statului

fără titlu și nu este necesar să se menționeze acest lucru în dispoziția

unității deținătoare, iar art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu are

semnificația că imobilul se restituie în natură chiar și atunci când acest

lucru nu mai este posibil.

A mai reținut tribunalul, că reclamantele sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii doar pentru 742 mp teren, deoarece autorii

lor au dobândit prin act de vânzare-cumpărare suprafața de 570,52 mp teren de

la S.D. Parcela nr. 22, ce a făcut obiectul unui contract de schimb în anul

1946, a fost preluată de la G.A., iar reclamantele ar fi avut dreptul la măsuri

reparatorii pentru acest teren doar dacă ar fi făcut dovada că sunt

moștenitoarele acesteia.

Tribunalul a reținut și faptul că în mod corect

cererea pentru acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate a fost

trimisă spre competentă soluționare Primăriei, față de dispozițiile art. 32 din

Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 250A din 8 aprilie

2008, Curtea de Apel București, secția a III a civilă, a admis apelul declarat

de reclamante împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

admis în parte contestația. A modificat parțial decizia nr. 451 din 18

decembrie 2006, emisă de RA A.P.P.S. și a obligat intimata să emită, în

completare, o decizie de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent și

pentru suprafața de 120 mp teren situat în București.

Curtea de apel a reținut că, din

conținutul notificării nr. 3143 din 13 august 2001, nu rezultă în mod expres că

petentele ar fi solicitat constatarea nevalabilității titlului statului, astfel

încât nu se impune schimbarea dispoziției atacate sub acest aspect.

Nevalabilitatea actelor de preluare

rezultă ex lege, iar cererea în constatarea preluării fără titlu a imobilului

nu este o veritabilă cerere în constatare, în sensul art. 111 C. proc. civ.

Constatarea nevalabilității titlului statului

este inerentă procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar unitatea

deținătoare a realizat această operațiune, din moment ce a aprobat restituirea

în echivalent.

A mai reținut curtea de apel, că, prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 47294 la 22 septembrie

1945, autorii reclamantelor, I.T. și I.E. au dobândit de la vânzătoarea S.D.

proprietatea asupra suprafeței de 570,52 mp teren și o construcție începută, la

roșu.

Prin contractul autentic de schimb nr. 44681

din 12 octombrie 1946, autorii reclamantelor au dobândit de la G.A. dreptul de

proprietate asupra terenului în suprafață de 291,60 m.p, rezultând o suprafață

de 862,12 mp și construcție. In acest context, nu are relevanță împrejurarea

reținută în mod greșit de prima instanță că numita G.A. a fost expropriată prin

Decretul nr. 166/1960 cu suprafața de 660 mp. teren, pentru că, la data

exproprierii, aceasta nu mai era proprietara terenului în suprafață de 291,60

mp

În ceea ce privește modalitatea prin

care se vor concretiza măsurile reparatorii, curtea de apel a reținut că

entitățile notificate sunt competente să aibă în vederea cererea reclamantelor

de atribuire de bunuri în compensare și să stabilească dacă există terenuri

libere.

Curtea de apel a mai constatat că

cererea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate a

fost în mod corect transmisă Primăriei, față de dispozițiile art. 32 din Legea

nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs pârâta RA A.P.P.S.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., recurenta a arătat că decizia este nelegală în ceea ce privește

întinderea dreptului de proprietate.

Astfel, instanța nu a avut în vedere că

reclamantele au precizat prin cererea înregistrată la RA A.P.P.S. sub nr. 3606

din 16 mai 2002 că suprafața de teren solicitată este de 742 mp și că această

suprafață de teren rezultă din adresele nr. 19143 din 30 iunie 1998 și nr.

23982 din 8 iunie 1999 ale Administrației Financiare, precum și din adresa nr.

22437 din 6 ianuarie 2003 a Direcției de Impozite și Taxe Locale a sectorului

1.

Criticile formulate permit încadrarea

recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate,

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Măsurile reparatorii, prevăzute de Legea nr.

10/2001, se acordă în urma transmiterii notificării de către persoana

îndreptățită.

Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, republicată, notificarea trebuie să cuprindă, printre altele,

elementele de identificare a persoanei îndreptățite, precum și elementele de

identificare a bunului imobil solicitat.

Prin notificarea transmisă sub nr. 3143

din 13 august 2001 KA. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat,

reclamantele au solicitat restituire imobilului împreună cu terenul aferent,

situat în București.

În notificare reclamantele au arătat că

imobilul se compunea din casa de locuit și un garaj amplasate pe un teren în

suprafață de 862 mp, menționând că terenul constituia parcelele 1 și 22 din

blocul 5.

Într-adevăr, prin cererea înregistrată la RA

AP.P.S. sub nr. 3606 la 16 mai 2002, intitulată „descriere și evaluare a

imobilului solicitat din str. D. nr. 1", reclamantele au arătat că

suprafața terenului este de 742 mp, dar au menționat aceleași elemente de identificare

a terenului, respectiv parcelele 1 și 22 din blocul nr. 5.

Or, prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 47294 din 22 septembrie 1945, autorii reclamantelor au

cumpărat de la S.D. parcela nr. 1 din blocul 5, în suprafață de 570,52 mp

teren, iar prin contractul de schimb autentificat sub nr. 44681 din 12

octombrie 1946, aceeași autori ai reclamantelor au dobândit de la G.A. terenul

din parcela 22 din blocul 5, în suprafață de 291,60 mp.

Prin urmare, indiferent de rațiunile

care au stat la baza precizărilor formulate prin cererea din 16 mai 2002, este

cert că reclamantele au solicitat măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață

de teren ce a aparținut autorilor săi, iar pârâta trebuia să soluționeze

notificarea în funcție de elementele de identificare a terenului, care

permiteau și determinarea suprafeței solicitate.

De aceea, decizia pronunțată de curtea de apel

este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 22 din Legea

nr. 10/2001, republicată.

Pe cale de consecință, recursul

declarat de pârâtă se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S.

împotriva

deciziei

nr. 250A din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel București, s

ecția a III a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4

decembrie 2008.

-7-