ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1272/2004,

Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A., în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei - Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației

și Internelor. A obligat pârâta, să aprobe reclamantei, cererea de acordare a

tolerării pe teritoriul României, pe o perioadă de 6 luni.

Pentru a pronunța o astfel de

soluție, prima instanță a reținut că lipsa documentului de identitate al

copilului este o împrejurare obiectivă, de natură să o împiedice pe reclamantă

să părăsească România. S-a apreciat că nu poate fi avută în vedere susținerea

pârâtei, în sensul că reclamanta cu rea credință și-a creat această situație,

atâta vreme, cât reglementările în vigoare nu prevăd eliberarea unui certificat

constatator în situația de fapt a reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, Autoritatea pentru Străini din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât instanța de fond a apreciat greșit probele administrate

și dispozițiile O.U.G. nr. 194/1992, apreciind că prevederile art. 98 și 99 C.

proc. civ., nu îi pot fi aplicate reclamantei-intimate, atât timp, cât nu

există motive obiective care s-o împiedice să părăsească teritoriul României.

De asemenea, recurentul arată că intimata-reclamantă nu a fost de bună

credință, întrucât înainte de nașterea copilului, ar fi putut pleca din țară,

cu atât mai mult, cu cât, timp de 2 ani a stat în România, ilegal.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Din examinarea motivelor de recurs,

în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține următoarele:

Intimata-reclamantă își are viața de

familie în România, fapt necontestat, împreună cu soțul său, care se află în

procedură de recunoaștere a statutului de refugiat și cu copilul lor născut la

25 ianuarie 2003.

Corect a apreciat curtea de apel că

intimata nu poate părăsi teritoriul țării, întrucât copilului nu i-a fost

înregistrată nașterea, neavând act de identitate, împrejurare de natură

obiectivă care o împiedică pe aceasta să plece din România.

Tot din acte rezultă că intimata a

formulat în acest scop, acțiunea în justiție, pentru înregistrarea tardivă a

nașterii copilului, acțiune care se află pe rolul Judecătoriei sectorului 3

București.

Nu poate fi primită argumentarea din

recurs a Ministerului de Interne, în sensul că intimata și-ar fi creat singură

situația de fapt în care se află, atâta vreme, cât legislația în vigoare nu

prevede eliberarea unui certificat constatator pentru nașterile neasistate de

medici.

Desigur că, în speță sunt operabile

pe deplin dispozițiile art. 99 din O.U.G. nr. 194/2002, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 357/2003 și dispozițiile art. 8 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, întrucât a fost încălcat principiul conform

căruia în situația în care celula de familie este constituită pe teritoriul

țării gazdă, protecția conferită de acest text de lege, este totală.

Tot art. 8 prevede că este neadmis

amestecul vreunei autorități publice în exercitarea acestui drept care privește

viața privată și de familie, decât în măsura în care acest amestec este

prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care într-o societate democratică

este necesară pentru securitatea națională și apărarea ordinii publice.

Or, în speță, ne aflăm clar sub

incidența dispozițiilor art. 8 din Convenție, și nu a excepțiilor prevăzute de

aceasta, textul de lege protejând drepturi care semnifică respectul social

datorat individului.

Față de toate aceste considerente,

se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care,

conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de C.A., ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini împotriva

sentinței civile nr. 1272 din 17 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2006.