ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6287/2006

Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului București reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâții SC U. SA, SC G.I. SA și O.S.I.M. pentru anularea certificatului emis de O.S.I.M. nr. 010433 de înregistrare a desenului/modelului industrial cu denumirea „susținere mecanizată de abataj” (depozit național nr. 2001/0502 din 30 martie 2001, clasa 15-04). Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37 alin. (1) și (2) din Legea nr. 124/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale. S-a mai solicitat obligarea O.S.I.M. la radierea înregistrării menționatului desen/model industrial și publicarea hotărârii judecătorești din Buletinul Oficial de proprietate industrială, conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 129/1992.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 666 din 2 iulie 2003 a respins excepția lipsei de interes și a admis acțiunea cum a fost precizată. S-a dispus anularea certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. 010433/2001 nr. depozit 2001/0502. A fost obligat O.S.I.M. să publice hotărârea în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală. Pârâtele au fost obligate la 364.042.450 lei cheltuieli de judecată. În motivarea acestei hotărâri Tribunalul a reținut că produsul cu denumirea „susținere mecanizată de abataj SMA 5 H” a fost proiectat, fabricat și comercializat de întreprinderi din cadrul fostului Minister al Industriei Constructoare de Mașini, minister care a aprobat documentația de execuție.

Produsul a fost omologat prin procesul-verbal din 24 noiembrie 1984, la sediul Întreprinderii Miniere Lupeni. Produsul a fost livrat (88 bucăți) în baza unui contract de expediere unei firme chineze. Conform H.G.R. 53570/1991 s-a înființat SC P. SA, urmare reorganizării I.C.Ș.I.T.U.M. Timișoara, entitate componentă a fostei I.M. Timișoara. Reclamanta a vândut la 30 iunie 1995, cu factura nr. 110237/1995 și procesul-verbal de predare-primire din 30 iunie 1995 pârâtei U. SA Petroșani, documentația de execuție a produsului SMA 5 H. Pârâtele au obținut de la O.S.I.M. înregistrarea pentru produsul în discuție în temeiul art. 8-11 din Legea nr. 129/1992.

S-a constatat că reclamanta justifică un interes legitim și personal în a promova acțiunea deoarece este succesoarea în drepturi (prin reorganizare a persoanei juridice care a proiectat produsul anterior anului 1989 și deci este îndreptățită să participe la activități legate de execuția și comercializarea produselor în cauză. S-a mai reținut că pârâtele au împiedicat-o pe reclamantă să participe la o licitație desfășurată în legătură cu execuția și comercializarea produsului, care a fost comercializat înainte de 1989 deci adus la cunoștința publicului. Instanța a constatat că ceea ce reclamanta a vândut pârâtelor a fost doar documentația de execuție (conform facturii aflate la fila 153 din dosar) iar nu concepția de execuție a produsului.

S-a apreciat că la data constituirii depozitului de către pârâte, produsul nu mai avea caracter de noutate, el fiind practic o copie a produsului conceput, executat și comercializat înainte de 1989 în România. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 462 din 31 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtelor. S-a constatat că din factura de cumpărare invocată de pârâte rezultă fără echivoc că înstrăinarea a purtat asupra documentației de execuție și de reutilizare a concepției inițiale și deci nu s-a vândut creația în sine (concepția desenului), creație care nu putea fi livrată în „3 exemplare”. S-a apreciat că lipsa unui contract cu clauze precise și încheierea numai a unei facturi cu proces-verbal de livrare exclud vânzarea concepției produsului și deci pârâtele nu au obținut dreptul de autor asupra desenului industrial ci numai dreptul de a utiliza documentația în procesul de fabricație.

S-a apreciat astfel ca dovedit interesul reclamantei în a promova o atare acțiune. Decizia nr. 462 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost completată conform deciziei civile nr. 807 din 7 mai 2004 pronunțată de aceeași instanță în sensul că s-a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei cu obligarea pârâtelor apelante la 196.698.075 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor din dosar. În motivarea acestei decizii completatoare s-a reținut că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de cheltuieli formulată de reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 14 din dosarul de apel).

S-a constatat că cererea este întemeiată conform art. 274 C. proc. civ. Împotriva deciziei nr. 462/31 octombrie 2003 a Curții de Apel București la 22 decembrie 2003, în termen legal pârâtele au declarat recurs invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În fapt, s-a criticat soluția instanței de apel pentru greșita apreciere că reclamanta mai are un interes în promovarea acțiunii și pentru greșita apreciere a condițiilor necesare dovedirii interesului și anume acesta să fie legitim, personal și actual, în sensul prevăzut de art. 37 alin. (1) și (2) din Legea nr. 129/1992. La 23 mai 2004 pârâtele S.C. G.I. SA devenită pe parcursul procesului SC G.I.E. SA și, respectiv, SC U. SA Petroșani, au declarat recurs și împotriva deciziei nr. 807 din 7 mai 2004 invocând dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc.

civ. pentru greșita apreciere că reclamanta mai putea face o cerere de completare câtă vreme decizia nr. 462/2003 a fost corect comunicată părții care o putea ataca cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursurile au fost înregistrate pe rolul secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin încheierea din 15 martie 2005 a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare secției civile și de proprietate intelectuală unde a fost înregistrată la 6 aprilie 2005. Recursurile sunt nefondate și se vor respinge pentru următoarele considerente: Recurentele nu au infirmat situația de fapt reținută de instanțele de fond și, respectiv, de apel în sensul obiectului vânzării care are la bază emiterea certificatului de înregistrare a produsului în beneficiul pârâtelor.

În mod corect s-a constatat că nu s-a înstrăinat ideea care să îndreptățească pârâtele să-și consacre un drept de autor asupra produsului cumpărat. Sub acest aspect instanțele au constatat în mod legal și temeinic că reclamanta își justifica interesul să promoveze acțiunea în anularea certificatului de înregistrare. Recurentele nu au adus, în cererea de recurs, argumente sau probe de natură să schimbe soluția pronunțată în cauză. S-a făcut numai o teorie a condițiilor impuse de interesul care să motiveze introducerea unor acțiuni. De altfel, indirect, pârâtele recunosc că reclamanta continuă să fie titulara dreptului de autor asupra concepției produsului de vreme ce au invocat posibilitatea pe care ar avea-o reclamanta să-și înregistreze la O.S.I.M.

modelul industrial ce face obiectul prezentei acțiuni. Instanțele au analizat interesul reclamantei în toate cele trei aspecte invocate, inclusiv actualitatea acestuia. Sub acest aspect corect s-a reținut de către instanța de fond că reclamanta a fost împiedicată să participe la o licitație deschisă pentru execuția și comercializarea produsului „susținere mecanizată la abataj” (din 21 august 2002). Împiedicarea a fost expres constatată de comisia de analizare a ofertelor și explicată pe împrejurarea că pârâtele dețin certificat de înregistrare pentru produsul ce făcea obiectul licitației. Mai mult decât atât s-a făcut dovada cu procesul-verbal SM 6262 din 17 septembrie 2003 (fila 36 din dosarul de apel) că și după pronunțarea sentinței de fond, reclamanta s-a izbit de opunerea pârâtelor să participe la o licitație organizată pentru achiziționarea de produse „pentru susțineri mecanizate de tip SMA 5 H sau similare”.

Se constată așadar că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., care să determine modificarea deciziei nr. 462/2003 a Curții de Apel în sensul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. De altfel se reține că nu au fost invocate motive cu privire la fondul acțiunii de anulare a certificatului de înregistrare nici în apel și nici în recurs. Nici recursul îndreptat împotriva deciziei 807/2004 al aceleiași instanțe de apel nu poate fi primit. În mod corect s-a constatat de instanța de apel că după pronunțarea deciziei nr. 462 din 31 octombrie 2003 nu s-a avut în vedere cererea introductivă de instanță și nici întâmpinarea la apel în care se indică în mod expres domiciliul procesual al reclamantei „în vederea efectuării tuturor comunicărilor procesuale” recte, sediul firmei de avocatură „M.

și asociații S.C.P.A. L., București. Comunicarea deciziei nr. 462/2003 s-a făcut la sediul societății reclamante, cu nesocotirea dispozițiilor art. 93 C. proc. civ. Cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 462/2003 formulate în temeiul art. 281 2 C. proc. civ. a fost înregistrată la 12 februarie 2004 la Curtea de Apel București (conform soluției de la fila 76 dosar apel), în termen, în raport de data de 7 februarie 2005 când reclamanta a primit citația pentru judecarea apelului declarat de pârâte împotriva deciziei nr. 462/2003. Reclamanta, aflând în acest mod despre hotărâre a formulat în termen cerere de completare a dispozitivului în temeiul art. 281 2 C. proc. civ. care punea părților la dispoziție un procedeu de remediere a omisiunilor fără să impună sau condiționeze această cale de opțiunea pentru calea de atac legal prevăzută.

Pentru considerentele arătate se vor respinge ca nefondate recursurile iar în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. se va admite cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata reclamantă, urmând a fi obligate recurentele pârâte la 15.996 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC U. S.A. Petroșani și SC G.I.E. S.A. împotriva deciziilor civile nr. 462/C/din 31 octombrie 2003 și 807 din 7 mai 2004 ale Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă recurentele pârâte la 15.996 RON cheltuieli de judecată către reclamanta intimată SC P. S.A. Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.