ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8922/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 588 din 23 iunie 2003, pronunțată de Tribunalului București, secția a IV a civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorii I.Ș., T.D.L., ș.a., și cererea de intervenție formulată L.M.D. împotriva pârâților SC I.O.R. SA și Ministerul Industriei și Resurselor, a fost obligat cel de-al doilea pârât să emită decizie de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 12.867 mp, situat în incinta SC O.R. SA, despăgubiri materializate în acțiuni în valoare de 47.701.391.220 lei, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert păuna Otilia și a fost respins capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1419 mp, situat în București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că suprafața de teren ce formează obiectul litigiului a fost trecut abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 105 din 27 aprilie 1950, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire și că a fost transmis în administrarea pârâtei, iar nu proprietatea acesteia, prin decizia nr. 173 din 13 februarie 1974 emisă de fostul Consiliu popular al sectorului 4 București, situație în care nu există un titlu valabil. Apelurile declarate de pârâți împotriva tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 60 A din 16 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă. Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC I.O.R.

SA Pe parcursul desfășurării procesului în recurs, la data de 8 martie 2005 a decedat reclamanta H.E., a cărei unică succesoare este E.H., conform certificatului de moștenitor nr.22 din 21 martie 2005 emis de Biroul notarial L., cu sediul în București. Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Comerțului, ale cărui motive au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. s-a susținut în esență că Ministerul Industriei și Resurselor a fost citat după repunerea cauzei pe rol, fără a-i fi comunicate copii de pe acțiune și înscrisurile depuse la dosar, că citația nu cuprindea toate elementele pentru a nu fi lovită de nulitate, fiindu-i încălcat în acest mod dreptul la apărare, că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece SC I.O.R.

SA nu este o societate privatizată, acest articol, precum și art. 32 atrăgând competența Ministerului Economiei și Comerțului doar pentru societăți comerciale privatizate și atunci când imobilul a fost preluat cu titlu valabil și că nu au fost analizate dispozițiile legale referitoare la obligația deținătorului, respectiv a SC I.O.R. SA de a face oferte prin echivalent. Recurenta SC I.O.R. SA a susținut prin recursul declarat, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. că nu a fost individualizat terenul ce a aparținut autoarei reclamanților, I.C., că valoarea terenului a fost stabilită în raport de starea actuală a acestuia, iar nu de starea lui în momentul exproprierii și că au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la citarea Ministerul Industriei și Resurselor, în prezent Ministerul Economiei și Comerțului.

Recursurile sunt nefondate. Este adevărat că instanța de fond a repus pe rol cauza la data de 12 mai 2003 fixând un nou termen la data de 9 iunie 2003, în vederea citării Ministerului Industriei și Resurselor, dar la fila nr. 237 din dosarul tribunalului se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a acestei părți, care poartă ștampila ministerului și este semnată de funcționarul serviciului de registratură, situație în care nu se poate susține că ministerul nu a avut cunoștință de existența procesului și de termenul de judecată, iar faptul că nu s-a prezentat în instanță, prin reprezentant, pentru a-și face apărările, inclusiv pentru a solicita comunicarea acțiunii și a actelor depuse la dosar nu este imputabilă instanței.

De altfel, având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, această parte avea posibilitatea de a-și face toate apărările și la instanța de apel. Necontestat este faptul că terenul ce formează obiectul litigiului a fost expropriat prin Decretul nr. 105/1953 de la autoarea reclamanților și a intervenientului, C.I., fără a fi plătite despăgubiri, situație în care se constată că în mod corect s-a reținut că preluarea terenului de către stat s-a făcut fără titlu valabil. Soluția instanței de fond, confirmată de instanța de apel în ceea ce privește individualizarea terenului și stabilirea valorii acestuia s-a bazat pe expertiza tehnică întocmită de expert Păuna Otilia, pe baza înscrisurilor ce i-au fost prezentate și a măsurătorilor efectuate, probă pertinentă și concludentă, care nu a fost combătută prin administrarea unei noi expertize tehnice, ce nu a fost solicitată.

Instanțele au făcut și o corectă aplicare a legii, în sensul că, potrivit art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, constatând că nu este posibilă restituirea în natură a terenului expropriat, măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în acțiuni la societăți comerciale, astfel că sunt neîntemeiate și criticile vizând greșita aplicare a prevederilor acestei legi. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Industriei și Resurselor, în mod legal a soluționat instanța de apel această excepție, în raport de prevederile H.G. nr. 565/2001, potrivit cărora, societățile comerciale din cadrul producției de apărare, prevăzute în anexă, în care este menționată și pârâta SC I.O.R.

SA aflate în portofoliul A.P.A.P.S. se transferă în portofoliul Ministerului Industriei și Resurselor, care va exercita toate competențele privind procesul de privatizare și toate drepturile ce decurg din calitatea de acționar în numele statului la aceste societăți comerciale. În consecință, ambele recursuri urmează a fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC I.O.R. SA împotriva deciziei nr. 60/A din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2005.