ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8922/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 588 din 23 iunie

2003, pronunțată de Tribunalului București, secția a IV a civilă, a fost admisă

în parte contestația formulată de contestatorii I.Ș., T.D.L., ș.a., și cererea

de intervenție formulată L.M.D. împotriva pârâților SC I.O.R. SA și Ministerul

Industriei și Resurselor, a fost obligat cel de-al doilea pârât să emită

decizie de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 12.867 mp,

situat în incinta SC O.R. SA, despăgubiri materializate în acțiuni în valoare

de 47.701.391.220 lei, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de

expert păuna Otilia și a fost respins capătul de cerere privind restituirea în

natură a terenului în suprafață de 1419 mp, situat în București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că suprafața de teren ce formează obiectul litigiului a fost

trecut abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 105 din 27

aprilie 1950, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire și că a fost transmis în

administrarea pârâtei, iar nu proprietatea acesteia, prin decizia nr. 173 din 13

februarie 1974 emisă de fostul Consiliu popular al sectorului 4 București,

situație în care nu există un titlu valabil.

Apelurile declarate de pârâți

împotriva tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 60 A

din 16 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a

civilă.

Împotriva susmenționatei decizii au

declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC I.O.R. SA

Pe parcursul desfășurării procesului

în recurs, la data de 8 martie 2005 a decedat reclamanta H.E., a cărei unică

succesoare este E.H., conform certificatului de moștenitor nr.22 din 21 martie

2005 emis de Biroul notarial L., cu sediul în București.

Prin recursul declarat de Ministerul

Economiei și Comerțului, ale cărui motive au fost încadrate în prevederile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. s-a susținut în esență că Ministerul Industriei și

Resurselor a fost citat după repunerea cauzei pe rol, fără a-i fi comunicate

copii de pe acțiune și înscrisurile depuse la dosar, că citația nu cuprindea

toate elementele pentru a nu fi lovită de nulitate, fiindu-i încălcat în acest

mod dreptul la apărare, că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 27 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, deoarece SC I.O.R. SA nu este o societate

privatizată, acest articol, precum și art. 32 atrăgând competența Ministerului Economiei

și Comerțului doar pentru societăți comerciale privatizate și atunci când

imobilul a fost preluat cu titlu valabil și că nu au fost analizate dispozițiile

legale referitoare la obligația deținătorului, respectiv a SC I.O.R. SA de a

face oferte prin echivalent.

Recurenta SC I.O.R. SA a susținut

prin recursul declarat, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. că nu a fost individualizat terenul ce a aparținut autoarei reclamanților,

I.C., că valoarea terenului a fost stabilită în raport de starea actuală a

acestuia, iar nu de starea lui în momentul exproprierii și că au fost încălcate

dispozițiile legale referitoare la citarea Ministerul Industriei și Resurselor,

în prezent Ministerul Economiei și Comerțului.

Recursurile sunt nefondate.

Este adevărat că instanța de fond a

repus pe rol cauza la data de 12 mai 2003 fixând un nou termen la data de 9

iunie 2003, în vederea citării Ministerului Industriei și Resurselor, dar la

fila nr. 237 din dosarul tribunalului se află dovada de îndeplinire a

procedurii de citare a acestei părți, care poartă ștampila ministerului și este

semnată de funcționarul serviciului de registratură, situație în care nu se

poate susține că ministerul nu a avut cunoștință de existența procesului și de

termenul de judecată, iar faptul că nu s-a prezentat în instanță, prin

reprezentant, pentru a-și face apărările, inclusiv pentru a solicita

comunicarea acțiunii și a actelor depuse la dosar nu este imputabilă instanței.

De altfel, având în vedere

caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, această parte avea

posibilitatea de a-și face toate apărările și la instanța de apel.

Necontestat este faptul că terenul

ce formează obiectul litigiului a fost expropriat prin Decretul nr. 105/1953 de

la autoarea reclamanților și a intervenientului, C.I., fără a fi plătite

despăgubiri, situație în care se constată că în mod corect s-a reținut că

preluarea terenului de către stat s-a făcut fără titlu valabil.

Soluția instanței de fond,

confirmată de instanța de apel în ceea ce privește individualizarea terenului

și stabilirea valorii acestuia s-a bazat pe expertiza tehnică întocmită de

expert Păuna Otilia, pe baza înscrisurilor ce i-au fost prezentate și a

măsurătorilor efectuate, probă pertinentă și concludentă, care nu a fost

combătută prin administrarea unei noi expertize tehnice, ce nu a fost

solicitată.

Instanțele au făcut și o corectă

aplicare a legii, în sensul că, potrivit art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001,

constatând că nu este posibilă restituirea în natură a terenului expropriat,

măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în acțiuni la societăți

comerciale, astfel că sunt neîntemeiate și criticile vizând greșita aplicare a

prevederilor acestei legi.

În ceea ce privește calitatea

procesuală pasivă a Ministerului Industriei și Resurselor, în mod legal a

soluționat instanța de apel această excepție, în raport de prevederile H.G. nr.

565/2001, potrivit cărora, societățile comerciale din cadrul producției de apărare,

prevăzute în anexă, în care este menționată și pârâta SC I.O.R. SA aflate în

portofoliul A.P.A.P.S. se transferă în portofoliul Ministerului Industriei și

Resurselor, care va exercita toate competențele privind procesul de privatizare

și toate drepturile ce decurg din calitatea de acționar în numele statului la

aceste societăți comerciale.

În consecință, ambele recursuri

urmează a fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC I.O.R. SA

împotriva deciziei nr. 60/A din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția

a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7

noiembrie 2005.