ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4450/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 iunie 2001, reclamantele P.P., C.E. și C.I. au chemat în judecată A.N.A.P.A.P.S., SC A. SA, SC C.F. SA și Ministerul Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, solicitând: restituirea în natură a imobilului compus din parter, 2 etaje și mansardă și a terenului aferent de 1.024 mp, teren situat în București, sector 5; anularea hotărârii Adunării Generale a Asociațiilor din 14 mai 2001 din cadrul SC A. SA, prin care s-a decis respingerea cererii sale de restituire în natură a imobilului; - obligarea pârâtelor SC A. SA și SC C.F. SA la plata sumei de 1000 dolari SUA lunar, despăgubiri pentru lipsa de folosință și folosul nerealizat, începând cu 19 martie 2001 și până la restituirea efectivă a imobilului.

În subsidiar, pentru situația în care restituirea în natură nu va fi găsită posibilă, s-a cerut obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 500.000 dolari SUA la valoarea actualizată la data plății, alături de despăgubirea pentru lipsa de folosință și beneficiul nerealizat. În motivele de fapt ale cererii, reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele autorilor lor R.A. și R.E., care au deținut proprietatea imobilului situat la adresa din str. S. nr. 6, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 7447 din 04 martie 1941, transcris sub nr. 2762 din 04 martie 1941. Imobilul a făcut obiectul naționalizării prin Decretul nr. 92/1950 și a suferit modificări substanțiale, în prezent fiind înglobat în imobilul de la nr. 8 pe aceeași stradă și folosit ca spațiu administrativ și de producție de către pârâtele SC A. SA și SC C.F.

SA. Preluarea de către stat s-a făcut abuziv și nelegal, întrucât autorii lor se încadrau în excepțiile prevăzute de art. 2 din Decretul nr. 92/1950. Prin precizarea de acțiune formulată ulterior s-a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între F.P.S. și SC C.F. SA la 24 mai 2000 pentru 84,4% din valoarea capitalului social subscris cât și a oricărui act încheiat F.P.S., SC A. SA și SC C.F. SA, arătându-se totodată, că Ministerul Finanțelor trebuie să răspundă delictual pentru vânzarea care s-a făcut în fraudarea intereselor lor. SC C.F. SA a chemat în garanție Ministerul Finanțelor și A.N.P.A.P., care prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni i-a vândut 84,417 din patrimoniul SC A. SA și i-a garantat dreptul de proprietate asupra imobilului.

Prin sentința civilă nr. 469 din 6 mai 2003, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că este imposibilă restituirea în natură. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 1573 din 14 decembrie 2005 prin care a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, pe considerentul că aceasta nu a analizat și celelalte capete de cerere ale acțiunii precizate și completate. Soluția a fost confirmată prin decizia civilă nr. 7200 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a respins recursul declarat de pârâtele SC A. SA și SC C.F. SA. Totodată, s-a constatat transmisă calitatea procesuală activă către R.V.C.

, ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare de drepturi litigioase nr. 435 din 02 martie 2006, cu reclamantele. Rejudecând cauza, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 184 din 10 decembrie 2008, prin care a respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, prematurității și lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, A.V.A.S. și SC C.F. SA, dar și acțiunea în raport de aceiași pârâți, ca neîntemeiată. A fost admisă în parte cererea în raport de Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul că l-a obligat pe acesta să plătească reclamantului C.R.V. suma de 3.959.550,60 lei cu titlu de despăgubire. Celelalte capete de cerere formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor au fost respinse, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 1573 din 14 decembrie 2005, a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a stabilit calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite în baza Legii nr. 10/2001, ca moștenitoare ale defuncților R.A. și R.E., foști proprietari ai imobilului situat în București, compus din suprafața de 1024 mp teren și construcție (în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentic). Preluarea imobilului la stat a fost considerată fără titlu valabil, ca urmare a faptului că Decretul nr. 92/1950 este neconstituțional. Deși inițial imobilul s-a aflat în patrimoniul SC A. SA, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 057 din 24 mai 2000, F.P.S.

a vândut către SC C.F. SA un număr de 78137 acțiuni reprezentând 84,4% din valoarea capitalului social al SC A. SA. S-a mai reținut că Hotărârea A.G.A. a SC C.F. SA prin care s-a refuzat notificarea reclamantelor inițiale pentru restituirea în natură a imobilului nu poate fi privită ca o decizie motivată, dar reprezintă un refuz de soluționare a notificării ceea ce atrage aplicabilitatea art. 26 din Legea nr. 10/2001 și a deciziei în interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că tribunalul este competent de a soluționa pe fond cererea de restituire în natură. În consecință excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor au fost găsite neîntemeiate.

Pe de altă parte, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă având în vedere precizarea acțiunii și temeiul invocat, respectiv art. 998 C. civ. Excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de A.V.A.S. au fost respinse, având în vedere stabilirea persoanei juridice care are calitatea de unitate deținătoare/unitate învestită cu soluționarea notificării precum și stabilirea eventualei culpe în nesoluționarea în termen a notificării ce reprezintă probleme de fond în procedura Legii nr. 10/2001 iar nu excepții în sensul art. 137 C. proc. civ. De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A. SA prin raportare la faptul că s-a solicitat constatarea nulității unor acte juridice încheiate/emise de această societate.

În ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B057 din 24 mai 2000, tribunalul a constatat că dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile, întrucât acestea privesc acele acte juridice de înstrăinare care au ca obiect bunuri ut singuli, ceea ce nu este cazul, contractul în speță privind transferul dreptului de proprietate asupra unui pachet de acțiuni și nu asupra unor bunuri individualizate din patrimoniu. În ceea ce privește nulitatea contractului de leasing imobiliar, tribunalul a constatat, prin raportare la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și la probele administrate în cauză, că nu s-a făcut dovada relei-credințe a pârâtei SC C.F.

SA, întrucât buna-credință se prezumă, iar reclamantul nu a dovedit contrariul. Potrivit art. 29 din Legea 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubirii în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. Față de redactarea inițială a dispoz.

art. 27 din Legea nr. 10/2001 (anterioară declarării neconstituționalității modificărilor textului prin decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale) s-a constatat că, de principiu, când imobilul a fost preluat fără titlu, restituirea în natură este posibilă, dar în speță aceasta nu se poate realiza față de conținutul raportului de expertiză întocmit (din care rezultă că cele două corpuri de clădire au o structură de rezistență și funcțională comună, separarea lor presupunând demolarea scării, cu consecințe referitoare la proiectarea și execuția altor scări de acces). Nefiind dispusă restituirea în natură, nici solicitarea c/valorii lipsei de folosință nu poate fi primită, iar față de dispoz.

art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite pot primi măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 247/2005. Pe acest ultim aspect, tribunalul a constatat că măsurile reparatorii prevăzute de legea specială sunt iluzorii întrucât Fondul Proprietatea nu funcționează efectiv. În condițiile inconsecvenței și deficiențelor legislative, a lipsei de diligență a statului și punerea în practică a măsurilor adoptate în vederea acordării de reparații, tribunalul a considerat că singura modalitate de acoperire a prejudiciului în dreptul intern este cea reprezentată de răspunderea civilă delictuală în condițiile art. 998 C. civ.

În consecință și constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana statului, tribunalul a admis în parte acțiunea, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al statului, pe care l-a obligat la plata sumei de 3.959.550 lei, cu titlu de despăgubiri (valoarea de circulație a imobilului, conform raportului de expertiză). Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul și Ministerul Finanțelor Publice. 1) În apelul său, reclamantul a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a capătului de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință calculată din data de 19 martie 2001 la zi și a neacordării întregului onorariu avocațial.

2) Ministerul Finanțelor Publice, în criticile privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței , a susținut excepția lipsei calității procesuale pasive în contextul Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu este unitate deținătoare a bunului aflat în litigiu și nici autoritate administrativă competentă să soluționeze notificare, astfel cum pretind prevederile art. 1 alin. (2) și (3) și art. 20 alin. (5) din această lege. De asemenea, acordarea despăgubirilor intra în competența Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu procedura specială, instituită prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Pe de altă parte, a pretins că el nu a participat în judecată, în numele statului, căci prin art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, statul participă în proces ca subiect de drepturi și obligații, prin Ministerul Finanțelor, în afară de cazurile în care legea stabilește anumite alte organe în acest scop. Prin decizia nr. 684 din 22 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, pe situația de fapt, că reclamantele (a căror calitate procesuală a fost preluată de cesionar) au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite (ca moștenitoare ale defuncților R.A.

și R.E.) la măsuri reparatorii pentru imobilul – construcție și teren în suprafață de 1024 mp – din București, preluat de către stat conform Decretul nr. 92/1950. Acest imobil a cunoscut de-a lungul timpului o serie de modificări de regim juridic (fiind dat în administrarea I.T.T.G., care l-a transmis I.A. București, căreia i-a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate și care în anul 1999 a încheiat contract de leasing imobiliar cu clauză de vânzare cu SC C.F. SA, aceasta din urmă cumpărând în anul 2000, prin intermediul F.P.S., 84,4% din valoarea capitalului social subscris), precum și de ordin structural (adăugirea corpului C, lipit de corpul A ce se solicită a fi restituit, iar după anul 1990, i-au fost aduse îmbunătățiri și s-au efectuat lucrări de întreținere).

S-a mai reținut că reclamantele nu au primit dispoziție motivată cu privire la notificarea transmisă, situație față de care și-au și modificat, completat acțiunea cu solicitarea de constatare a nulității actelor de privatizare și vânzare-cumpărare pentru a fi posibilă restituirea în natură a imobilului, precum și obligarea Ministerului de Finanțe la plata de despăgubiri, în cadrul răspunderii civile delictuale pentru vânzarea de acțiuni realizată în frauda intereselor lor. Deși reclamantul și-a menținut toate aceste pretenții inclusiv prin notele scrise, instanța de apel a constatat că tribunalul nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere vizând nulitatea actelor de privatizare și înstrăinare.

În același timp, s-a reținut, cu referire la motivul de apel privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor că acesta nu a fost citat în proces în calitate de reprezentant al statului, fiind chiar obligat în raportul juridic dedus judecății în nume propriu, iar nu în numele statului. Or, în condițiile în care reclamantul a solicitat obligarea la despăgubiri a Statului Român, care deși a fost astfel chemat în judecată, nu a fost citat, curtea nu putea suplini această lipsă de procedură și nu putea complini cadrul procesual direct în apel. S-a apreciat astfel, că instanța de apel nu are posibilitatea rezolvării direct, în calea de atac, a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor, sarcină ce revine primei instanțe, care trebuie să pună aspectul în discuția contradictorie cu Statul Român ce va fi citat în cauză.

În consecință, s-a considerat că soluția care se impune este de desființare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare, urmând ca la reluarea judecății să fie lămurite și aspectele vizând temeiul juridic al pretențiilor formulate. Decizia a fost atacată cu recurs de SC A. SA și SC C.F. SA care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., au dezvoltat următoarele aspecte de nelegalitate: - Motivele pe care se sprijină hotărârea instanței de apel sunt contradictorii și străine de natura pricinii ( art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Astfel, în al doilea ciclu procesual, după o primă casare cu trimitere, cererea nu a fost precizată de reclamant sub aspectul indicat de instanța de apel, iar față de calificarea făcută de tribunal asupra obiectului cererii de chemare în judecată (fiind asimilată hotărârea A.G.A.

unui refuz de soluționare a notificării în sensul art. 26 din Legea nr. 10/2001) nu au fost formulate motive de apel. De asemenea, contrar considerentelor deciziei atacate, Ministerul Finanțelor a fost chemat în judecată ca reprezentant al Statului Român, așa cum rezultă din chiar cererea introductivă de instanță. Totodată, prima instanță a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Finanțelor.

Deși în cuprinsul deciziei se reține că Ministerul Finanțelor putea figura în proces numai în calitate de reprezentant al statului, iar pe parcursul judecării cauzei la prima instanță Ministerul Finanțelor a fost parte în proces tocmai ca reprezentant al Statului Român, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind rezolvată de tribunal prin respingerea acesteia, se constată în același timp, în mod contradictoriu și incorect, că „nu poate fi rezolvată în apel excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor, sarcină ce revine primei instanțe”. S-a ajuns astfel, la distorsionarea raționamentului judiciar al primei instanțe într-o manieră care contrazice logica sentinței și care ignoră cadrul procesual configurat de reclamant.

- Hotărârea este nelegală, fiind greșit interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente în cauză (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Astfel, în condițiile în care, în apelul declarat de Ministerul Finanțelor, criticile acestuia au vizat soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive pe două argumente - respectiv, acordarea măsurilor reparatorii se face de către entitatea învestită cu soluționarea notificării și pe de altă parte, regimul plății despăgubirilor este reglementat de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - decizia pronunțată nesocotește aceste argumente, fundamentând soluția pe alte considerente decât cele care au fost supuse dezbaterii părților. În felul acesta, este nesocotit efectul devolutiv al apelului care, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc.

civ. trebuie limitat la criticile deduse judecății (conform principiului tantum devolutum, quantum apellantum ). Intimații nu au formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. Examinând criticile deduse judecății, Înalta Curte urmează să constate caracterul fondat al acestora. Astfel: - Pronunțând decizia de desființare cu trimitere, instanța de apel s-a fundamentat pe următoarele considerente principale: pe de o parte, prima instanță nu ar fi analizat toate capetele de cerere care au învestit-o, lăsând pretenții nesoluționate; pe de altă parte, tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, neobservând că acesta nu a fost chemat în judecată în nume propriu, ci ca reprezentant al Statul Român.

Asemenea considerente lipsesc hotărârea de o bază legală, în condițiile în care ignoră limitele judecății fixate în apel prin criticile formulate de către părți și în același timp, nesocotesc dezlegările jurisdicționale date de prima instanță, prin soluția adoptată, excepțiilor procesuale invocate de către părți. În acest sens, se constată că, procedând la o calificare a obiectului judecății, tribunalul a apreciat că hotărârea A.G.A. (a cărei nulitate, împreună cu actele subsecvente, se invocase) nu se încadrează în dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 (nefiind o decizie motivată care să fie cenzurată), dar că este asimilabilă unui refuz de restituire, așa încât instanța este competentă să soluționeze cauza pe fond.

O asemenea calificare juridică dată de instanță pretențiilor deduse judecății nu a făcut obiect de critică în apel, reclamantul nesusținând că ar fi fost nesocotite limitele învestirii. În aceste condiții, în care partea care s-ar fi putut considera prejudiciată de încadrarea juridică a pretențiilor sale, nu a atacat soluția primei instanțe, Curtea de apel nu putea decât prin depășirea limitelor devoluțiunii ( tantum devolutum, quantum apellantum ) să considere că tribunalul ar fi lăsat nerezolvate cereri deduse judecății și aceasta ar impune soluția de desființare cu trimitere. De asemenea, tot cu nesocotirea cadrului judecății instanța de apel face aprecieri în legătură cu prezența în proces a Ministerului Finanțelor și a calității procesuale pasive a acestuia.

Potrivit motivelor de apel formulate de Ministerul Finanțelor Publice, obiectul criticilor acestuia a vizat calitatea sa procesuală pe două aspecte: cel dedus din aplicarea dispoz. art. 1 din Legea nr. 10/2001 care presupune că acordarea măsurilor reparatorii în echivalent se realizează de către entitatea învestită cu soluționarea notificării; cel referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor, așa cum rezultă din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Ignorând aceste argumente aduse în sprijinul excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, instanța de apel introduce în analiză – de o manieră neprocedurală, încălcând principiul contradictorialității și al respectării dreptului de apărare – elemente noi, neinvocate de părți, legate de modalitatea în care Ministerul Finanțelor ar fi stat în proces (în nume propriu și nu ca reprezentant al statului), trăgând consecințe și pe aspectul modalității de îndeplinire a procedurii de citare.

Tot astfel, în mod eronat instanța de apel apreciază că nu putea rezolva ea însăși excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, această sarcină revenind primei instanțe. Or, din considerentele sentinței tribunalului rezultă că a fost analizată problema legitimării procesuale a Ministerului Finanțelor, excepția fiind considerată neîntemeiată de către instanță. Dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., care permit instanței de apel să adopte soluția desființare cu trimitere au în vedere ipoteza în care pricina a fost rezolvată în mod greșit pe excepție, fără să se intre în cercetarea fondului, iar nu situația inversă, în care judecata s-a realizat pe fond, fiind respinsă în prealabil o excepție procesuală.

De aceea, instanța de apel nu putea considera, decât cu nesocotirea dispozițiilor procedurale menționate, că nu poate rezolva în calea de atac aspecte care, privind modalitatea de soluționare a excepției de către prima instanță se constituiau în motive de apel, obiect al judecății în această fază procesuală. Rezultă, potrivit celor expuse, caracterul întemeiat al criticilor din recurs, în condițiile în care instanța de apel a analizat și soluționat cauza pe aspecte ce nu fuseseră deduse judecății prin intermediul celor două apeluri exercitate în cauză, decizia fundamentându-se astfel pe motive străine pricinii, de natură să atragă aplicabilitatea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. De asemenea, hotărârea este lipsită de bază legală, dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 297 C. proc.

civ., întrucât a pronunțat desființarea cu trimitere în afara ipotezelor normei legale, având în vedere că prima instanță realizase o judecată pe fondul cauzei. În ce privește lipsa de procedură cu care s-ar fi desfășurat procesul, aceasta a fost o consecință trasă de instanța de apel în legătură cu aspecte din afara cadrului judecății (a motivelor de apel) vizând calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor. Față de toate aceste considerente, constatându-se incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul va fi admis, casată decizia atacată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel pentru analiza, cu respectarea limitelor devoluțiunii, a criticilor deduse judecății prin cele două apeluri exercitate în cauză (și care nu pot face, conform solicitării recurentelor, obiect de examinare direct în recurs, față de necercetarea lor de către instanța de apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtele SC A. SA, și SC C.F. SA împotriva deciziei nr. 684 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2010.