ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2926/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 16

ianuarie 2006, a Tribunalului București, a fost condamnată în baza art. 211 alin.

(2

1

) lit. c) C. pen., inculpata R.C., la pedeapsa de 7 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

A fost dedusă prevenția la zi și

menținută starea de arest, luându-se act că partea vătămată C.D. nu s-a

constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 17 septembrie 2005, în

jurul orelor 9,00, a pătruns în locuința părții vătămate C.D. din București de

unde a sustras mai multe bijuterii din aur și argint. Fiind surprinsă a lovit

partea vătămată pentru a păstra bunurile furate și a-și asigura scăparea, iar

ulterior urmărită de aceasta, a lovit un martor în același scop.

Bunurile sustrase, în valoare de 20

milioane ROL, au fost recuperate integral.

Situația de fapt reținută de prima

instanță a fost probată prin proces-verbal de cercetare la fața locului; proces

verbal de percheziție corporală; declarația martorului Ș.Șt.; raport de

expertiză dactiloscopică; declarații parte vătămată; declarații inculpată;

dovada de restituire a bunurilor furate.

Împotriva acestei hotărâri inculpata

a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea

că nu i s-au reținut circumstanțe atenuante și i s-a aplicat o pedeapsă prea

mare.

Prin decizia penală nr. 148 din 24

februarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatei.

Nemulțumită de decizie, aceasta a

declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală.

Invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpata solicită casarea ambelor

hotărâri, iar rejudecând să i se aplice o pedeapsă mai mică în raport de

circumstanțele reale în care a fost comisă fapta și de cele personale (sinceră,

având o atitudine de regret).

Recursul este neîntemeiat și urmează

a fi respins ca atare.

Prima instanță a aplicat, iar cea de

apel a menținut o pedeapsă bine individualizată.

S-au avut în vedere, pe de o parte,

împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (în plină zi, prin

pătrunderea în locuință peste un bătrân de 90 de ani, reacția violentă în

momentul când a fost surprinsă, continuată și față de martorul Ș.Șt.) de

persoana inculpatei, cunoscută cu antecedente penale, iar pe de altă parte

atitudinea relativ sinceră și de regret față de fapta comisă.

În acest mod instanțele au făcut o

judicioasă evaluare a criteriilor generale aplicând o pedeapsă care corespunde

scopului coercitiv – educativ prevăzută de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.C. împotriva

deciziei penale nr. 148 din 24 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și

arestării preventive de la 17 septembrie 2005 la 9 mai 2006.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

mai 2006.