ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2926/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 34 din 16 ianuarie 2006, a Tribunalului București, a fost condamnată în baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., inculpata R.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. A fost dedusă prevenția la zi și menținută starea de arest, luându-se act că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 17 septembrie 2005, în jurul orelor 9,00, a pătruns în locuința părții vătămate C.D. din București de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și argint. Fiind surprinsă a lovit partea vătămată pentru a păstra bunurile furate și a-și asigura scăparea, iar ulterior urmărită de aceasta, a lovit un martor în același scop.

Bunurile sustrase, în valoare de 20 milioane ROL, au fost recuperate integral. Situația de fapt reținută de prima instanță a fost probată prin proces-verbal de cercetare la fața locului; proces verbal de percheziție corporală; declarația martorului Ș.Șt.; raport de expertiză dactiloscopică; declarații parte vătămată; declarații inculpată; dovada de restituire a bunurilor furate. Împotriva acestei hotărâri inculpata a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că nu i s-au reținut circumstanțe atenuante și i s-a aplicat o pedeapsă prea mare. Prin decizia penală nr. 148 din 24 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei.

Nemulțumită de decizie, aceasta a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpata solicită casarea ambelor hotărâri, iar rejudecând să i se aplice o pedeapsă mai mică în raport de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta și de cele personale (sinceră, având o atitudine de regret). Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Prima instanță a aplicat, iar cea de apel a menținut o pedeapsă bine individualizată. S-au avut în vedere, pe de o parte, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (în plină zi, prin pătrunderea în locuință peste un bătrân de 90 de ani, reacția violentă în momentul când a fost surprinsă, continuată și față de martorul Ș.Șt.) de persoana inculpatei, cunoscută cu antecedente penale, iar pe de altă parte atitudinea relativ sinceră și de regret față de fapta comisă.

În acest mod instanțele au făcut o judicioasă evaluare a criteriilor generale aplicând o pedeapsă care corespunde scopului coercitiv – educativ prevăzută de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.C. împotriva deciziei penale nr. 148 din 24 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 septembrie 2005 la 9 mai 2006. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2006.