ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 326/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 852 din 30

septembrie 2003 Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul N.I., la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C.

civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei despăgubiri

civile către partea civilă T.O.D.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În jurul orelor 11,00, din dimineața

zilei de 14 iunie 2003, inculpatul, fost îngrijitor la imobilul situat în București,

str. Ion Câmpineanu, a pătruns în clădire, a urcat la et. 7 și, pe scara de

serviciu, escaladând geamul băii, a intrat în apartamentul locuit de familia T.

De aici, dintr-o cameră, a luat un telefon mobil, dar a fost surprins de

locatara apartamentului, T.O.D. pe care a îmbrâncit-o și lovit-o, ulterior

dispărând pe scările imobilului.

Telefonul mobil a fost vândut de

inculpat în schimbul sumei de 250.000 lei.

Partea vătămată l-a identificat pe

inculpat și a sesizat organele în drept.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei în ambele faze ale procesului penal.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, odată ce

el a recunoscut săvârșirea faptei, nu are antecedente penale și are o situație

materială grea.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 672 din 10 noiembrie 2003 a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind

cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a

aplicat pedeapsa greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C.

pen.

Recursul declarat nu este fondat.

Procedând la aplicarea pedepsei, în

acord cu art. 72 C. pen., text de lege care stabilește criteriile generale de

individualizare, instanța a avut în vedere pericolul social grav al faptei,

acesta rezidând în atingerea adusă integrității fizice a persoanei vătămate,

dar și patrimoniului ei, împrejurărilor în care a acționat inculpatul, prin

pătrunderea în locuință, sustragerea bunului și, ulterior, prin întrebuințarea

de violențe pentru a-și asigura fuga, dar și persoana făptuitorului, fără

antecedente penale, toate acestea conducând la pedeapsa de 8 ani închisoare,

orientată deci spre minimul prevăzut de textul incriminator.

Executarea pedepsei în regim de

privare de libertate corespunde și scopului ei, așa cum prevede art. 52 C. pen.,

respectiv prevenția generală și specială.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 672/ A din 10

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 17 iunie 2003, la 20 ianuarie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2004.