- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 27 aprilie 2007
Decizia nr. 1583/2007 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 2 iunie 2006, reclamanta SC H. SA BRĂILA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., denumită în continuare A.V.A.S., să se constate că și-a respectat întrutotul obligațiile stabilite prin Convenția nr. 11 din 9 aprilie 2004 încheiată cu pârâta și să se dispună radierea gajului înscris în atestatul de bord al navei D., constituit ca garanție la obligațiile asumate. În motivarea cererii sale, intemeiată în drept pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 51/1998 și art. 969, 983 C. civ., reclamanta a arătat că prin convenția nr. 11 încheiată cu pârâta A.V.A.S.
în calitate de creditor, s-a obligat la plata eșalonată a creanței preluată de creditor de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, respectiv suma de 113.817,35 dolari S.U.A., constituind și o garanție reală mobiliară asupra impingătorului D., pentru garantarea obligației de plată susmenționate. Totodată reclamanta a susținut că și-a respectat obligațiile asumate prin convenție, achitând în întregime suma datorată, situație în care a solicitat pârâtei radierea gajului, cerere asupra căreia aceasta, în mod nejustificat nu i-a dat curs. Prin sentința comercială nr. 191 din data de 3 noiembrie 2006. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere vizând constatarea respectării convenției nr. 11/2004, și a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind radierea gajului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că primul capăt de cerere din acțiune, urmărește contestarea existenței unei situații de fapt, respectiv îndeplinirea obligațiilor asumate de reclamantă, iar dispozițiile art. 111 C. proc. civ., nu iși găsesc aplicabilitatea, deoarece au în vedere numai contestarea existenței sau inexistenței unui drept. Referitor la cererea de radiere a gajului, instanța a reținut că cererea este neîntemeiată, deoarece din corespondența purtată de părți pe această temă rezultă că nu este clarificată chestiunea achitării integrale a creanței de 113.817,35 dolari S.U.A. ce a făcut obiectul eșalonării. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, în termen legal, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.
civ., în temeiul cărora a solicitat casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și radierea gajului constituit conform contractului de garanție reală mobiliară nr. 11/1/2004. În argumentarea criticilor formulate, recurenta a susținut sub un prim aspect că nu a investit instanța cu o acțiune în constatare, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., ci cu o cerere de radiere a gajului care este o cerere în realizare a dreptului conferit de îndeplinirea obligațiilor asumate. Sub un al doilea aspect, recurentul critică soluția de respingere a radierii gajului, în condițiile în care instanța nu a cercetat fondul cauzei, deoarece clarificarea aspectului privind achitarea integrală a debitului, reținut ca argument de instanță, în motivarea hotărârii adoptate, constituia, însăși obiectul acțiunii deduse judecății.
Asupra recursului. Examinând sentința în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că hotărârea adoptată de prima instană a fost dată cu încălcarea legii și se fundamentează pe raționamente contradictorii, așa cum se va arăta în cele ce urmează.
Reclamanta a investit instanța cu un obiect complex prin care tinde să își valorifice dreptul său de a obține radierea gajului constituit prin contractul de garanție mobiliară, urmare îndeplinirii obligațiilor asumate prin convenția nr. 11/2004, respectiv urmare rambursării creanței consolidată în dolari S.U.A. la termenele scadente.
Cele două capete de cerere formulate, nu sunt independente și de sine stătătoare ci într-o strânsă legătură explicitată și prin motivele de fapt ale acțiunii.
Prin urmare ele nu pot fi examinate decât împreună, deoarece radierea gajului depinde de îndeplinirea sau neîndeplinirea de către reclamanta debitoare a obligațiilor de plată asumate.
În cauză instanța, încălcând obligațiile ce-i revin, în temeiul art. 129 C. proc. civ. și art. 84 C. proc. civ., a examinat cele două cereri separat, fără să aibă în vedere legătura indisolubilă dintre ele și mai ales scopul urmărit de reclamantă în demersul său judiciar acela de radiere a gajului constituit pentru garantarea creanței pe care susține că a achitat-o. Procedând astfel, instanța a ajuns la concluzii contradictorii din perspectiva raționamentului pe care se fundamentează, în sensul că deși nu a examinat pe fond cererea sub aspectul plății creanței, a respins ca neîntemeiată cererea de radiere a gajului cu motivarea că „părțile nu au clarificat aspectul privind achitarea sumelor”, or, și acesta constituia o parte a obiectului cererii cu care reclamanta a investit instanța. Cu alte cuvinte, soluționarea cererii de radiere a gajului, impunea examinarea îndeplinirii de către reclamantă a achitării creanței, gajul fiind constituit pentru garantarea obligației de plată a sumei de 113.817,35 dolari S.U.A., durata garanției fiind statuate de părți în art. 2 din controlul de garanție reală mobiliară nr. 11/2004, până la data la care obligația garantată a fost în mod irevocabil și complet plătită de debitor.
Distinct de acestea, constatarea îndeplinirii obligațiilor de plată, nu vizează o stare de fapt ci o stare de drept, referitoare la existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor asumate prin convenție, astfel că și din acest punct de vedere hotărârea primei instanțe este nelegală. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 315 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru rejudecare, în raport de dezlegările în drept ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta SC H. SA BRĂILA, împotriva sentinței nr. 191 din 3 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 aprilie 2007.