ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1583/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 2 iunie 2006,

reclamanta SC H. SA BRĂILA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.,

denumită în continuare A.V.A.S., să se constate că și-a respectat întrutotul

obligațiile stabilite prin Convenția nr. 11 din 9 aprilie 2004 încheiată cu

pârâta și să se dispună radierea gajului înscris în atestatul de bord al navei

D., constituit ca garanție la obligațiile asumate.

În motivarea cererii sale,

intemeiată în drept pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 51/1998 și art. 969,

983 C. civ., reclamanta a arătat că prin convenția nr. 11 încheiată cu pârâta A.V.A.S.

în calitate de creditor, s-a obligat la plata eșalonată a creanței preluată de

creditor de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, respectiv

suma de 113.817,35 dolari S.U.A., constituind și o garanție reală mobiliară

asupra impingătorului D., pentru garantarea obligației de plată susmenționate.

Totodată reclamanta a

susținut că și-a respectat obligațiile asumate prin convenție, achitând în

întregime suma datorată, situație în care a solicitat pârâtei radierea gajului,

cerere asupra căreia aceasta, în mod nejustificat nu i-a dat curs.

Prin sentința comercială nr.

191 din data de 3 noiembrie 2006. Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de

pârâtă, a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere vizând constatarea

respectării convenției nr. 11/2004, și a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere

privind radierea gajului.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a apreciat că primul capăt de cerere din acțiune, urmărește

contestarea existenței unei situații de fapt, respectiv îndeplinirea

obligațiilor asumate de reclamantă, iar dispozițiile art. 111 C. proc. civ., nu

iși găsesc aplicabilitatea, deoarece au în vedere numai contestarea existenței

sau inexistenței unui drept.

Referitor la cererea de

radiere a gajului, instanța a reținut că cererea este neîntemeiată, deoarece

din corespondența purtată de părți pe această temă rezultă că nu este

clarificată chestiunea achitării integrale a creanței de 113.817,35 dolari

S.U.A. ce a făcut obiectul eșalonării.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat recurs, în termen legal, invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul

cărora a solicitat casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și radierea

gajului constituit conform contractului de garanție reală mobiliară nr. 11/1/2004.

În argumentarea criticilor

formulate, recurenta a susținut sub un prim aspect că nu a investit instanța cu

o acțiune în constatare, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., ci cu o cerere

de radiere a gajului care este o cerere în realizare a dreptului conferit de îndeplinirea

obligațiilor asumate.

Sub un al doilea aspect,

recurentul critică soluția de respingere a radierii gajului, în condițiile în

care instanța nu a cercetat fondul cauzei, deoarece clarificarea aspectului

privind achitarea integrală a debitului, reținut ca argument de instanță, în

motivarea hotărârii adoptate, constituia, însăși obiectul acțiunii deduse

judecății.

Asupra recursului.

Examinând sentința în

contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că hotărârea adoptată de

prima instană a fost dată cu încălcarea legii și se fundamentează pe

raționamente contradictorii, așa cum se va arăta în cele ce urmează.

instanța cu un obiect complex prin care tinde să își valorifice dreptul său de

a obține radierea gajului constituit prin contractul de garanție mobiliară,

urmare îndeplinirii obligațiilor asumate prin convenția nr. 11/2004, respectiv

urmare rambursării creanței consolidată în dolari S.U.A. la termenele scadente.

cerere formulate, nu sunt independente și de sine stătătoare ci într-o strânsă

legătură explicitată și prin motivele de fapt ale acțiunii.

examinate decât împreună, deoarece radierea gajului depinde de îndeplinirea sau

neîndeplinirea de către reclamanta debitoare a obligațiilor de plată asumate.

încălcând obligațiile ce-i revin, în temeiul    art. 129 C. proc. civ. și art. 84

C. proc. civ., a examinat cele două cereri separat, fără să aibă în vedere

legătura indisolubilă dintre ele și mai ales scopul urmărit de reclamantă în

demersul său judiciar acela de radiere a gajului constituit pentru garantarea

creanței pe care susține că a achitat-o.

Procedând astfel, instanța a

ajuns la concluzii contradictorii din perspectiva raționamentului pe care se

fundamentează, în sensul că deși nu a examinat pe fond cererea sub aspectul

plății creanței, a respins ca neîntemeiată cererea de radiere a gajului cu

motivarea că „părțile nu au clarificat aspectul privind achitarea sumelor”, or,

și acesta constituia o parte a obiectului cererii cu care reclamanta a investit

instanța.

Cu alte cuvinte,

soluționarea cererii de radiere a gajului, impunea examinarea îndeplinirii de

către reclamantă a achitării creanței, gajul fiind constituit pentru garantarea

obligației de plată a sumei de 113.817,35 dolari S.U.A., durata garanției fiind

statuate

de părți în art. 2 din controlul de

garanție reală mobiliară nr. 11/2004, până la data la care obligația garantată

a fost în mod irevocabil și complet plătită de debitor.

constatarea îndeplinirii obligațiilor de plată, nu vizează o stare de fapt ci o

stare de drept, referitoare la existența sau inexistența drepturilor și

obligațiilor asumate prin convenție, astfel că și din acest punct de vedere

hotărârea primei instanțe este nelegală.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată cu trimiterea

cauzei la aceiași instanță pentru rejudecare, în raport de dezlegările în drept

ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC H. SA BRĂILA, împotriva sentinței nr. 191 din 3 noiembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 27 aprilie 2007.