ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1583/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1583/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 2 iunie 2006,
reclamanta SC H. SA BRĂILA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.,
denumită în continuare A.V.A.S., să se constate că și-a respectat întrutotul
obligațiile stabilite prin Convenția nr. 11 din 9 aprilie 2004 încheiată cu
pârâta și să se dispună radierea gajului înscris în atestatul de bord al navei
D., constituit ca garanție la obligațiile asumate.
În motivarea cererii sale,
intemeiată în drept pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 51/1998 și art. 969,
983 C. civ., reclamanta a arătat că prin convenția nr. 11 încheiată cu pârâta A.V.A.S.
în calitate de creditor, s-a obligat la plata eșalonată a creanței preluată de
creditor de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, respectiv
suma de 113.817,35 dolari S.U.A., constituind și o garanție reală mobiliară
asupra impingătorului D., pentru garantarea obligației de plată susmenționate.
Totodată reclamanta a
susținut că și-a respectat obligațiile asumate prin convenție, achitând în
întregime suma datorată, situație în care a solicitat pârâtei radierea gajului,
cerere asupra căreia aceasta, în mod nejustificat nu i-a dat curs.
Prin sentința comercială nr.
191 din data de 3 noiembrie 2006. Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de
pârâtă, a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere vizând constatarea
respectării convenției nr. 11/2004, și a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere
privind radierea gajului.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a apreciat că primul capăt de cerere din acțiune, urmărește
contestarea existenței unei situații de fapt, respectiv îndeplinirea
obligațiilor asumate de reclamantă, iar dispozițiile art. 111 C. proc. civ., nu
iși găsesc aplicabilitatea, deoarece au în vedere numai contestarea existenței
sau inexistenței unui drept.
Referitor la cererea de
radiere a gajului, instanța a reținut că cererea este neîntemeiată, deoarece
din corespondența purtată de părți pe această temă rezultă că nu este
clarificată chestiunea achitării integrale a creanței de 113.817,35 dolari
S.U.A. ce a făcut obiectul eșalonării.
Împotriva acestei sentințe
reclamanta a declarat recurs, în termen legal, invocând motivele de nelegalitate
prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul
cărora a solicitat casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și radierea
gajului constituit conform contractului de garanție reală mobiliară nr. 11/1/2004.
În argumentarea criticilor
formulate, recurenta a susținut sub un prim aspect că nu a investit instanța cu
o acțiune în constatare, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., ci cu o cerere
de radiere a gajului care este o cerere în realizare a dreptului conferit de îndeplinirea
obligațiilor asumate.
Sub un al doilea aspect,
recurentul critică soluția de respingere a radierii gajului, în condițiile în
care instanța nu a cercetat fondul cauzei, deoarece clarificarea aspectului
privind achitarea integrală a debitului, reținut ca argument de instanță, în
motivarea hotărârii adoptate, constituia, însăși obiectul acțiunii deduse
judecății.
Asupra recursului.
Examinând sentința în
contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că hotărârea adoptată de
prima instană a fost dată cu încălcarea legii și se fundamentează pe
raționamente contradictorii, așa cum se va arăta în cele ce urmează.
Reclamanta a investit
instanța cu un obiect complex prin care tinde să își valorifice dreptul său de
a obține radierea gajului constituit prin contractul de garanție mobiliară,
urmare îndeplinirii obligațiilor asumate prin convenția nr. 11/2004, respectiv
urmare rambursării creanței consolidată în dolari S.U.A. la termenele scadente.
Cele două capete de
cerere formulate, nu sunt independente și de sine stătătoare ci într-o strânsă
legătură explicitată și prin motivele de fapt ale acțiunii.
Prin urmare ele nu pot fi
examinate decât împreună, deoarece radierea gajului depinde de îndeplinirea sau
neîndeplinirea de către reclamanta debitoare a obligațiilor de plată asumate.
În cauză instanța,
încălcând obligațiile ce-i revin, în temeiul art. 129 C. proc. civ. și art. 84
C. proc. civ., a examinat cele două cereri separat, fără să aibă în vedere
legătura indisolubilă dintre ele și mai ales scopul urmărit de reclamantă în
demersul său judiciar acela de radiere a gajului constituit pentru garantarea
creanței pe care susține că a achitat-o.
Procedând astfel, instanța a
ajuns la concluzii contradictorii din perspectiva raționamentului pe care se
fundamentează, în sensul că deși nu a examinat pe fond cererea sub aspectul
plății creanței, a respins ca neîntemeiată cererea de radiere a gajului cu
motivarea că „părțile nu au clarificat aspectul privind achitarea sumelor”, or,
și acesta constituia o parte a obiectului cererii cu care reclamanta a investit
instanța.
Cu alte cuvinte,
soluționarea cererii de radiere a gajului, impunea examinarea îndeplinirii de
către reclamantă a achitării creanței, gajul fiind constituit pentru garantarea
obligației de plată a sumei de 113.817,35 dolari S.U.A., durata garanției fiind
statuate
de părți în art. 2 din controlul de
garanție reală mobiliară nr. 11/2004, până la data la care obligația garantată
a fost în mod irevocabil și complet plătită de debitor.
Distinct de acestea,
constatarea îndeplinirii obligațiilor de plată, nu vizează o stare de fapt ci o
stare de drept, referitoare la existența sau inexistența drepturilor și
obligațiilor asumate prin convenție, astfel că și din acest punct de vedere
hotărârea primei instanțe este nelegală.
Așa fiind, Înalta Curte, în
temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 315 alin. (1)
C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată cu trimiterea
cauzei la aceiași instanță pentru rejudecare, în raport de dezlegările în drept
ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC H. SA BRĂILA, împotriva sentinței nr. 191 din 3 noiembrie 2006 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite
cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 27 aprilie 2007.