ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 991/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 183 din 26 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în fond prin casarea sentinței nr. 191 din 3 noiembrie 2006 pronunțată de aceeași instanță prin decizia nr. 1583 din 27 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC H. SA Brăila în contradictor cu A.V.A.S. București, a constatat încetarea obligațiilor de plată ale reclamantei către pârâtă decurgând din convenția nr. 11 din 9 aprilie 2004 și a dispus radierea gajului instituit asupra navei D. prin contractul de garanție mobiliară nr. 11 din 9 august 2004. În motivarea sentinței s-a reținut că între A.V.A.S.

și reclamanta SC H. SA s-a încheiat convenția nr. 11 din 9 aprilie 2004 în vederea eșalonării la plată a sumei rămasă de achitat din totalul creanței preluată de A.V.A.S. prin Protocolul nr. 23 din 14 noiembrie 2003 și acutul adițional nr. 1 din 5 februarie 2004. Pentru garantarea acestei obligații s-a încheiat contractul de garanție reală mobiliară nr. 11 1 din 9 august 2004 reclamanta constituind o garanție reală mobiliară conform Titlului VI din Legea nr. 99/1999. Conform dovezilor de la dosar și recunoașterii pârâtei creditoare, reclamanta și-a îndeplinit integral obligațiile de plată asumate prin convenția nr. 11 din 9 aprilie 2004 așa încât creditoarea A.V.A.S. nu mai are temei să solicite diferența rezultată dintre suma în lei achitată și valoarea în lei preluată ca urmare a deprecierii monedei în care s-a făcut consolidarea, situație în care acțiunea în constatarea încetării obligațiilor de plată decurgând din convenția citată în raport de art. 111 C. proc.

civ., este întemeiată. Odată cu îndeplinirea obligației garantate încetează potrivit art. 27 din titlul VI cap. 2 din Legea nr. 99/1999 și garanția reală. În contra sentinței a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea acesteia iar pe fond respingerea cererii de radiere a gajului instituit asupra navei D. constituit conform contractului de garanție mobiliară nr. 11/1 din 9 august 2004 ca nefondată. Critica recurentei are ca obiect neaplicarea prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 95/2003 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 557/2003 și care constituie temeiul legal al consolidării creanțelor preluate de A.V.A.S. de la casele de sănătate așa încât rambursarea integrală a creanței presupune că suma achitată în lei nu este mai mică decât valoarea nominală preluată.

Opinia intimatei. Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Arată intimata că sentința atacată s-a conformat deciziei de casare și că creanța fiscală restantă către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a fost consolidată conform Legii nr. 557/2004 iar prin Convenția nr. 11 din 9 aprilie 2004 părțile au stabilit că plata creanței rămase de rambursat se efectuează în lei la cursul comunicat de BNR valabil la data plății. Opinia Înaltei Curți. Recomandările pe care instanța de recurs le-a impus prin decizia de casare în primul ciclu procesual au vizat examinarea îndeplinirii de către reclamantă a achitării creanței în sumă de 113.817,35 dolari S.U.A., durata garanției, conform art. 2 din contractul de garanție mobiliară nr. 11/2004, fiind stabilită până la data la care obligația garantată a fost în mod irevocabil și complet plătită de debitor.

Conform art. 315 C. proc. civ., dezlegările în drept ale instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Cum întinderea obligației de plată, apreciată prin decizia de casare ca stare de drept, a fost stabilită la suma de 113.817,35 dolari S.U.A., a cărui restituire a fost garantată prin gaj, în mod corect prima instanță a reținut acest cuantum în constarea stingerii obligației principale prin plată și, pe cale de consecință, corect a dispus radierea gajului constituit, accesoriul urmând soarta principalului. Drept urmare, critica recurentei cu privire la existența unui alt cuantum al obligației de plată garantată prin gaj nu poate fi primită în situația dată în raport de prevederile art. 315 C. proc.

civ. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 183 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.