ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 991/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 991/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 183 din 26

septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în fond

prin casarea sentinței nr. 191 din 3 noiembrie 2006 pronunțată de aceeași

instanță prin decizia nr. 1583 din 27 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC H. SA

Brăila în contradictor cu A.V.A.S. București, a constatat încetarea

obligațiilor de plată ale reclamantei către pârâtă decurgând din convenția nr. 11

din 9 aprilie 2004 și a dispus radierea gajului instituit asupra navei D. prin

contractul de garanție mobiliară nr. 11 din 9 august 2004.

În motivarea sentinței s-a

reținut că între A.V.A.S. și reclamanta SC H. SA s-a încheiat convenția nr. 11

din 9 aprilie 2004 în vederea eșalonării la plată a sumei rămasă de achitat din

totalul creanței preluată de A.V.A.S. prin Protocolul nr. 23 din 14 noiembrie

2003 și acutul adițional nr. 1 din 5 februarie 2004. Pentru garantarea acestei

obligații s-a încheiat contractul de garanție reală mobiliară nr. 11

1

din 9 august 2004 reclamanta constituind o garanție reală mobiliară conform

Titlului VI din Legea nr. 99/1999.

Conform dovezilor de la

dosar și recunoașterii pârâtei creditoare, reclamanta și-a îndeplinit integral

obligațiile de plată asumate prin convenția nr. 11 din 9 aprilie 2004 așa încât

creditoarea A.V.A.S. nu mai are temei să solicite diferența rezultată dintre

suma în lei achitată și valoarea în lei preluată ca urmare a deprecierii

monedei în care s-a făcut consolidarea, situație în care acțiunea în

constatarea încetării obligațiilor de plată decurgând din convenția citată în

raport de art. 111 C. proc. civ., este întemeiată.

Odată cu îndeplinirea

obligației garantate încetează potrivit art. 27 din titlul VI cap. 2 din Legea nr.

99/1999 și garanția reală.

În contra sentinței a

declarat recurs creditoarea A.V.A.S.

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., prin

care a solicitat modificarea acesteia iar pe fond respingerea cererii de

radiere a gajului instituit asupra navei D. constituit conform contractului de

garanție mobiliară nr. 11/1 din 9 august 2004 ca nefondată.

Critica recurentei are ca

obiect neaplicarea prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 95/2003 astfel cum a fost

modificat de Legea nr. 557/2003 și care constituie temeiul legal al

consolidării creanțelor preluate de A.V.A.S. de la casele de sănătate așa încât

rambursarea integrală a creanței presupune că suma achitată în lei nu este mai

mică decât valoarea nominală preluată.

Opinia intimatei.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Arată intimata că sentința

atacată s-a conformat deciziei de casare și că creanța fiscală restantă către

Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a fost consolidată

conform Legii nr. 557/2004 iar prin Convenția nr. 11 din 9 aprilie 2004 părțile

au stabilit că plata creanței rămase de rambursat se efectuează în lei la

cursul comunicat de BNR valabil la data plății.

Opinia Înaltei Curți.

Recomandările pe care

instanța de recurs le-a impus prin decizia de casare în primul ciclu procesual

au vizat examinarea îndeplinirii de către reclamantă a achitării creanței în

sumă de 113.817,35 dolari S.U.A., durata garanției, conform art. 2 din

contractul de garanție mobiliară nr. 11/2004, fiind stabilită până la data la

care obligația garantată a fost în mod irevocabil și complet plătită de

debitor.

Conform art. 315 C. proc.

civ., dezlegările în drept ale instanței de recurs sunt obligatorii pentru

judecătorii fondului.

Cum întinderea obligației de

plată, apreciată prin decizia de casare ca stare de drept, a fost stabilită la

suma de 113.817,35 dolari S.U.A., a cărui restituire a fost garantată prin gaj,

în mod corect prima instanță a reținut acest cuantum în constarea stingerii

obligației principale prin plată și, pe cale de consecință, corect a dispus

radierea gajului constituit, accesoriul urmând soarta principalului.

Drept urmare, critica

recurentei cu privire la existența unui alt cuantum al obligației de plată

garantată prin gaj nu poate fi primită în situația dată în raport de

prevederile art. 315 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte va

respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 183 din

26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2008.