ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9313/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 14 din 12 ianuarie 2005 Tribunalul Harghita a admis contestația formulată de reclamantul K.J. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Suseni și a dispus restituirea în natură a terenului de 1000 mp situat în intravilanul comunei Suseni, sat Suseni nr. 940 județul Harghita, teren neafectat de construcții și identificat conform raportului de expertiză efectuat în cauză. În considerentele sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr. 387 din 14 mai 2004 Primăria Comunei Suseni a respins cererea reclamantului de restituire în natură a terenului cu motivarea că acesta nu poate fi restituit în natură și a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 30.000.000 lei sub forma titlurilor de valoare nominală sau acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că terenul ce a aparținut autorului reclamantului a fost înscris în C.F. Suseni nr. top 1505 în suprafață de 1086 mp și nr. top 1504/2 în suprafață de 220 mp grădină, în total 1306 mp. La data începerii construcției blocului, terenul a fost identificat în C.F. Suseni sub nr. top 1432/2, 1439/2, alăturat imobilului reclamantului, naționalizat în anul 1978 și pentru care s-a întocmit toată documentația privind construcția blocului. După ce proprietarii apartamentelor din blocul de locuit au cumpărat apartamentele și terenul de sub construcție, în baza documentației întocmită de SC C.H. SA acest teren s-a schimbat cu C.F. cu nr. cadastral 26, fiind notată suprafața totală construită a blocului.

Conform planului de situație suprafața totală delimitată care cuprinde și suprafața construită a blocului este de 1997 mp. Suprafața construită a blocului este de 335 mp. O parte din suprafața construită a blocului precum și anexele gospodărești a fost identificată ca făcând parte din C.F. Suseni. Având în vedere aceste concluzii ale raportului de expertiză conform cărora reclamantul a deținut inițial 1360 mp, iar blocul construit ocupă doar 335 mp și dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001 instanța de fond a admis contestația și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1000 mp teren. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Primăria Comunei Suseni susținând că terenul nu poate fi restituit în natură și solicitând efectuarea unui nou raport de expertiză.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia civilă nr. 456 din 12 mai 2005 a admis apelul și a modificat în tot sentința în sensul respingerii contestației. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că din raportul de expertiză efectuat în apel a rezultat că pe terenul revendicat de reclamant se află o parte din blocul de locuințe, două garaje și șoproane pentru lemne de foc, suprafața totală construită fiind de 266 mp, iar suprafața rămasă neconstruită este necesară pentru folosirea în condiții normale a apartamentelor. Din celelalte înscrisuri depuse la dosar s-a stabilit că dreptul de proprietate al reclamantului a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 570/1963 a Tribunalului Popular al Raionului Gheorgheni și nu a fost întabulat.

Reclamantului i s-a eliberat și o autorizație de construcție pe acest teren, însă ulterior a fost împiedicat să construiască pentru că terenul a trecut în proprietatea statului prin naționalizare. În consecință, instanța de apel a apreciat că terenul rămas liber este necesar pentru folosirea în condiții normale a blocului de locuințe, astfel încât nu se poate restitui în natură.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul K.J., în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive: - din dovezile administrate în apel, respectiv expertiza refăcută, rezultă că blocul ocupă o suprafață de 223 mp din care 133 mp se află pe terenul său, rămânând liberă o porțiune de 867 mp care, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001 este posibil a fi restituită în natură - în mod greșit instanța de apel a considerat că suprafața neconstruită este necesară pentru folosirea în bune condiții a blocului de locuințe, în realitate pe această suprafață au fost edificate câteva șoproane pentru lemne și două garaje, fără autorizație, construcții ușor demontabile și care nu împiedică restituirea în natură.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed. Art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, cu modificările aduse prin Legea 247/2005 prevede expres că, în situația în care pe terenul preluat abuziv s-au edificat noi construcții autorizate persoana îndreptățită are dreptul la restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă. În speță, prin cele două rapoarte de expertiză efectuate nu s-a stabilit concret care este porțiunea de teren rămasă liberă și nu s-a identificat exact terenul pe care s-a construit blocul de locuințe. Astfel, în cuprinsul primului raport de expertiză se precizează că terenul reclamantului a fost înscris în C.F. Suseni cu o suprafață totală de 1306 mp, iar blocul de locuințe s-a edificat pe terenul alăturat identificat în C.F.

Suseni, deci nu pe terenul recurentului reclamant, ca în final să concluzioneze că o parte din suprafața construită a blocului, fără a preciza întinderea acesteia și anexele gospodărești se identifică pe o parte din terenul recurentului. Cel de-al doilea raport de expertiză stabilește că pe terenul revendicat de reclamant se află o parte din blocul de locuințe, două garaje și șoproane pentru lemne de foc, suprafața totală construită fiind de 226 mp. Nu se precizează însă dacă în această suprafață construită au fost incluse și anexele gospodărești menționate. Or, o atare precizare este absolut necesară pentru a se stabili exact suprafața rămasă liberă, având în vedere și susținerea recurentului potrivit căreia s-ar putea restitui în natură 867 mp.

În mod netemeinic instanța de apel a apreciat că terenul rămas liber nu se poate restitui în natură fiind necesar folosirii blocului de locuințe, atât timp cât nu s-a stabilit dacă acesta este afectat de rețele subterane aferente blocului (conducte, cabluri electrice, canalizare etc), Construcțiile ușoare edificate pe teren, respectiv garajele și șoproanele nu împiedică restituirea în natură. Având în vedere aceste considerente recursul se va admite, iar decizia atacată se va casa cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Instanța de trimitere va administra probele necesare, eventual o nouă expertiză pentru a clarifica toate aspectele semnalate în prezentele considerente.

De asemenea, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată de Legea 247/2005 potrivit cărora se restituie în natură și terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul K.J. împotriva deciziei nr. 456 din 12 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 noiembrie 2006.