ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9313/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9313/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 14 din 12 ianuarie 2005 Tribunalul
Harghita a admis contestația formulată de reclamantul K.J. în
contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Suseni și a dispus restituirea
în natură a terenului de 1000 mp situat în intravilanul comunei Suseni,
sat Suseni nr. 940 județul Harghita, teren neafectat de construcții
și identificat conform raportului de expertiză efectuat în
cauză.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin
dispoziția nr. 387 din 14 mai 2004 Primăria Comunei Suseni a respins
cererea reclamantului de restituire în natură a terenului cu motivarea
că acesta nu poate fi restituit în natură și a stabilit că
reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent
în cuantum de 30.000.000 lei sub forma titlurilor de valoare nominală sau
acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate
pe piața de capital.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că
terenul ce a aparținut autorului reclamantului a fost înscris în C.F. Suseni
nr. top 1505 în suprafață de 1086 mp și nr. top 1504/2 în
suprafață de 220 mp grădină, în total 1306 mp.
La data începerii construcției blocului, terenul a fost identificat
în C.F. Suseni sub nr. top 1432/2, 1439/2, alăturat imobilului
reclamantului, naționalizat în anul 1978 și pentru care s-a întocmit
toată documentația privind construcția blocului. După ce
proprietarii apartamentelor din blocul de locuit au cumpărat apartamentele
și terenul de sub construcție, în baza documentației
întocmită de SC C.H. SA acest teren s-a schimbat cu C.F. cu nr. cadastral
26, fiind notată suprafața totală construită a blocului.
Conform planului de situație suprafața totală
delimitată care cuprinde și suprafața construită a blocului
este de 1997 mp. Suprafața construită a blocului este de 335 mp. O
parte din suprafața construită a blocului precum și anexele
gospodărești a fost identificată ca făcând parte din C.F.
Suseni.
Având în vedere aceste concluzii ale raportului de expertiză conform
cărora reclamantul a deținut inițial 1360 mp, iar blocul
construit ocupă doar 335 mp și dispozițiile art. 10 alin. (2) din
Legea 10/2001 instanța de fond a admis contestația și a dispus
restituirea în natură a suprafeței de 1000 mp teren.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Primăria Comunei
Suseni susținând că terenul nu poate fi restituit în natură
și solicitând efectuarea unui nou raport de expertiză.
Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia civilă nr. 456 din 12
mai 2005 a admis apelul și a modificat în tot sentința în sensul respingerii
contestației.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut
că din raportul de expertiză efectuat în apel a rezultat că pe
terenul revendicat de reclamant se află o parte din blocul de
locuințe, două garaje și șoproane pentru lemne de foc,
suprafața totală construită fiind de 266 mp, iar suprafața
rămasă neconstruită este necesară pentru folosirea în
condiții normale a apartamentelor.
Din celelalte înscrisuri depuse la dosar s-a stabilit că dreptul de
proprietate al reclamantului a fost recunoscut prin sentința civilă
nr. 570/1963 a Tribunalului Popular al Raionului Gheorgheni și nu a fost
întabulat. Reclamantului i s-a eliberat și o autorizație de
construcție pe acest teren, însă ulterior a fost împiedicat să
construiască pentru că terenul a trecut în proprietatea statului prin
naționalizare.
În consecință, instanța de apel a apreciat că
terenul rămas liber este necesar pentru folosirea în condiții normale
a blocului de locuințe, astfel încât nu se poate restitui în natură.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul
K.J., în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru
următoarele motive:
- din dovezile administrate în apel, respectiv expertiza
refăcută, rezultă că blocul ocupă o
suprafață de 223 mp din care 133 mp se află pe terenul său,
rămânând liberă o porțiune de 867 mp care, în conformitate cu
dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001 este posibil a fi
restituită în natură
- în mod greșit instanța de apel a considerat că
suprafața neconstruită este necesară pentru folosirea în bune
condiții a blocului de locuințe, în realitate pe această
suprafață au fost edificate câteva șoproane pentru lemne și
două garaje, fără autorizație, construcții ușor
demontabile și care nu împiedică restituirea în natură.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, cu modificările aduse prin
Legea 247/2005 prevede expres că, în situația în care pe terenul
preluat abuziv s-au edificat noi construcții autorizate persoana
îndreptățită are dreptul la restituirea în natură a
părții de teren rămasă liberă.
În speță, prin cele două rapoarte de expertiză
efectuate nu s-a stabilit concret care este porțiunea de teren
rămasă liberă și nu s-a identificat exact terenul pe care
s-a construit blocul de locuințe.
Astfel, în cuprinsul primului raport de expertiză se
precizează că terenul reclamantului a fost înscris în C.F. Suseni cu
o suprafață totală de 1306 mp, iar blocul de locuințe s-a
edificat pe terenul alăturat identificat în C.F. Suseni, deci nu pe
terenul recurentului reclamant, ca în final să concluzioneze că o
parte din suprafața construită a blocului, fără a preciza
întinderea acesteia și anexele gospodărești se identifică pe
o parte din terenul recurentului.
Cel de-al doilea raport de expertiză stabilește că pe
terenul revendicat de reclamant se află o parte din blocul de
locuințe, două garaje și șoproane pentru lemne de foc,
suprafața totală construită fiind de 226 mp. Nu se
precizează însă dacă în această suprafață construită
au fost incluse și anexele gospodărești menționate. Or, o
atare precizare este absolut necesară pentru a se stabili exact
suprafața rămasă liberă, având în vedere și
susținerea recurentului potrivit căreia s-ar putea restitui în
natură 867 mp.
În mod netemeinic instanța de apel a apreciat că terenul
rămas liber nu se poate restitui în natură fiind necesar folosirii
blocului de locuințe, atât timp cât nu s-a stabilit dacă acesta este
afectat de rețele subterane aferente blocului (conducte, cabluri electrice,
canalizare etc), Construcțiile ușoare edificate pe teren, respectiv
garajele și șoproanele nu împiedică restituirea în natură.
Având în vedere aceste considerente recursul se va admite, iar decizia
atacată se va casa cu consecința trimiterii cauzei la aceeași
instanță pentru rejudecarea apelului.
Instanța de trimitere va administra probele necesare, eventual o
nouă expertiză pentru a clarifica toate aspectele semnalate în
prezentele considerente.
De asemenea, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 10
alin. (3) din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată de Legea 247/2005
potrivit cărora se restituie în natură și terenurile pe care
s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul K.J. împotriva deciziei nr. 456
din 12 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș,
secția civilă, pe care o casează și trimite cauza
aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședința publică, astăzi 15 noiembrie 2006.