ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2842/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Justiției, solicitând anularea avizului nr. 2186 din 22 aprilie 2003, emis de

pârât, în aplicarea H.G. nr. 409/1998.

Prin sentința civilă nr. 2069 din 9

decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.L. și a

anulat avizele nr. 2186 din 22 aprilie 2003 și nr. 2727 din 25 iunie 2003. A obligat pârâtul Ministerul Justiției, să procedeze la avizarea favorabilă a cererilor

reclamantului, privind decontarea serviciilor medicale formulate la datele de 8

aprilie 2003 și 19 iunie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că ochelarii de vedere și proteza dentară au fost

achiziționate de către reclamant, la recomandarea medicului și sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 99 din Legea nr. 92/1992 și art. 1 și 3 din H.G. nr.

409/1998.

Împotriva sentinței sus menționate

au declarat recurs, atât Ministerul Justiției, cât și C.L.

În recursul său, Ministerul

Justiției a motivat, în esență, că adresele emise de Direcția Medicală din

cadrul Ministerului Justiției, a căror anulare se solicită, fiind calificate ca

„avize”, sunt de fapt simple adrese care, așa cum rezultă din conținutul lor,

nu pot fi calificate ca acte administrative în sensul Legii nr. 29/1990, nu

constituie avize obligatorii pentru instituția căreia îi sunt adresate și mai

mult, nu sunt adresate reclamantului, pentru a putea cere anularea lor, în

temeiul de drept indicat prin acțiunea formulată.

În recursul său, C.L. a motivat, în

esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin

care s-a cerut să se interzică Ministerului Justiției, să mai emită avize de

aplicare a Normelor de aplicare a H.G. nr. 409/1998.

Ambele recursuri sunt nefondate,

sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.

Instanța de fond s-a pronunțat

asupra cererii reclamantului, astfel cum a fost formulată și a apreciat în mod

corect că avizele a căror anulare a fost solicitată, au caracterul unor acte

administrative.

În privința ochelarilor de vedere,

reclamantul a solicitat decontarea contravalorii acestora, în sumă de 1.453.000

lei, în temeiul art. 99 din Legea nr. 92/1992, ale H.G. nr. 409/1998 și H.G. nr.

1006/1999, precum și ale Normelor pentru aplicarea H.G. nr. 409/1998.

La data formulării cererii de

decontare, reclamantul, în calitate de magistrat asistent la Curtea Constituțională a României, beneficia de gratuitate de asistență medicală, medicamente

și proteze în condițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992 și art. 1 din H.G. nr. 409/1998,

precum și H.G. nr. 1006/1999.

Conform art. 3 din H.G. nr. 409/1998,

contribuțiile personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de

persoanele prevăzute la art. 1, pentru furnizarea de servicii medicale și

achiziționarea de medicamente și proteze, se decontează acestora pe bază de

documente justificative.

Aceeași situație se regăsește și în

cazul cererii privind decontarea sumei de 390.000 lei, reprezentând c/val unei

coroane dentare „weisser”, în condițiile în care Ministerul Sănătății definește

coroana weisser, ca fiind o lucrare protetică fixă denumită și miniproteză,

materialele recomandate pentru a fi utilizate la confecționarea coroanei

weisser fiind materiale de uz medical, încadrându-se în categoria protezelor,

prevăzute de art. 99 din Legea nr. 92/1992 și H.G. nr. 409/1998, ca serviciu

medical decontabil din bugetul Ministerului Justiției, conform art. 29 lit. c)

din O.U.G. nr. 150/2002.

Față de aceste considerente,

reținând că ochelarii de vedere și proteza dentară au fost achiziționate de

către reclamant, la recomandarea medicului și sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 99 din Legea nr. 92/1992 și art. 1 și 3 din H.G. nr. 409/1998,

că cele două avize au caracterul unor acte administrative, fiind emise de un

organ al administrației de stat și că instanța de fond s-a pronunțat asupra

cererii reclamantului, astfel cum a fost formulată, Curtea reține că ambele

recursuri sunt nefondate și urmează să fie respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de C.L.

și de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2069 din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 septembrie 2006.