ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4002/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 389 din 7 iunie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A.S. SRL, precum și excepția nulității cererii de chemare în judecată a pârâtei SC A.R.C. SRL. A fost respinsă cererea inițială formulată de reclamanții G.N.M. și G.I.S., în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SRL și a fost anulată cererea de introducere în cauză a pârâtei SC A.R.C. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că existența calității procesuale pasive presupune identitate între persoana pârâtului și cel care are calitatea de subiect pasiv al raportului juridic civil dedus judecății, respectiv cel față de care se poate realiza interesul juridic al reclamantului.

Or, în speță, reclamanții au solicitat ca pârâta SC A.S. SRL să fie obligată să emită decizie de restituire în natură sau prin echivalent, cu privire la notificarea ce i-a fost transmisă, iar, conform Legii nr. 10/2001, în procedura de restituire sunt implicate persoanele îndreptățite și unitățile deținătoare. Reclamanții au transmis notificarea către SC A.S. SRL la data de 15 mai 2003, dată la care pârâta nu mai avea calitatea de persoană juridică deținătoare, pentru că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2231 din 20 decembrie 2001, înstrăinase terenul din str. M. care face obiectul notificării. Primăria, căreia reclamanții i-au transmis notificarea în termen, a comunicat acestora că pârâta se află printre deținătorii terenului, însă această împrejurare nu este de natură să confere pârâtei calitate de persoană deținătoare.

Situația juridică a terenului putea fi constatată prin cercetarea evidențelor de carte funciară, în care contractul încheiat între cele două pârâte fusese înscris încă din data de 21 decembrie 2001. În privința SC A.R.C. SRL, se reține că reclamanții au chemat-o în judecată, în calitate de deținătoare actuală a imobilului, fără să precizeze expres pretenția pe care o au împotriva acesteia. Or, potrivit art. 112 pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, alături de alte elemente, și obiectul cererii și valoarea lui, adică pretenția concretă pe care reclamantul o îndreaptă împotriva pârâtului, iar dacă nu cuprinde aceste elemente sunt incidente prevederile art. 133 C. proc.

civ. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 244/A din 13 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Instanța de apel a reținut că pârâta intimată nu a răspuns apelanților-reclamanți la notificarea formulată de aceștia, deși avea obligația, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, să răspundă în termen de 60 de zile. Modalitatea de soluționare și termenul în care trebuie să se răspundă sunt imperative și nu au caracter de recomandare, iar notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de lege, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

Se mai reține că, în măsura în care a constatat că imobilul este deținut de o altă persoană, societatea pârâtă era datoare să trimită notificarea unității deținătoare, care este competentă să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură ori asupra ofertei de restituire prin echivalentul. De aceea, greșit prima instanță a respins acțiunea, soluționând cauza pe o excepție inaplicabilă în speță. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.R.C. SRL care, invocând art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., arată că, deși în apel s-a solicitat expres numai obligarea SC A.S. SRL să trimită notificarea către SC A.R.C. SRL, instanța de apel a desființat soluția și în ce privește admiterea excepției nulității cererii de chemare în judecată.

Nefiind formulate motive de apel în legătură cu anularea cererii, instanța de apel putea, cel mult, să desființeze în parte sentința, menținând soluția admiterii excepției nulității cererii. Arată recurenta, că hotărârea nu cuprinde nici un motiv pe care să se sprijine soluția cu privire la excepția invocată de SC A.R.C. SRL. De altfel, dacă s-a considerat întemeiată cererea ca SC A.S. SRL să fie obligată să trimită notificarea către SC A.R.C. SRL, ar fi trebuit să se constate că SC A.R.C. SRL nu poate să emită dispoziție, întrucât nu i-a fost comunicată notificarea. Prin urmare, nu puteau exista motive concordante care să sprijine soluția respingerii ambelor excepții. Instanța de apel trebuia să constate că apelul este inadmisibil, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 294 C. proc.

civ., deoarece prin motivele de apel s-a solicitat cu totul altceva decât s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Prin acțiune, s-a cerut ca pârâta să fie obligată să emită dispoziție de restituire, iar în apel s-a solicitat ca notificarea să fie trimisă unității deținătoare. De altfel, cererea de chemare în judecată este lipsită de interes, pentru că reclamanții au primit despăgubiri de la Primăria municipiului Rm. Vâlcea pentru toate imobilele solicitate în baza Legii nr. 10/2001. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., se constată că este fondat. Hotărârea atacată este dată cu încălcarea art. 295 C. proc.

civ., care prevede că instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Soluția desființării în tot a sentinței apelate este nelegală, deoarece, deși prin sentința tribunalului a fost anulată cererea de chemare în judecată a pârâtei SC A.R.C. SRL pentru lipsa obiectului, în declarația de apel nu este criticată această soluție. Apelanții-reclamanți nu au susținut că cererea prin care au chemat-o în judecată pe recurentă are obiect. Aceștia fac referiri la motivul pentru care au chemat-o în judecată pe intimata-pârâtă SC A.S. SRL și, susținând că au solicitat ca această pârâtă să fie obligată să trimită notificarea către SC A.R.C.

SRL, precizează care este obiectul cererii prin care a fost chemată în judecată pârâta-intimată SC A.S. SRL. Față de criticile formulate prin declarația de apel, greșit s-a desființat sentința și cu privire la soluția pronunțată în contradictoriu cu recurenta. De altfel, decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care s-a desființat sentința cu privire la admiterea excepției invocate de recurenta-pârâtă și anularea cererii de introducere în cauză a acesteia, întreaga motivare privind obligația pârâtei SC A.S. SRL de a trimite notificarea către SC A.R.C. SRL. Recurenta a invocat și art. 304 pct. 6 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text, iar faptul, invocat de aceasta, că prin declarația de apel s-a schimbat obiectul cererii, privește cererea de chemare în judecată a pârâtei SC A.S.

SRL, care nu a declarat recurs. Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul, conform art. 312, art. 314 C. proc. civ. se va casa în parte decizia atacată, va fi desființată în parte sentința apelată și se va trimite cauza pentru rejudecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu SC A.S. SRL. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei și vor fi păstrate dispozițiile sentinței privitoare la admiterea excepției nulității și anulării cererii de introducere în cauză a SC A.R.C. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC A.R.C. SRL Râmnicu-Vâlcea împotriva deciziei nr. 244 A din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o casează în parte. Desființează în parte sentința civilă nr. 389 din 17 iunie 2006 a Tribunalului Vâlcea și trimite cauza Tribunalului Vâlcea pentru rejudecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SRL Râmnicu Vâlcea. Menține restul dispozițiilor deciziei și păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.