ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4002/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4002/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 389 din 7
iunie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis excepția lipsei calității procesuale
pasive a SC A.S. SRL, precum și excepția nulității cererii de chemare în
judecată a pârâtei SC A.R.C. SRL.
A fost respinsă cererea inițială
formulată de reclamanții G.N.M. și G.I.S., în contradictoriu cu pârâta SC A.S.
SRL și a fost anulată cererea de introducere în cauză a pârâtei SC A.R.C. SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre,
tribunalul a reținut că existența calității procesuale pasive presupune
identitate între persoana pârâtului și cel care are calitatea de subiect pasiv
al raportului juridic civil dedus judecății, respectiv cel față de care se
poate realiza interesul juridic al reclamantului.
Or, în speță, reclamanții au solicitat
ca pârâta SC A.S. SRL să fie obligată să emită decizie de restituire în natură
sau prin echivalent, cu privire la notificarea ce i-a fost transmisă, iar,
conform Legii nr. 10/2001, în procedura de restituire sunt implicate persoanele
îndreptățite și unitățile deținătoare.
Reclamanții au transmis notificarea
către SC A.S. SRL la data de 15 mai 2003, dată la care pârâta nu mai avea
calitatea de persoană juridică deținătoare, pentru că, prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2231 din 20 decembrie 2001, înstrăinase
terenul din str. M. care face obiectul notificării.
Primăria, căreia reclamanții i-au
transmis notificarea în termen, a comunicat acestora că pârâta se află printre
deținătorii terenului, însă această împrejurare nu este de natură să confere
pârâtei calitate de persoană deținătoare. Situația juridică a terenului putea
fi constatată prin cercetarea evidențelor de carte funciară, în care contractul
încheiat între cele două pârâte fusese înscris încă din data de 21 decembrie 2001.
În privința SC A.R.C. SRL, se reține
că reclamanții au chemat-o în judecată, în calitate de deținătoare actuală a
imobilului, fără să precizeze expres pretenția pe care o au împotriva acesteia.
Or, potrivit art. 112 pct. 3 C.
proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, alături de alte
elemente, și obiectul cererii și valoarea lui, adică pretenția concretă pe care
reclamantul o îndreaptă împotriva pârâtului, iar dacă nu cuprinde aceste
elemente sunt incidente prevederile art. 133 C. proc. civ.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia
civilă nr. 244/A din 13 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanți,
a desființat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași
instanțe.
Instanța de apel a reținut că pârâta
intimată nu a răspuns apelanților-reclamanți la notificarea formulată de
aceștia, deși avea obligația, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,
să răspundă în termen de 60 de zile.
Modalitatea de soluționare și
termenul în care trebuie să se răspundă sunt imperative și nu au caracter de
recomandare, iar notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror
autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de
lege, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Se mai reține că, în măsura în care
a constatat că imobilul este deținut de o altă persoană, societatea pârâtă era
datoare să trimită notificarea unității deținătoare, care este competentă să se
pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii
de restituire în natură ori asupra ofertei de restituire prin echivalentul.
De aceea, greșit prima instanță a
respins acțiunea, soluționând cauza pe o excepție inaplicabilă în speță.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâta SC A.R.C. SRL care, invocând art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.
civ., arată că, deși în apel s-a solicitat expres numai obligarea SC A.S. SRL
să trimită notificarea către SC A.R.C. SRL, instanța de apel a desființat
soluția și în ce privește admiterea excepției nulității cererii de chemare în
judecată. Nefiind formulate motive de apel în legătură cu anularea cererii,
instanța de apel putea, cel mult, să desființeze în parte sentința, menținând
soluția admiterii excepției nulității cererii.
Arată recurenta, că hotărârea nu
cuprinde nici un motiv pe care să se sprijine soluția cu privire la excepția
invocată de SC A.R.C. SRL. De altfel, dacă s-a considerat întemeiată cererea ca
SC A.S. SRL să fie obligată să trimită notificarea către SC A.R.C. SRL, ar fi
trebuit să se constate că SC A.R.C. SRL nu poate să emită dispoziție, întrucât
nu i-a fost comunicată notificarea.
Prin urmare, nu puteau exista motive
concordante care să sprijine soluția respingerii ambelor excepții.
Instanța de apel trebuia să constate
că apelul este inadmisibil, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art.
294 C. proc. civ., deoarece prin motivele de apel s-a solicitat cu totul
altceva decât s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Prin acțiune,
s-a cerut ca pârâta să fie obligată să emită dispoziție de restituire, iar în
apel s-a solicitat ca notificarea să fie trimisă unității deținătoare. De
altfel, cererea de chemare în judecată este lipsită de interes, pentru că
reclamanții au primit despăgubiri de la Primăria municipiului Rm. Vâlcea pentru
toate imobilele solicitate în baza Legii nr. 10/2001.
Analizând recursul, în limita
criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.
proc. civ., se constată că este fondat.
Hotărârea atacată este dată cu
încălcarea art. 295 C. proc. civ., care prevede că instanța de apel va
verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea
legii de către prima instanță.
Soluția desființării în tot a
sentinței apelate este nelegală, deoarece, deși prin sentința tribunalului a
fost anulată cererea de chemare în judecată a pârâtei SC A.R.C. SRL pentru
lipsa obiectului, în declarația de apel nu este criticată această soluție.
Apelanții-reclamanți nu au susținut
că cererea prin care au chemat-o în judecată pe recurentă are obiect. Aceștia
fac referiri la motivul pentru care au chemat-o în judecată pe intimata-pârâtă
SC A.S. SRL și, susținând că au solicitat ca această pârâtă să fie obligată să
trimită notificarea către SC A.R.C. SRL, precizează care este obiectul cererii
prin care a fost chemată în judecată pârâta-intimată SC A.S. SRL.
Față de criticile formulate prin
declarația de apel, greșit s-a desființat sentința și cu privire la soluția
pronunțată în contradictoriu cu recurenta.
De altfel, decizia recurată nu
cuprinde motivele pentru care s-a desființat sentința cu privire la admiterea
excepției invocate de recurenta-pârâtă și anularea cererii de introducere în
cauză a acesteia, întreaga motivare privind obligația pârâtei SC A.S. SRL de a
trimite notificarea către SC A.R.C. SRL.
Recurenta a invocat și art. 304 pct.
6 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în
acest text, iar faptul, invocat de aceasta, că prin declarația de apel s-a
schimbat obiectul cererii, privește cererea de chemare în judecată a pârâtei SC
A.S. SRL, care nu a declarat recurs.
Pentru considerentele expuse, va fi
admis recursul, conform art. 312, art. 314 C. proc. civ. se va casa în parte
decizia atacată, va fi desființată în parte sentința apelată și se va trimite
cauza pentru rejudecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu SC A.S. SRL.
Se vor menține restul dispozițiilor
deciziei și vor fi păstrate dispozițiile sentinței privitoare la admiterea
excepției nulității și anulării cererii de introducere în cauză a SC A.R.C.
SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta
SC A.R.C. SRL Râmnicu-Vâlcea împotriva deciziei nr. 244 A din 13 noiembrie 2006
a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări
sociale, pe care o casează în parte.
Desființează în parte sentința
civilă nr. 389 din 17 iunie 2006 a Tribunalului Vâlcea și trimite cauza
Tribunalului Vâlcea pentru rejudecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu
pârâta SC A.S. SRL Râmnicu Vâlcea.
Menține restul dispozițiilor
deciziei și păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 17 mai 2007.