ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3364/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 91/F-C din

28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea reclamantei R.N.P.

R.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut faptul că terenul în litigiu a făcut obiectul

exproprierii, pentru construirea liniei C.F.R. Stâlpeni-Râușor, în anii 1928 -

1930.

Terenul a fost preluat ca

activ de SC S.F. SA, iar prin procesul-verbal de licitație nr. 3003 din 25

septembrie 2002, a fost vândut, aflându-se în prezent în proprietatea unei

persoane fizice.

Instanța de fond a reținut

faptul că reclamanta nu deține un act de proprietate asupra terenului, precum

și faptul că nu s-a dovedit existența vreunei vătămări prin emiterea

certificatului contestat ori nelegalitatea actului administrativ atacat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, R.N.P.

R.,

prin

Direcția Silvică Pitești, criticând soluția instanței de fond, ca netemeinică

și nelegală, întrucât prima instanță a pronunțat-o cu nesocotirea probelor

administrate și a actelor aflate la dosar.

Se apreciază că

interpretarea curții de apel este eronată față de faptul că SC S.F. SA

folosește certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru dovedirea

dreptului său.

Recursul este nefondat și va

fi respins, pentru următoarele considerente:

Este necontestat faptul că

terenul în discuție a făcut obiectul exproprierii, pentru a fi construită linia

C.F.R. Stâlpeni-Râușor între anii 1928 - 1930.

Conform procesului-verbal

nr. 3003/2002, terenul a fost vândut de intimata-pârâtă și în prezent, se află

în proprietatea unei persoane fizice. Recurentul nu a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra terenului, neavând nici un titlu și prin urmare, corect a

reținut instanța de fond, că nu i s-a vătămat nici un drept recunoscut de lege

prin emiterea actului administrativ.

De altfel, nici nu a fost

atacată nelegalitatea actului administrativ, ci se vorbește doar de obținerea

avizului C.T.F. nr. 377/1999.

Tot de necontestat este și

faptul că linia C.F.R., de care am făcut vorbire, s-a dezafectat între anii

1990 - 1994, iar terasamentul s-a vândut conform Hotărârii A.G.A. din anul 2002

a SC S.F. SA, ca urmare a unei licitații publice, astfel cum rezultă din

procesul-verbal aflat la dosar.

Deci, intimata-pârâtă a

făcut dovada că terenul s-a aflat în administrarea sa la apariția Legii nr.

15/1990, astfel încât devenit proprietară de drept.

Față de aceste considerente

mai sus expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința

atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de R.N.P. R.,

prin Direcția Silvică Pitești, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.N.P. R., prin Direcția Silvică Pitești, împotriva sentinței nr. 91/F-C din

28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2006.