ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2462/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele.

Prin acțiunea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 înregistrată la data de 24 aprilie 2003 la

Tribunalul Cluj reclamantul K.L. a chemat în judecată pe pârâții Primarul

municipiului Cluj-Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 1428

din 10 aprilie 2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, să se constate că

imobilul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001 și să se dispună obligarea

Primarului municipiului Cluj-Napoca la emiterea unei dispoziții de restituire

în natură a imobilului.

În motivare a arătat că a formulat

notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a unui grup

sanitar în suprafață de 1,10 mp situat în imobilul din Cluj-Napoca, înscris în

C.F. Cluj-Napoca cu nr. top 280. Cota de 3/32 din acest imobil a fost preluată

de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974 în anul 1980 de la proprietarul

tabular de sub B 15 B.T.

Pe această cotă reclamantul a avut

calitatea de chiriași, iar ulterior apariției Legii nr. 112/1995 prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 36261 din 16 aprilie 1998 a cumpărat-o.

Anterior anului 1998 în baza

autorizației de construire nr. 10391/717 din 26 august 1993 reclamantul a

construit, practic a renovat și reamenajat spațiul cu altă destinație decât

locuință în suprafață de 1,10 mp. Pentru acest spațiu reclamantul plătește

chirie conform Hotărârii nr. 335 din 11 mai 2000 a Consiliului local al

municipiului Cluj-Napoca. Reclamantul mai arată că acest spațiu cade sub

incidența Legii nr. 10/2001 deoarece imobilul a fost preluat de Statul Român în

baza Deciziei nr. 431 din 11 decembrie 1980 a Consiliului popular al

municipiului Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 690 din 4

iulie 2003 Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca și a respins acțiunea

formulată împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca. Pentru a

hotărî astfel instanța a reținut în esență că la momentul preluării de stat a

cotei de 3/32 parte din imobilul în litigiu reclamantul era proprietarul cotei

de 29/32 (58/64) parte din construcție, statul fiind proprietarul întregului

teren înscris în C.F. Cluj, motiv pentru care grupul sanitar a cărui restituire

se solicită, nu a fost preluat abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie

1989 deci nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar reclamantul nu se încadrează

în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii întrucât nu a avut

calitatea de proprietar tabular al terenului cu suprafață de 1,10 mp pe care a

edificat grupul sanitar.

Instanța a mai reținut că dispoziția

atacată a fost emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca și nu de Consiliul

local al municipiului Cluj-Napoca motiv pentru care acesta din urmă nu are

calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul a formulat apel.

Sentința este criticată reclamantul

arătând că față de ceea ce a solicitat este inoportună analizarea de către

instanță a regimului juridic al imobilului. Reclamantul mai critică sentința

pentru că nu a analizat probele cu suficientă atenție. Deși, arată reclamantul,

este proprietarul asupra acestui spațiu conform contractului nr. 36261/1998,

totuși plătește chirie conform hotărârii nr. 355 din 11 mai 2000 a Consiliului

local al municipiului Cluj-Napoca. Mai arată reclamantul că este o amenajare a

unui spațiu deja existent, care a făcut parte din cota de 3/32 preluat de stat

în baza Decretului nr. 223/1974 în anul 1980, ceea ce în opinia sa face ca situația

acestui imobil să cadă sub incidența Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 174 din 24

octombrie 2003 Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că imobilul a fost preluat de la proprietarul tabular B.T. în

baza deciziei nr. 431 din 11 decembrie 1980 a Consiliului popular al județului

Cluj, emisă în baza Decretului nr. 223/1974.

Amenajările făcute de reclamant în

anul 1993 nu conferă acestuia calitatea de persoană îndreptățită în baza Legii

nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a formulat recurs întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și

8 C. proc. civ., reluând criticile formulate în apel.

Astfel recurentul reclamant

consideră că spațiul fiind în proprietatea statului din anul 1980 sunt

incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 și este îndreptățit la restituirea

acestuia, iar, in raport cu obiectul cu care a fost investită instanța a

analizat alte aspecte. Mai arată recurentul reclamant că interpretarea actelor

juridice deduse judecății s-a făcut eronat, ceea ce a condus la o soluție

greșită. Astfel, în anul 1993 a realizat o amenajare de spațiu comercial într-o

magazie deja existentă, cumpărând acest spațiu de 3/32 de la stat în baza Legii

nr. 112/1995.

Recursul nu este fondat.

Prin încheierea C.F. din 25

februarie 1983 s-a dispus intabularea în C.F. Cluj a dreptului de proprietate

al statului asupra cotei de 3/32 parte a proprietarului tabular B.T. în baza

Decretului nr. 223/1974.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în

restituirea în natură sau după caz prin echivalent persoanele fizice

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Or,

cota de 3/32 a imobilului a fost proprietatea lui B.T. iar în speță nu s-a

demonstrat preluarea abuzivă a imobilului.

Așa fiind, reclamantul nu se

încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii și nici

imobilul nu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv de stat în perioada

6 martie 1945–22 decembrie 1989.

Instanțele au analizat obiectul

pricinii din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care este temeiul

juridic al acțiunii.

De asemenea, amenajările făcute în

anul 1993 cât și contractul de vânzare-cumpărare nr. 36261/1998 nu îi conferă

reclamantului calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr.

10/2001.

De altfel reclamantul a depus

contractul de închiriere nr. 2091/2000 pentru acest spațiu iar amenajarea

făcută este după anul 1989 și nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, care se

referă la regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie

1945–22 decembrie 1989 (fila 36 dosar fond).

Așa fiind, criticile formulate de

recurentul reclamant sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate, cu

consecința respingerii recursului în conformitate cu dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul K.L. împotriva deciziei nr. 174 din 24 octombrie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.