ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 720/2006

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 140 din 23

martie 2004, a admis contestația formulată de reclamanta G.A., a anulat

hotărârea nr. 608 din 3 octombrie 2003, a Casei Județene de Pensii Bacău, a

admis cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii Bacău, sub nr. 57455 din

17 februarie 2003, a constatat că petiționara G.A. îndeplinește calitatea de

strămutat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și beneficiază de

drepturile prevăzute de aceeași lege, pentru persoanele strămutate, începând cu

luna martie 2003.

Recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Bacău a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1964 din 24

martie 2005. S-a casat sentința atacată și, pe fond, s-a respins acțiunea.

Instanța de recurs a reținut că, în

cauză, situația refugiului pentru reclamantă nu este dovedită, identitatea

persoanei aflate în perioada 1942 - 1946, la Focșani, neputând fi prezumată.

Reclamanta G.A. a solicitat

revizuirea acestei decizii, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Motivând cererea, revizuienta a

arătat că instanța de recurs nu a ținut cont de înscrisurile aflate la dosar și

că, ulterior judecării recursului, a descoperit acte noi care demonstrează

indubitabil faptul că P.A. și P.V. este una și aceeași persoană.

Înscrisurile prezentate de

revizuientă (act de partaj din data de 22 iulie 1957, certificat de moștenitor

nr. 146 din 22 iulie 1957, testamentul numitei P.M. din 3 martie 1957 și adresa

nr. 103250 din 8 august 2005, emisă de Direcția de Evidență a Persoanei Onești)

nu îndeplinesc condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel că cererea de

revizuire nu poate fi admisă.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În înțelesul prevederilor legii,

înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri, trebuie

să fi fost descoperit după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data

pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere.

În speță, împrejurarea că după

pronunțarea hotărârii de către instanța de recurs, revizuienta a făcut

demersuri pentru a obține și alte acte în afara celor depuse deja la dosar, în

scopul de a-și proba identitatea, nu justifică revizuirea, actele noi

neîndeplinind cerințele prevăzute expres de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ.

Cum înscrisurile prezentate ca acte

noi nu pot fi calificate în sensul cerut de lege, cererea de revizuire se

privește ca inadmisibilă și urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de G.A. împotriva deciziei nr. 1964 din 24 martie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2006.