ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 720/2006

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 140 din 23 martie 2004, a admis contestația formulată de reclamanta G.A., a anulat hotărârea nr. 608 din 3 octombrie 2003, a Casei Județene de Pensii Bacău, a admis cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii Bacău, sub nr. 57455 din 17 februarie 2003, a constatat că petiționara G.A. îndeplinește calitatea de strămutat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și beneficiază de drepturile prevăzute de aceeași lege, pentru persoanele strămutate, începând cu luna martie 2003. Recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1964 din 24 martie 2005. S-a casat sentința atacată și, pe fond, s-a respins acțiunea.

Instanța de recurs a reținut că, în cauză, situația refugiului pentru reclamantă nu este dovedită, identitatea persoanei aflate în perioada 1942 - 1946, la Focșani, neputând fi prezumată. Reclamanta G.A. a solicitat revizuirea acestei decizii, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Motivând cererea, revizuienta a arătat că instanța de recurs nu a ținut cont de înscrisurile aflate la dosar și că, ulterior judecării recursului, a descoperit acte noi care demonstrează indubitabil faptul că P.A. și P.V. este una și aceeași persoană. Înscrisurile prezentate de revizuientă (act de partaj din data de 22 iulie 1957, certificat de moștenitor nr. 146 din 22 iulie 1957, testamentul numitei P.M. din 3 martie 1957 și adresa nr. 103250 din 8 august 2005, emisă de Direcția de Evidență a Persoanei Onești) nu îndeplinesc condițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., astfel că cererea de revizuire nu poate fi admisă. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În înțelesul prevederilor legii, înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri, trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere.

În speță, împrejurarea că după pronunțarea hotărârii de către instanța de recurs, revizuienta a făcut demersuri pentru a obține și alte acte în afara celor depuse deja la dosar, în scopul de a-și proba identitatea, nu justifică revizuirea, actele noi neîndeplinind cerințele prevăzute expres de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ. Cum înscrisurile prezentate ca acte noi nu pot fi calificate în sensul cerut de lege, cererea de revizuire se privește ca inadmisibilă și urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de G.A. împotriva deciziei nr. 1964 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2006.