ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1153/2007

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 138/C/2006 A din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2803/35/C/2006, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 146/ LC din 27 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimatul pârât M.V. și intimata intervenientă SC E.M.H. SA. Prin sentința nr. 146/ LC din 27 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost admisă cererea de intervenție și s-a respins acțiunea reclamantei A.V.A.S. Aceasta a fost obligată la 2000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, în apel a reținut că între F.P.S. și M.V. au încheiat contractul de vânzare cumpărare acțiuni în care au stipulat modalitățile de plată și s-au prevăzut sancțiunile în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate. Contractul avea ca obiect vânzarea a 250.370 acțiuni reprezentând 77,9775 % din capitalul social al SC N.H. SA MIERCUREA CIUC, iar acțiunea promovată de reclamantă urmărea obligarea pârâtului să realizeze, să determine societatea privatizată să facă investițiile cuprinse în avizele de mediu 1,2,46 și 47/1999, obligație asumată prin art. 8.9 din contractul părților. Din materialul probator a rezultat că au fost realizate investițiile cuprinse în avizele de mediu nr. 1.2.

și 46, cu excepția celor din avizul nr. 47/1999 care vor fi cuprinse în proiectul tehnic de închidere a minei și realizate prin a lucrări de închidere definitivă a minei. S-a mai reținut că prin H.G. 602/2001 s-a aprobat conservarea și închiderea definitivă a unor mine printre care și cele ale SC N.H. SA MIERCUREA CIUC, sectorul de producție Harghita Băi încetându-și activitatea. Prin H.G. nr. 1008/2006 s-a aprobat închiderea definitivă și a minei de la poziția 43, respectiv M. Harghita Băi. În consecință, realizarea investițiilor menționate în avizul de mediu s-ar fi impus în ipoteza în care s-ar fi continuat activitatea în acest sector. Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat recurs reclamata.

Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit s-a reținut realizarea investițiilor e mediu, în condițiile în care acestea nu s-au materializat integral, iar faptul că prin HG 1008/2006 s-a aprobat închiderea definitivă a unor mine nu justifică nerespectarea obligațiilor contractuale. Intimatul M.V. și intervenienta au depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului.

Analizând actele dosarului prin prisma argumentelor invocate de către recurentă, pe care Înalta Curte le grupează și le subsumează motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, pentru a răspunde printr-un considerent comun, instanța supremă va respinge recursul declarat pentru cele ce urmează: Curtea găsește nefondat si motivul de recurs invocat de recurent si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art. 969, 970 și 1073 C. civ., atunci când, față de probele administrate a reținut realizarea investițiilor de mediu, parte conform adresei nr. 4283/2005 emisă de A.P.M.

Harghita – Miercurea Ciuc și parte conform Hotărârilor de Guvern care obstrucționează realizarea obligației de mediu asumate prin clauza contractuală. Totodată, instanța de control judiciar și-a motivat soluția pronunțată. Analizând decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne că el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de apelant textelor pe care și-a întemeiat calea de atac.

Pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. nr. 138/C/2006 – A din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la 11.900 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât M.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 138/C/2006 – A din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 11.900 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât M.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 martie 2007