ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1153/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1153/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra cererii de recurs de
față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată că, prin decizia nr. 138/C/2006 A din 21 noiembrie 2006 pronunțată
de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
în dosarul nr. 2803/35/C/2006, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de
apelanta reclamantă A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 146/ LC din 27 martie 2006
pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimatul pârât M.V. și
intimata intervenientă SC E.M.H. SA.
Prin sentința nr. 146/ LC
din 27 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost admisă cererea de
intervenție și s-a respins acțiunea reclamantei A.V.A.S. Aceasta a fost
obligată la 2000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța, în apel a reținut că între F.P.S. și M.V. au încheiat
contractul de vânzare cumpărare acțiuni în care au stipulat modalitățile de
plată și s-au prevăzut sancțiunile în cazul neîndeplinirii obligațiilor
asumate. Contractul avea ca obiect vânzarea a 250.370 acțiuni reprezentând
77,9775 % din capitalul social al SC N.H. SA MIERCUREA CIUC, iar acțiunea promovată
de reclamantă urmărea obligarea pârâtului să realizeze, să determine societatea
privatizată să facă investițiile cuprinse în avizele de mediu 1,2,46 și
47/1999, obligație asumată prin art. 8.9 din contractul părților.
Din materialul probator a
rezultat că au fost realizate investițiile cuprinse în avizele de mediu nr. 1.2.
și 46, cu excepția celor din avizul nr. 47/1999 care vor fi cuprinse în
proiectul tehnic de închidere a minei și realizate prin a lucrări de închidere
definitivă a minei.
S-a mai reținut că prin H.G.
602/2001 s-a aprobat conservarea și închiderea definitivă a unor mine printre
care și cele ale SC N.H. SA MIERCUREA CIUC, sectorul de producție Harghita Băi
încetându-și activitatea. Prin H.G. nr. 1008/2006 s-a aprobat închiderea definitivă
și a minei de la poziția 43, respectiv M. Harghita Băi. În consecință,
realizarea investițiilor menționate în avizul de mediu s-ar fi impus în ipoteza
în care s-ar fi continuat activitatea în acest sector.
Împotriva deciziei mai sus
menționate a formulat recurs reclamata.
Recurenta a invocat
prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea
recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de
recurs invocate, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit s-a reținut
realizarea investițiilor e mediu, în condițiile în care acestea nu s-au
materializat integral, iar faptul că prin HG 1008/2006 s-a aprobat închiderea
definitivă a unor mine nu justifică nerespectarea obligațiilor contractuale.
Intimatul M.V. și
intervenienta au depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele dosarului
prin prisma argumentelor invocate de către recurentă, pe care Înalta Curte le
grupează și le subsumează motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, pentru a
răspunde printr-un considerent comun, instanța supremă va respinge recursul
declarat pentru cele ce urmează:
Curtea găsește nefondat si
motivul de recurs invocat de recurent si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar recurs
la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit
dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul
eronat.
Instanța de apel a făcut o
corectă aplicare a art. 969, 970 și 1073 C. civ., atunci când, față de probele
administrate a reținut realizarea investițiilor de mediu, parte conform adresei
nr. 4283/2005 emisă de A.P.M. Harghita – Miercurea Ciuc și parte conform
Hotărârilor de Guvern care obstrucționează realizarea obligației de mediu asumate
prin clauza contractuală.
Totodată, instanța de
control judiciar și-a motivat soluția pronunțată. Analizând decizia atacată în
raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne
că el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de
fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente
elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel,
judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei
nuanțe date de apelant textelor pe care și-a întemeiat calea de atac.
Pentru considerentele de mai
sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. nr. 138/C/2006 – A din 21 noiembrie
2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal.
Văzând dispozițiile art. 274
C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la 11.900 lei cheltuieli de
judecată către intimatul pârât M.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 138/C/2006 – A din 21 noiembrie 2006
pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 11.900
lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât M.V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 14 martie 2007