ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4784/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15 decembrie 2005 reclamanta B.E. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 3753 din 17 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca, prin care a solicitat obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri sub formă de echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 601 mp și a cotei de ⅓ din construcția aflată pe terenul situat în Cluj. Prin sentința civilă nr. 675/2005 Tribunalul Cluj a respins plângerea reclamantei. În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că imobilul din litigiu a fost proprietatea lui S.V., că în urma decesului acesteia moștenitoare în cotă de ⅓ fiecare au fost reclamanta, B.K.

și K.S., pentru construcție, iar terenul aferent a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974. Dreptul de proprietate asupra imobilului moștenit a fost intabulat în C.F. numai în favoarea reclamantei și a numitei B.K. (⅔), restul de ⅓ rămânând intabulat pe numele defunctei, constituind proprietate extratabulară a ultimei moștenitoare. Cu privire la imobil s-a mai reținut că cele două proprietare tabulare au vândut cumpărătorilor P.V. și Ș.Ș. dreptul lor de proprietate, iar terenul aferent a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974. Cota de ⅓ din imobil ce a aparținut moștenitoarei K.S. a fost preluată de stat în baza Decretului nr. 233/1974, iar prin Decretul de expropriere cu nr. 197/1983 construcția ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării a fost demolată, iar terenul a fost parcelat pentru a se edifica locuințe.

Reclamanta s-a considerat îndreptățită să solicite măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren, nu doar pentru ⅓ cât reprezenta cota sa, motivat de faptul că celelalte moștenitoare i-au transmis dreptul de proprietate asupra construcției și terenului printr-un contract sub semnătură privată. Instanța de fond a reținut astfel, că cererea reclamantei nu este întemeiată pentru că preluările terenurilor în temeiul Legii nr. 58/1974 nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001, situația juridică a acestor terenuri fiind reglementată prin Legea nr. 18/1991, în sensul că aceste terenuri se restituie dobânditorilor construcțiilor, fiind aferente construcțiilor cumpărate. Iar cu privire la cota de ⅓ din construcție, s-a reținut că reclamanta nu era în drept să formuleze notificare, neavănd calitatea de persoană îndreptățită ci doar celelalte moștenitoare.

În apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta a criticat, sub aspectul nelegalității și netemeiniciei soluția, deoarece s-au apreciat greșit probele administrate în cauză ignorându-se valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, neacordarea eficientei juridice actelor translative de proprietate conform dispozițiilor art. 969 și art. 1295 C. civ. Prin decizia civilă nr. 811/A din 7 octombrie 2005 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. În motivarea hotărârii instanța de apel a reținut că reclamanta nu era îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru teren, în cota sa de ⅓, deoarece aceasta cotă a fost preluată de Statul Român în baza dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale.

S-a mai reținut că în aceste condiții în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a II- a din Legea nr. 10/2001 și art. 1.4 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobată prin H.G. nr. 498/2003. Cu privire la cota sa de ⅓ din construcție s-a reținut că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 deoarece această calitate aparține exclusiv proprietarei în viață K.S., atât timp cât actul juridic de vânzare-cumpărare din 18 octombrie 1974 nu respectă condițiile de formă ale înscrisului autentic, nu a fost înscris în C.F. si prin urmare nu s-a transmis în patrimoniul reclamantei dreptul de proprietate asupra cotei de ⅓ din imobilul aparținând moștenitoarei K.S.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs reclamanta criticând soluția în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului reclamanta a arătat că s-a interpretat greșit contractul sub aspectul transferului de proprietate de la proprietarele tabulare în favoarea sa, pentru că, la acea dată nu se putea respecta forma autentică, orice transfer de proprietate însemna preluarea terenului de către Statul Român în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, că au fost lipsite de eficiență actele translative de proprietate sub semnătură privată care produc efecte juridice conform art. 969 și art. 1295 C. civ., că Legea nr. 10/2001 este o lege reparatorie și că atât Legea nr. 58/1974 prin care a fost preluat terenul cât și Decretul nr. 223/1974 prin care s-a preluat cota de ⅓ asupra construcțiilor, au fost acte abuzive, cererea sa fiind sub incidența Legii nr. 10/2001.

Analizând recursul prin prisma motivelor de casare invocate acesta va fi respins pentru următoarele considerente: Prin notificarea cu nr. 1648 din 10 octombrie 2001 adresată Primăriei municipiului Cluj Napoca, reclamanta a solicitat restituirea suprafeței de teren de 601 mp și a cotei de ⅓ din construcția aflată pe terenul situat în Cluj, iar prin notificarea cu nr. 1649 din aceeași dată reclamanta a solicitat despăgubiri pentru cele două imobile arătate (teren și construcții). Prin dispoziția atacată emisă de pârât s-au respins notificările formulate de reclamantă pentru imobilul situat pe str. R. nr. 40 transcris în C.F., nr.topo. 6227 motivat de faptul că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar pentru cota de ⅓ din construcție reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform aceleiași legi.

În motivarea deciziei contestate pârâtul a arătat că terenul revendicat a trecut în proprietatea statul în baza Legii nr. 58/1974 în cotă de ⅔ iar potrivit art. 1 pct. 1.4 lit. c) din H.G. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aceste terenuri nu cad sub incidența legii iar cu privire la construcție s-a arătat că nu poate fi solicitată cota de ⅓, deoarece această cotă a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 de la proprietara K.S. proprietară, care nu a formulat revendicare în baza Legii nr. 10/2001. Din analiza actelor depuse la dosar rezultă, cu privire la terenul revendicat, că atât cota de ⅓, ce revenea moștenitoarei K.S.

cât și cea de ⅔ ce aparținea celorlalte moștenitoare au trecut în proprietatea Statului Român prin Legile nr. 59/1974 și 58/1974. Ca urmare măsurile reparatorii solicitate de reclamantă pentru acest teren nu pot fi acordate în temeiul legii 10/2001, aplicabile fiind dispozițiile art. 35 în forma inițială, din legea fondului funciar. Cu privire la cota de ⅓ din construcția aflată pe terenul revendicat, în prezent demolată, se rețin următoarele: Conform certificatului de moștenitor fiecare din cele trei moștenitoare au cules câte o cotă de ⅓ din terenul și construcția aflată în 40 Cluj, ⅓ din această construcție, cea a moștenitoarei K.S., a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974.

Restul de ⅔ din construcție, proprietatea reclamantei și a moștenitoarei B.K., a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare numiților Ș.Ș., P.V. și P.I. (cota din terenul pe care se afla construcția trecând în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974). Reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru cota de ⅓ din construcție, acea cotă moștenită de K.S., care în 18 octombrie 1974, prin actul intitulat „antecontract de vânzare-cumpărare” vinde soților B.G. și E., cota sa din construcție. Prin înscrisul sub semnătură privat intitulat „contract de vânzare-cumpărare” B.E., B.G. și B.K. au vândut imobilul din str. R. nr. 40 pentru prețul de 145.000 lei. Ulterior, la 31 august 1976, înscrisul sub semnătură privată al cumpărătorilor a fost perfectat sub formă autentică menționându-se expres că s-a înstrăinat cota de 2/3 din construcția ce a aparținut coproprietarilor B.E.

și B.K. Ca urmare, cota recurentei reclamante din construcție a fost înstrăinată iar cota de ⅓ ce a aparținut moștenitoarei K.S. nu a intrat în proprietatea reclamantei, deoarece din actele depuse la dosar nu rezultă că această vânzare-cumpărare a fost perfectată în formă autentică. Dealtfel, prin deciziile 522/1975 si 417/1975 emise de Consiliul Popular Cluj în baza Decretului 223/1974 si această cotă a fost preluată de stat chiar de la K.S. cu plata unor despăgubiri bănești (filele 53-57, dosar fond), reclamanta nefiind persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2001. Față de cele susmenționate, hotărârea instanței de apel se privește ca legală și temeinică, decizia contestată ca fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. si în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei nr. 811/A din 7 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2006.