ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4784/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 15 decembrie 2005 reclamanta B.E. a formulat

plângere împotriva deciziei nr. 3753 din 17 noiembrie 2003 emisă de Primarul

municipiului Cluj Napoca, prin care a solicitat obligarea pârâtului la

acordarea de despăgubiri sub formă de echivalent bănesc pentru terenul în

suprafață de 601 mp și a cotei de ⅓ din construcția aflată pe terenul

situat în Cluj.

Prin sentința civilă nr. 675/2005

Tribunalul Cluj a respins plângerea reclamantei.

În motivarea hotărârii instanța de

fond a reținut că imobilul din litigiu a fost proprietatea lui S.V., că în urma

decesului acesteia moștenitoare în cotă de ⅓ fiecare au fost reclamanta,

B.K. și K.S., pentru construcție, iar terenul aferent a trecut în proprietatea

statului în baza Legii nr. 58/1974.

Dreptul de proprietate asupra

imobilului moștenit a fost intabulat în C.F. numai în favoarea reclamantei și a

numitei B.K. (⅔), restul de ⅓ rămânând intabulat pe numele

defunctei, constituind proprietate extratabulară a ultimei moștenitoare.

Cu privire la imobil s-a mai reținut

că cele două proprietare tabulare au vândut cumpărătorilor P.V. și Ș.Ș. dreptul

lor de proprietate, iar terenul aferent a trecut în proprietatea statului în

baza Legii nr. 58/1974.

Cota de ⅓ din imobil ce a

aparținut moștenitoarei K.S. a fost preluată de stat în baza Decretului nr.

233/1974, iar prin Decretul de expropriere cu nr. 197/1983 construcția ce a

făcut obiectul vânzării-cumpărării a fost demolată, iar terenul a fost parcelat

pentru a se edifica locuințe.

Reclamanta s-a considerat

îndreptățită să solicite măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren,

nu doar pentru ⅓ cât reprezenta cota sa, motivat de faptul că celelalte

moștenitoare i-au transmis dreptul de proprietate asupra construcției și

terenului printr-un contract sub semnătură privată.

Instanța de fond a reținut astfel,

că cererea reclamantei nu este întemeiată pentru că preluările terenurilor în

temeiul Legii nr. 58/1974 nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001, situația juridică

a acestor terenuri fiind reglementată prin Legea nr. 18/1991, în sensul că

aceste terenuri se restituie dobânditorilor construcțiilor, fiind aferente

construcțiilor cumpărate. Iar cu privire la cota de ⅓ din construcție,

s-a reținut că reclamanta nu era în drept să formuleze notificare, neavănd

calitatea de persoană îndreptățită ci doar celelalte moștenitoare.

În apelul declarat împotriva

hotărârii instanței de fond reclamanta a criticat, sub aspectul nelegalității

și netemeiniciei soluția, deoarece s-au apreciat greșit probele administrate în

cauză ignorându-se valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, neacordarea

eficientei juridice actelor translative de proprietate conform dispozițiilor

art. 969 și art. 1295 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 811/A din 7

octombrie 2005 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamant.

În motivarea hotărârii instanța de

apel a reținut că reclamanta nu era îndreptățită la măsuri reparatorii în baza

Legii nr. 10/2001 pentru teren, în cota sa de ⅓, deoarece aceasta cotă a

fost preluată de Statul Român în baza dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea

nr. 58/1974

privind

sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale.

S-a mai reținut că în aceste

condiții în cauză, sunt aplicabile

dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a II- a din Legea nr.

10/2001 și art. 1.4 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 aprobată prin H.G. nr. 498/2003.

Cu privire la cota sa de ⅓ din

construcție s-a reținut că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită

la măsuri reparatorii în înțelesul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001 deoarece această calitate aparține exclusiv proprietarei în

viață K.S., atât timp cât actul juridic de vânzare-cumpărare din 18 octombrie

1974 nu respectă condițiile de formă ale înscrisului autentic, nu a fost

înscris în C.F. si prin urmare nu s-a transmis în patrimoniul reclamantei

dreptul de proprietate asupra cotei de ⅓ din imobilul aparținând

moștenitoarei K.S.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de apel a declarat recurs reclamanta criticând soluția în temeiul art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamanta a

arătat că s-a interpretat greșit contractul sub aspectul transferului de

proprietate de la proprietarele tabulare în favoarea sa, pentru că, la acea

dată nu se putea respecta forma autentică, orice transfer de proprietate

însemna preluarea terenului de către Statul Român în temeiul art. 30 din Legea

nr. 58/1974, că au fost lipsite de eficiență actele translative de proprietate

sub semnătură privată care produc efecte juridice conform art. 969 și art. 1295

C. civ., că Legea nr. 10/2001 este o lege reparatorie și că atât Legea nr.

58/1974 prin care a fost preluat terenul cât și Decretul nr. 223/1974 prin care

s-a preluat cota de ⅓ asupra construcțiilor, au fost acte abuzive,

cererea sa fiind sub incidența Legii nr. 10/2001.

Analizând recursul prin prisma

motivelor de casare invocate acesta va fi respins pentru următoarele

considerente:

Prin notificarea cu nr. 1648 din 10

octombrie 2001 adresată Primăriei municipiului Cluj Napoca, reclamanta a

solicitat restituirea suprafeței de teren de 601 mp și a cotei de ⅓ din

construcția aflată pe terenul situat în Cluj, iar prin notificarea cu nr. 1649

din aceeași dată reclamanta a solicitat despăgubiri pentru cele două imobile

arătate (teren și construcții).

Prin dispoziția atacată emisă de

pârât s-au respins notificările formulate de reclamantă pentru imobilul situat

pe str. R. nr. 40 transcris în C.F., nr.topo. 6227 motivat de faptul că terenul

nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar pentru cota de ⅓ din construcție

reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

conform aceleiași legi.

În motivarea deciziei contestate pârâtul a arătat că terenul revendicat

a trecut în proprietatea statul în baza Legii nr. 58/1974 în cotă de ⅔

iar potrivit art. 1 pct. 1.4 lit. c) din H.G. 498/2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aceste terenuri

nu cad sub incidența legii iar cu privire la construcție s-a arătat că nu poate

fi solicitată cota de ⅓, deoarece această cotă a trecut în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 223/1974 de la proprietara K.S. proprietară,

care nu a formulat revendicare în baza Legii nr. 10/2001.

Din analiza actelor depuse la dosar

rezultă, cu privire la terenul revendicat, că atât cota de ⅓, ce revenea

moștenitoarei K.S. cât și cea de ⅔ ce aparținea celorlalte moștenitoare

au trecut în proprietatea Statului Român prin Legile nr. 59/1974 și 58/1974.

Ca urmare măsurile reparatorii solicitate de reclamantă pentru acest

teren nu pot fi acordate în temeiul legii 10/2001, aplicabile fiind

dispozițiile art. 35 în forma inițială, din legea fondului funciar.

Cu privire la cota de ⅓ din

construcția aflată pe terenul revendicat, în prezent demolată, se rețin

următoarele:

Conform certificatului de moștenitor

fiecare din cele trei moștenitoare au cules câte o cotă de ⅓ din terenul

și construcția aflată în 40 Cluj, ⅓ din această construcție, cea a

moștenitoarei K.S., a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr.

223/1974. Restul de ⅔ din construcție, proprietatea reclamantei și a

moștenitoarei B.K., a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare

numiților Ș.Ș., P.V. și P.I. (cota din terenul pe care se afla construcția

trecând în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974).

Reclamanta a solicitat măsuri

reparatorii pentru cota de ⅓ din construcție, acea cotă moștenită de

K.S., care în 18 octombrie 1974, prin actul intitulat „antecontract de

vânzare-cumpărare” vinde soților B.G. și E., cota sa din construcție. Prin

înscrisul sub semnătură privat intitulat „contract de vânzare-cumpărare” B.E.,

B.G. și B.K. au vândut imobilul din str. R. nr. 40 pentru prețul de 145.000

lei.

Ulterior, la 31 august 1976,

înscrisul sub semnătură privată al cumpărătorilor a fost perfectat sub formă

autentică menționându-se expres că s-a înstrăinat cota de 2/3 din construcția

ce a aparținut coproprietarilor B.E. și B.K.

Ca urmare, cota recurentei

reclamante din construcție a fost înstrăinată iar cota de ⅓ ce a

aparținut moștenitoarei K.S. nu a intrat în proprietatea reclamantei, deoarece

din actele depuse la dosar nu rezultă că această vânzare-cumpărare a fost

perfectată în formă autentică.

Dealtfel, prin deciziile 522/1975 si

417/1975 emise de Consiliul Popular Cluj în baza Decretului 223/1974 si această

cotă a fost preluată de stat chiar de la K.S. cu plata unor despăgubiri bănești

(filele 53-57, dosar fond), reclamanta nefiind persoană îndreptățită în sensul

Legii 10/2001.

Față de cele susmenționate,

hotărârea instanței de apel se privește ca legală și temeinică, decizia

contestată ca fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nu

sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. si în

raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei nr. 811/A din 7 octombrie 2005 a

Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2006.