ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5968/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5968/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 800 din 10 decembrie

2008 a Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a

pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, și Guvernul

României, și a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți, fiind formulată

împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă excepția prematurității petitului privind acordarea despăgubirilor,

invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a fost

respinsă excepția tardivității petitului privind anularea art. 2 din dispoziția

din 10 martie 2008, invocată de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca și a fost

admisă acțiunea formulată de reclamantul G.D.M., împotriva pârâtului Primarul

Municipiului Cluj Napoca, și, în consecință, s-a dispus anularea parțială a dispoziției

din 10 martie 2008 a Primarului Municipiului Cluj Napoca, în ceea ce privește

art. 2 și a dispoziției din 09 iulie 2008 a Primarului Municipiului Cluj Napoca,

în ceea ce privește art. 2.

Pârâtul Primarul

Municipiului Cluj Napoca a fost obligat să emită în favoarea reclamantului o nouă

dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru cota parte de 237/802

din terenul în suprafață de 223 stj.p. înscris în C.F. A cu nr. top. 1, situat în

Cluj Napoca, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și

să achite reclamantului suma de 5.000 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut că, referitor la excepția lipsei calității procesuale

a pârâților Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietăților și Guvernul

României, prin cererea formulată reclamantul a solicitat ca, în urma anulării parțiale

a dispozițiilor Primarului Municipiului Cluj Napoca, să i se recunoască dreptul

la despăgubiri în condițiile legii speciale de stabilire și plată a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru

cota de 237/802 parte din terenul în litigiu. Întrucât ca o consecință a anulării

dispozițiilor Primarul Municipiului Cluj Napoca ar urma să emită o nouă dispoziție

prin care să propună acordarea de despăgubiri, conform procedurii stabilite prin

dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar în cadrul acestei proceduri cei doi pârâți nu

au nicio atribuție, instanța a admis excepția și să a respins acțiunea față de acești

pârâți, fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

Totodată, față de soluția

dată excepției lipsei calității procesuale a pârâtei Autoritatea Natională pentru

Restituirea Proprietăților, a constatat că excepția prematurității petitului privind

acordarea despăgubirilor, invocata de această pârâtă a rămas fără obiect, motiv

pentru care a respins-o.

În ceea ce privește excepția

tardivității petitului privind anularea art. 2 din dispoziția din 10 martie 2008,

invocata de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, instanța a constatat că această

dispoziție a fost emisă în favoarea defunctei M.M. și a fost comunicată pe numele

acesteia, la dosar nefiind depusă dovada comunicării dispoziției cu scrisoare recomandată

cu confirmarea de primire, pe numele reclamantului. În consecință, instanța a considerat

că excepția invocată este nefondată, și a respins-o.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că prin art. 1 din dispoziția din 10 martie 2008 a Primarului Municipiului

Cluj Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri, având în vedere despăgubirile primite

la expropriere, pentru construcția demolată în suprafață de 169,95 m.p., din care

suprafața utilă de 147,65 m.p. și pentru teren, situate în Cluj Napoca, înscrise

in C.F. A cu nr. top. 1, în favoarea M.M.

Prin art. 2 din aceeași

dispoziție s-a respins cererea pentru cota parte de 237/802 din terenul înscris

în C.F. A cu nr. top. 1, a numitei S.V., deoarece revendicatoarea nu face dovada

calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute Legea nr. 10/2001.

S-a reținut că în baza

decretului de expropriere din 1988 a fost preluat de la M.I. și M.M. imobilul în

litigiu, cu plata despăgubirilor, iar cota parte de 237/802 din teren, aflată în

proprietatea numitei S.V., a fost preluat in baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Prin dispoziția din

09 iulie 2008 s-a dispus modificarea dispoziției menționată mai sus, în sensul înlocuirii

persoanei care revendică imobilul, acesta fiind reclamantul G.D.M., moștenitorul

defunctei M.M., decedată la data de 04 februarie 2008.

Conform copiei C.F. A

Cluj, prin încheierea de carte funciară din 1977 s-a înscris dreptul de proprietate

al numiților M.V., M.I. și S.V. asupra cotei imobilului cu nr. top. 1, casă și teren

în suprafață de 223 stj.p. situat în Cluj Napoca.

Prin încheierea de

carte funciară din 1981 s-a înscris dreptul de proprietate al numiților M.I. și

M.M. asupra cotei parți de 1/3 care a aparținut numitei S.V. din construcțiile cu

nr. top. 1, precum și dreptul de proprietate al Statului Român asupra cotei părți

de 237/802 din terenul cu nr. top. 2, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Prin încheierea de carte

funciară din 1995, imobilul cu nr. top. 1 a fost transcris în C.F. B în favoarea

Statului Român, în baza decretului de expropriere din 1988.

Față de probatoriul administrat

în cauză și raportat la dispozițiile art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 58/1974

și pct. 1.4 lit. C din H.G. nr. 250/2007, instanța a considerat că susținerile reclamantului

sunt întemeiate, fiind în situația dobânditorilor construcțiilor, cu vocație de

a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției, în cazul în

care acestea nu ar fi fost preluate de stat și apoi demolate. Întrucât reclamantul

nu mai poate solicita eliberarea acestor titluri, iar terenul în litigiu nu este

liber, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită să solicite despăgubiri

și pentru terenul în litigiu, în accepțiunea dispozițiilor pct. 1.4 lit. C din H.G.

nr. 250/2007 fiind considerat ca proprietar al terenului la data trecerii acestuia

în proprietatea statului.

Această sentință a fost

atacată cu apel de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, care a solicitat schimbarea

sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.

În motivarea apelului-pârâtul

a arătat că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001. Astfel nu s-a dovedit că M.M.,

antecesoarea reclamantului este moștenitoarea lui S.V. născută M., de la care a

fost expropriat terenul în litigiu.

Prin decizia civilă

nr. 148/A din 19 mai 2010 a Curții de Apel Cluj a fost admis apelul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 800

din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbată în parte, în sensul

că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Primarul

Municipiului Cluj Napoca având ca obiect anularea art. 2 al dispozițiilor 2008,

a fost înlăturată obligația pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin decizia civilă

nr. 2235 din 11 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis

recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 148/A din 19 mai 2010

a Curții de Apel Cluj, care a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași

Curte de apel.

În motivarea deciziei

Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că instanța trebuia să verifice în

raport de decizia de respingere a cererii de restituire pentru suprafața de teren

ce a făcut obiectul dispoziției din 09 iulie 2008, vocația la restituirea recurentului

în raport de vânzătoarea S.V., respectiv cu cea de la care s-a preluat terenul în

momentul înstrăinării în temeiul legii speciale.

Prin decizia civilă

nr. 291 A din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins

apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că reclamantul a făcut dovada

că este moștenitor al proprietarei tabulare S.V., cea de la care s-a preluat terenul

în momentul înstrăinării în temeiul legii speciale, astfel că are calitatea de persoană

îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Urmare respingerii apelului,

apelantul a fost obligat să plătească intimatului suma de 5.000 RON, cheltuieli

de judecată în apel și recurs.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Arată că dispozițiile

din 10 martie 2008 și din 09 iulie 2008 au fost emise de Primarul Municipiului

Cluj Napoca, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3), art. 3 și

4 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Cap. 1 art. 1 lit. e)

din H.G. nr. 250/2007

pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevede

că, în procesul de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite,

instituțiile și persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea

următoarelor principii și proceduri necesare aplicării corecte și unitare a legii:

(...) e) sarcina probei (...) calității de persoană îndreptățită la restituire revine

persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1)

lit. a) și ale art. 23 din lege. Art. 3.1 din acest act normativ prevede că „formularea

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora,

prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, are semnificația că în cadrul procedurii

administrative, sarcina probei că se impune deținerii proprietății incumbă persoanei

care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio). În completare,

art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevede că actele reluat terenul doveditoare ale dreptului

de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei

juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atesta aceasta calitate

și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri

necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi

depuse până la data soluționării notificării.

Raportat la textele legale

mai sus evocate și având în vedere că prezenta cauză a fost trimisă în rejudecare

întrucât doar în momentul judecării recursului de către Înalta Curte de Casație

și Justiție reclamantul a depus la dosar acte de stare civilă, în vederea justificării

calității de moștenitor al proprietarei tabulare S.V., cea de la care s-a preluat

terenul în litigiu (cota de 237/802 parte) în momentul înstrăinării în temeiul legii

speciale, consideră că în mod greșit instanța de apel a respins apelul pârâtului,

întrucât, reclamantul la momentul emiterii dispoziției în cauză, nu a făcut dovada

că el, sau autorul său, dețineau imobilul la data preluării de către Statul Român.

Mai mult, din analiza actelor depuse a rezultat faptul că antecesorii reclamantului

nu erau proprietari asupra cotei de 237/802 parte din terenul în litigiu, fiind

preluat de la S.V., în anul 1981, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare

cu antecesorii reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea

nr. 58/1974.

Apreciază că în mod corect

și legal a fost respinsă notificarea antecesorilor reclamantului pentru cota de

237/802 parte din terenul înscris în C.F. A Cluj Napoca, cu respectarea dispozițiilor

art. 1.4 din H.G. nr. 250/2007, dispoziții care reglementează soluțiile care pot

fi pronunțate în cazul unor acte normative emise sub imperiul Constituției din 1965

sau al anumitor situații conexe, prin care s-au preluat imobile, prevăzând la

lit. c) că în cazul imobilelor care au fost preluate în temeiul Legii nr. 58/1974,

prezintă relevantă prevederile art. 30 și 31 din respectiva lege, prin care s-a

stabilit că terenurile din intravilan pot fi dobândite numai prin moștenire legală,

iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea

statului cu plata unor despăgubiri.

Cu privire la aplicabilitatea

art. 274 C. proc. civ. în sensul că instanța de judecată, considerând pârâtul Primarul

Municipiului Cluj Napoca ca fiind în culpă procesuală, l-a obligat să plătească

reclamantului suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, precizează faptul

că, acestea au fost admise fără nicio cenzură, în totală contradicție cu prevederile

Deciziei nr. 492 din 08 iunie 2006 a Curții Constituționale, care dispune că cenzurarea

onorariului avocațial este cu atât mai necesară cu cât onorariul avocațial urmează

a fi suportat de partea potrivnică.

Astfel, consideră că nu

se poate reține culpa procesuală a pârâtului, având în vedere că la dosarul constituit

în baza notificării, nu s-au depus toate înscrisurile necesare pentru stabilirea

calității de persoană îndreptățită la acordarea masurilor reparatorii prevăzute

de Legea nr. 10/2001, așa cum prevăd dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001,

și anume „până la data soluționării notificării”.

Instanța de apel nu și-a

exercitat rolul activ, în conformitate cu art. 2 alin. (3) C. proc. civ., coroborat

cu art. 129 alin. (4) C. proc. civ., stabilind un cuantum nejustificat de mare al

acestora raportat la culpa pârâtului procesuală, precum și la gradul de dificultate

a cauzei.

Analizând recursul din

prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că este nefondat urmând a fi

respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Înalta Curte de Casație

și Justiție a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj pentru

ca această instanță să stabilească în raport cu decizia de respingere a cererii

de restituire a cotei de 237/802 parte din teren preluat în baza art. 30 alin.

(2) din Legea nr. 58/1974, dacă reclamantul are vocație la restituire în raport

cu vânzătoarea S.V., respectiv cea de la care s-a preluat terenul în litigiu, la

momentul înstrăinării în temeiul legii speciale.

Rejudecând cauza, instanța

de apel a administrat proba cu înscrisuri, respectiv: extrasul din registrele de

stare civilă ale localității Cluj, certificatul de deces al numitei S.V. și certificatul

de naștere al numitului M.I.

Prin urmare, reclamantul

a făcut dovada că este moștenitor al proprietarei tabulare S.V., fiica lui M.I.

și V., decedată la 08 aprilie 1936, căsătorită cu S.G.

Din certificatul de naștere

al lui M.I., rezultă că părinții acestuia sunt M.I. și V., bunicul reclamantului

fiind frate cu proprietara de carte funciară, S.V.

Mama reclamantului, M.R.,

este fiica lui M.I. și M., căsătorită cu G.D.M., iar reclamantul are ca părinți

pe G.R. și G.D.M.

Este nefondată și critica

recurentului referitoare la obligare sa la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

de reclamantul-intimat în apel și în recurs, al căror cuantum a fost stabilit la

suma de 5.000 RON, onorariul fiind proporțional cu complexitatea litigiului.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat în cauză de recurentul Primarul

Municipiului Cluj Napoca va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul

Primarul Municipiului Cluj Napoca

împotriva deciziei civile

nr. 291A din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie

2012.