ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2520/2007

Asupra recursului de față, contată:

Prin notificarea nr. 76/2001/N din 14

august 2001 petentele C.M. și C.V. au solicitat acordarea de despăgubiri

bănești pentru imobilul „grajd de animale” preluat în mod abuziv de stat în

baza Decretului nr. 83/1949 și, ulterior, demolat.

Prin dispoziția nr. 66 din 16 martie

2005 primarul comunei Izvoarele Sucevei, Suceava a respins notificarea, motivat

de faptul că actele doveditoare ale dreptului de proprietate prezentate de

reclamante nu sunt concludente întrucât nu au fost depuse în original sau în

formă autentică precum și pentru că astfel de imobile, cum este cel în litigiu,

nu se pot acorda despăgubiri bănești ci doar măsuri reparatorii prin

echivalent.

Prin cererea înregistrată la 15

aprilie 2005 reclamanta C.M. a cerut anularea dispoziției și acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu, fost proprietatea tatălui său C.M.

și de care acesta a fost deposedat, în mod abuziv, de stat, cu mențiunea că a

dovedit dreptul autorului său prin certificatul nr. 371/119 iunie 2001 emis de

Direcția județeană Suceava a Arhivelor Naționale potrivit căruia tatăl său a

fost înscris în Tabelul V cu grajdul de vite edificat în anul 1938.

În cauză a intervenit, invocând

aceleași pretenții ca și reclamantul, G.S.D.

Prin sentința civilă nr. 899 din 8

noiembrie 2005, Tribunalul Suceava a admis cererea, a anulat dispoziția și a

constatat că reclamanta și intervenientul în interes propriu, G.S.D., sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul, grajd de animale, demolat.

În motivarea sentinței instanța a

reținut că prin probatoriul administrat s-a dovedit că defunctului C.M. a lui N.

i-au fost expropriate, în baza Decretului nr. 83/1948, terenurile,

construcțiile și bunurile mobile identificate prin procese verbale de

inventariere f. 7-23 și 40-42, caz în care reclamanta și intervenientul

(moștenitorul testamentar al defunctei C.V.) sunt persoane îndreptățite ca, în baza

art. 10 alin. (1) și (6) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

să primească măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin decizia civilă nr. 61 din 6

aprilie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâta comuna Izvoarele Sucevei.

În motivarea decizie instanța a

reținut că prin contestație, prima instanță a fost investită cu verificarea

legalității și temeiniciei dispoziției emisă de pârâtă și, ca atare, critica

formulată de aceasta pentru prima oară în apel, în sensul că notificarea ar fi

trebuit transmisă spre soluționare Prefecturii jud. Suceava, critică prin care

apelanta invocă faptul de a nu fi respectat o obligație ce îi revenea potrivit

legii, nu poate fi primită.

Totodată instanța a reținut că atâta

timp cât prin hotărârea apelată nu s-a stabilit cuantumul sumei de bani

cuvenită reclamantului și intervenientului cu titlu de despăgubire, criticile

formulate de pârâtă în acest sens nu pot fi primite.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul fără a indica motivele pe care își fundamentează criticile.

În motivarea recursului pârâtul

susține că bunurile preluate în baza Decretului nr. 83/1968 nu au fost preluate

de stat în mod abuziv în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, dat fiind că la

art. 2, art. 3 și art. 4 din decret se prevedea posibilitatea plății unor despăgubiri

persoanelor deposedate.

Totodată, recurenta critică valoarea

mare a despăgubirii acordate de instanțele de fond, anume 2.700.000.000 lei,

stabilită prin ignorarea dispozițiilor art. 6 din lege, valoare care nu a fost

stabilită pe baza unui probatoriu concludent, precum și faptul că, în cazul în

care reclamantul și intervenientul solicitau acordarea de despăgubiri bănești,

competența de soluționare a cererii revenea prefectului.

Analizând criticile formulate de

pârât care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele

considerente:

În drept, recursul este o cale

extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii

judecătorești atacate.

Ca atare, criticile formulate de

partea interesată trebuie să se sprijine pe conținutul hotărârii atacate și nu

pe chestiuni străine acesteia.

Or, prin hotărârile pronunțate la

judecata în fond, instanțele au anulat dispoziția emisă în procedura

administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 de către recurent și au constat

că reclamanta și intervenientul principal sunt îndreptățiți să primească măsuri

reparatori prin echivalent pentru un imobil construcție „grajd de animale”

preluat din patrimoniul autorului lor de către stat și ulterior demolat.

Așa fiind, cum prin hotărârile date,

instanțele de fond nu au dispus plata vreunei despăgubiri bănești către

intimați, criticile formulate de recurent privind cuantumul exagerat al acestor

sume și necesitatea reverificării și reanalizării acestei despăgubiri prin

echivalent conform art. 6 și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, sunt

străine litigiului și, pe cale de consecință, nu pot face obiect al analizei

instanței de recurs.

Totodată, instanța de apel a reținut

în mod corect ca fiind nefondată critica privind caracterul neabuziv al

preluării imobilelor în temeiul Decretului nr. 83/1948 invocată de pârât.

Mai întâi, este de menționat că

imobilul în litigiu a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949, act

normativ care a fost emis pentru completarea dispozițiilor Legii nr. 187/1945

pentru înfăptuirea reformei agrare.

Mai apoi, este de observat că prin

dispozițiile art. 2, art. 3, și art. 4 din decret nu sunt reglementate aspecte

care să vizeze plata vreunei despăgubiri către persoanele care erau deposedate

de bunuri, cum greșit invocă recurenta, ci sunt enumerate categoriile de bunuri

care trec în proprietatea statului (art. 2), excepțiile de la acestea (art. 3)

și pedepsele penale care se instituie pentru a fi aplicate persoanelor care ar

încerca să împiedice și să zădărnicească exproprierea prevăzută de acest act

normativ (art. 6).

Ca atare, cum imobilul a fost

preluat de stat în mod abuziv și fără plata vreunei despăgubiri, preluarea se

încadrează în categoria celor abuziv potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr.

10/2001 și, pe cale de consecință, persoanele deposedate sunt îndreptățite la

despăgubire în procedura prevăzută de acest act normativ.

Așa fiind, cum hotărârea recurată a

fost dată cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte urmează a constata că

recursul dedus judecății este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria comunei Izvoarele Sucevei împotriva deciziei nr. 61

din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel Suceava , secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.