ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 512/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 512/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2894 din 11
noiembrie 2004 Tribunalul Caraș Severin, a admis în parte acțiunea formulată de
reclamanta SC F. SA împotriva pârâtei SC C.S. SA Reșița, obligând-o la
5.274.557.935 lei și la suma de 80.050.000 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut, că pretențiile
reclamantei sunt dovedite și reprezintă contravaloarea unor lingotiere.
S-a apreciat că temeiul legal al
cererii îl constituie contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți.
Prin apelul declarat împotriva
sentinței, pârâta a invocat, nerealizarea procedurii de conciliere prevăzută de
art. 720
1
C. proc. civ.
Analizând hotărârea prin prisma
motivului precizat, instanța prin decizia civilă nr. 100 din 18 iunie 2005 a
admis apelul, modificând-o în sensul respingerii cererii de chemare în judecată
pentru nerealizarea procedurii de conciliere prevăzută de textul de lege
invocat de pârâtă.
Pentru a pronunța această decizie,
s-a apreciat că instanța de fond a ignorat neîndeplinirea cerinței leale,
impuse de prevederile art. 720
1
C. proc. civ., chiar dacă această
excepție de inadmisibilitate a acțiunii nu a fost ridicată de către pârâtă ca
mijloc de apărare la fond ci direct în apel.
Cum, în cauză nu s-a făcut dovada de
către reclamanta intimată, că s-a realizat concilierea cerută de lege, în apel,
prin prisma art. 109 alin. (2) C. proc. civ. s-a apreciat că cererea de chemare
în judecată trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii,
reclamanta a declarat recurs în termen legal, susținând, în esență, aplicarea
greșită a dispozițiilor art. 720
1
C. proc. civ. de către instanța de
apel, care a ignorat dovezile din care rezultă realizarea procedurii prealabile
de conciliere.
Cererea de recurs nu a fost motivată
în drept.
Analizând decizia în raport de
critica formulată, urmează a se reține că motivul de casare invocat își găsește
reglementarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica fiind
întemeiată.
Potrivit art. 720
1
C.
proc. civ., în litigiile comerciale evaluabile în bani, trebuie realizată
procedura prealabilă de conciliere înainte de sesizarea instanței.
Raționamentul juridic descris din
norma procesuală este acela că, procedându-se în acest mod se creează
posibilitatea rezolvării litigiilor pe cale amiabilă.
Consecința ignorării acestor norme
procesuale care au caracter imperativ este cea prevăzută de art. 109 alin. (2) C.
proc. civ.
În cauză însă, în raport de
lucrările aflate la dosar rezultă că instanța de apel a aplicat greșit
dispozițiile legale reținut în considerente, constatând în moc neîntemeiat că
cererea de chemare este inadmisibilă.
Dovada concilierii rezultă din
adresa din 29 aprilie 2004 și este confirmată și prin răspunsul la întâmpinarea
depusă de pârâtă în apel.
În atare situație, pentru cele ce
preced, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, a se
modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului, cu consecința
menținerii sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC F. SA Iași împotriva deciziei civile nr. 100 din 18 mai 2005 a
Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,
modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat împotriva
sentinței civile nr. 2894 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Caraș Severin pe
care o menține în totalitate.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 8 februarie 2006.