ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2798/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 584 din 13 octombrie 2004, F.V., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) – art. 76 lit. b) C. pen., și a art. 71 – art. 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 4 februarie 2005, la zi. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei (RON), daune morale, către partea civilă C.A.

S-a constatat că C.A.S. Cluj nu a formulat pretenții civile. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 4 februarie 2005, iritat de faptul că vecinul său, partea vătămată C.A. o pipăia și o strângea în brațe pe concubina inculpatului, martora F.E.S., acesta din urmă i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona abdomenului, cu un cuțit, cauzându-i acesteia leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 251/ A din 24 noiembrie 2005, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și al părții civile C.A., a desființat sentința, numai cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante, a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și sub aspectul laturii civile și, rejudecând: A condamnat pe inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului de la 4 februarie 2005, la zi și a menținut starea de arest a acestuia.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 RON, daune morale către partea civilă C.A. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe, ca temeinică și legală, susținând, că, în mod greșit, instanța de apel a majorat pedeapsa aplicată, prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., iar, referitor la soluționarea laturii civile, a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că inculpatul a achiesat să plătească suma de 30.000 RON, în loc de 3.000 RON.

Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut, în mod corect, fapta și vinovăția inculpatului și a dat acestora o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale, pronunțând o hotărâre legală și temeinică. Astfel, fapta inculpatului, care după ce s-a întâlnit întâmplător cu partea vătămată în fața blocului, concubina lui nefiind prezentă, i-a aplicat acesteia patru lovituri de cuțit, în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, prezintă un grad ridicat de pericol social care nu este reflectat în pedeapsa aplicată de către instanța de fond. Reevaluând gradul ridicat de pericol social și împrejurările comiterii faptei, instanța de apel a constatat, în mod corect, că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond nu-și poate realiza scopul de reeducare prevăzut de lege și drept urmare, în mod justificat a majorat pedeapsa.

Nici cea de a doua critică a recurentului nu este întemeiată. Sub acest aspect, declarația inculpatului, dată în cursul cercetării judecătorești, prin care arată că este de acord să plătească părții civile despăgubirile solicitate este ulterioară declarației de constituire de parte civilă, cu suma de 300 milioane lei, dată în cursul urmăririi penale de către partea vătămată, astfel că instanțele au reținut, în mod corect, achiesarea, în totalitate, a inculpatului la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă C.A. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat F.V. împotriva deciziei penale nr. 251/ A din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 4 februarie 2005 la 4 mai 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2006.