ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2798/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 584 din 13

octombrie 2004,

F.V.,

la

5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 –

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) – art. 76 lit. b) C.

pen., și a art. 71 – art. 64 C. pen.

Totodată, a fost

menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată,

durata reținerii și a arestării preventive, de la 4 februarie 2005, la zi.

În baza art. 14 și 346 C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 5.000 lei (RON), daune morale, către partea civilă C.A.

S-a constatat că C.A.S.

Cluj nu a formulat pretenții civile.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

La data de 4 februarie

2005, iritat de faptul că vecinul său, partea vătămată C.A. o pipăia și o

strângea în brațe pe concubina inculpatului, martora F.E.S., acesta din urmă  i-a

aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona abdomenului, cu un cuțit,

cauzându-i acesteia leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, prin decizia penală nr. 251/ A din 24 noiembrie 2005,

admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și al părții civile C.A.,

a desființat sentința, numai cu privire la greșita reținere a circumstanțelor

atenuante, a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și sub aspectul laturii

civile și, rejudecând:

A condamnat pe inculpat

la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Totodată, a dedus, din

pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului de la 4 februarie

2005, la zi și a menținut starea de arest a acestuia.

În baza art. 14 și 346 C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpatului la

plata sumei de 30.000 RON, daune morale către partea civilă C.A.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie, a

fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Prin recursul declarat,

inculpatul a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe, ca temeinică și

legală, susținând, că, în mod greșit, instanța de apel a majorat pedeapsa

aplicată, prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., iar,

referitor la soluționarea laturii civile, a susținut că, în mod greșit,

instanța de apel a reținut că inculpatul a achiesat să plătească suma de 30.000

RON, în loc de 3.000 RON.

Recursul inculpatului nu

este fondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut, în mod corect,

fapta și vinovăția inculpatului și a dat acestora o încadrare juridică

corespunzătoare dispozițiilor legale, pronunțând o hotărâre legală și

temeinică.

Astfel, fapta

inculpatului, care după ce s-a întâlnit întâmplător cu partea vătămată în fața

blocului, concubina lui nefiind prezentă, i-a aplicat acesteia patru lovituri

de cuțit, în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie

viața, prezintă un grad ridicat de pericol social care nu este reflectat în

pedeapsa aplicată de către instanța de fond.

Reevaluând gradul

ridicat de pericol social și împrejurările comiterii faptei, instanța de apel a

constatat, în mod corect, că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța

de fond nu-și poate realiza scopul de reeducare prevăzut de lege și drept

urmare, în mod justificat a majorat pedeapsa.

Nici cea de a doua

critică a recurentului nu este întemeiată.

Sub acest aspect,

declarația inculpatului, dată în cursul cercetării judecătorești, prin care

arată că este de acord să plătească părții civile despăgubirile solicitate este

ulterioară declarației de constituire de parte civilă, cu suma de 300 milioane

lei, dată în cursul urmăririi penale de către partea vătămată, astfel că

instanțele au reținut, în mod corect, achiesarea, în totalitate, a inculpatului

la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă C.A.

Nefiind nici alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

inculpat F.V. împotriva deciziei penale nr. 251/ A din 24 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării

preventive de la 4 februarie 2005 la 4 mai 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2006.