ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1380/2006

Deliberând asupra recursului civil de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1702 din 8 septembrie 2006 Tribunalul Călărași a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor în contradictoriu cu pârâta Z.J. și a dispus transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în măsura de restrângere a dreptului pârâtei la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de 3 ani.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 652/A din 13 noiembrie 2006, a anulat ca netimbrat apelul declarat împotriva sentinței de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu motivarea că deși apelanta a fost legal citată cu mențiunea de a achita suma de 4 lei, taxă judiciară de timbru și suma de 0,15 lei, reprezentând timbru judiciar, nu s-a conformat acestei obligațiuni legale.

Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor care a susținut că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 întrucât acțiunile, cererile și căile de atac exercitate de reclamantă, ca instituție publică și care au ca obiect venituri publice, sunt scutite de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar, interpretare primită și de Curtea Constituțională prin mai multe decizii la care recursul face trimitere. Recursul este fondat.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997, republicată „sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președintele României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”. Textul citat trebuie interpretat în sensul că pentru instituțiile publice bugetare s-a avut în vedere că sumele provenite din taxele judiciare de timbru se fac venit la bugetul de stat de la care sunt finanțate aceste instituții.

Astfel fiind, scutirea de la plata taxei de timbru este justificată de statutul instituțiilor respective și de natura litigiilor. Rațiunea pentru care anumite autorități publice sunt scutite de plata taxei de timbru este aceea că acțiunile și cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetare de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public. Direcția Generală de Pașapoarte, ca autoritate publică centrală, este instituție finanțată de la bugetul de stat, iar achitarea taxei de timbru, precum și a timbrului judiciar, se fac cu bani din acest buget, urmând a fi restituiți tot la bugetul de stat.

Cum reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte nu acționează pentru realizarea unui interes propriu, ci în calitate de organ specializat al statului, în vederea realizării politicii acestuia în materia exercitării dreptului constituțional la liberă circulație în străinătate, deci în realizarea unui interes public, se constată, în speță, că acțiunea, ca și căile de atac exercitate de reclamantă, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Întrucât instanța de apel a hotărât contrariul, se impune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea deciziei dată în apel și reluarea judecății la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 652 A din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.