ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 534/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 534/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.R.O. SA a
solicitat prin acțiune, excluderea asociatului G.C. din SC D. SRL GALAȚI cu
motivarea că societatea din care se cere excluderea are ca obiect de activitate
asigurarea serviciilor de pază și protecție și că face parte din grupul de
firme W.B.C. S-a mai susținut că în societatea SC D. SRL sunt asociați SC C.R.O.
SA care deține 19 părți sociale și SC G.C., asociat și administrator al
societății care deține o parte socială. În motivarea excluderii, asociata SC C.R.O.
SA a mai susținut că G.C. a participat la comiterea unui furt de tablă de pe
platforma SC I.S. SA, că a fost arestat preventiv și apoi trimis în judecată,
furtul fiind comis tocmai de societatea care trebuia să asigure paza. În continuare
s-a arătat de reclamantă că prin această faptă s-a adus atingere reputației tuturor
firmelor din grupul firmelor de pază W.B.C., inclusiv SC D. SRL GALAȚI unde pârâtul
avea calitatea de administrator.
Tribunalul Galați, prin
sentința nr. 1544/2004, a respins acțiunea, soluția fiind menținută de Curtea de
Apel Galați. Instanțele au motivat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 222 lit.
d) din Legea nr. 31/1990, pentru a se dispune excluderea lui G.C. din
societatea SC D. SRL GALAȚI întrucât aceasta nu a înregistrat nici o pagubă în
urma furtului, ceea ce demonstrează că nu a fost fraudată. Instanța de apel a reținut
că chiar dacă Ghimpu a fost trimis în judecată pentru furt calificat nu se
justifică cererea de excludere din societatea SC D. SRL GALAȚI neavând nici o
semnificație în privința excluderii refuzul autorităților de a-i elibera
societății, autorizație pentru exercitarea activității de pază.
Împotriva deciziei
pronunțată în apel a declarat recurs, reclamanta SC C.R.O. SA, devenită SC D.F.
SA GALAȚI care va sta în instanță ca recurentă, pentru motivul prevăzut de art.
304 alin. (9) C. proc. civ.
În argumentarea susținerii
privind nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză recurenta a considerat că
soluțiile au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 222 lit. d) din Legea nr.
31/1990 care au fost interpretate restrictiv. În esență recurenta s-a referit
la adresele de la dosar prin care i se refuză acordarea licenței pentru
desfășurarea activității în domeniul pazei pe motivul că asociatul G.C. a fost
surprins participând la sustragerea unei cantități de tablă din SC I.S. SA. De
asemenea, a depus copie de pe rechizitoriu pentru a demonstra că intimatul este
inculpat într-un dosar penal precum și copie de pe cererea prin care M.S. SA GALAȚI
s-a constituit parte civilă atât împotriva intimatului în calitate de director al
SC W.B.C. precum și împotriva acestei societăți, ca parte responsabilă
civilmente. Întrucât SC D. SRL GALAȚI face parte din grupul de firme W.B.C., în
care G.C. în prezent este doar asociat ca urmare a renunțării la calitatea de
administrator, recurenta a solicitat casarea celor două soluții și în fond,
admiterea acțiunii pentru motivul că intimatul împiedică desfășurarea
activității societății.
Intimatul G.C. prin
întâmpinare a solicitat respingerea recursului apreciind că motivele invocate
de reclamanta recurentă nu au fost dovedite în raport de prevederile art. 217 lit.
(d) din Legea nr. 31/1990. A arătat în continuare că nu s-a demonstrat nici o
pagubă care ar fi fost adusă SC I.S. SA Galați și cu atât mai puțin SC D. SRL întrucât
această din urmă societate nu a avut contracte încheiate cu SC I.S. SA. Cu referire
la art. 5
2
C. proc. pen., prin care se evocă prezumția de
nevinovăție, intimatul a considerat că în lipsa unei hotărâri definitive în
cauza penală nu se poate reține nici o fraudă în dauna societății recurente.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) pct.
9 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai
pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de
temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub
cuvânt că dispopzițiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 au fost
interpretate restrictiv. În esență, s-a susținut că asociatul-administrator
poate fi exclus din societate nu numai în situația în care comite fraudă în
dauna societății, se servește de semnătura socială sau de capitalul social în
folosul său sau al altora ci și atunci când prin fapta sa asociatul-administrator
ar crea o situație care ar putea duce la dizolvare.
În legătură cu aplicarea art.
222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 se impun câteva precizări având în vedere că
aceste dispoziții își găsesc aplicarea în cazul societăților de persoane și a societăților
care îmbină trăsături ale societăților de persoane cu cele ale societăților de
capitaluri. Cu alte cuvinte dispozițiile respective se aplică în cazul acelor
forme societare la care problema încrederii reciproce este de esență. Prin urmare,
affectio societatis care apare ca o condiție specială de valabilitate a
contractului de societate este premisa îndeplinirii obiectivelor sociale dar și
principalul indicator al interesului societar. Din acest punct de vedere nu
doar atitudinea de conlucrare între asociați trebuie avută în vedere în cadrul
analizei cererii de excludere ci și elementele extrinseci conlucrării în care se
înscrie și o conduită care nu respectă interesul societar.
Revenind la dispozițiile art.
222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 față de precizările de mai sus rezultă, în
adevăr, că instanțele care au soluționat cauza le-au dat o interpretare
restrictivă întrucât pe de o parte nu au ținut seama de caracterul enunțiativ
al acestui articol iar pe de altă parte au avut în vedere litera articolului
citat și nu spiritul său. În speță, intimatul a comis o faptă penală pentru
care a fost trimis în judecată atunci când deținea calitatea de
asociat-administrator, în societatea D. SRL GALAȚI fără ca la data promovării
acțiunii din acest dosar și pe parcursul său să se obțină o hotărâre penală de
condamnare.
Dar, independent de
existența condamnării întrucât există o legătură între activitatea de pază
inclusă în obiectul de activitate al SC D. SRL și o faptă de furt în care a
fost implicat intimatul, fapta respectivă este de natură să afecteze reputația firmei
în desfășurarea activității de pază și duce la pierderea credibilității
societății în relațiile cu partenerii de afaceri. Din înscrisurile aflate la
dosar rezultă că societății i s-au refuzat autorizațiile pentru desfășurarea
activității de pază pentru acest motiv, deși asociatul după implicarea în fapta
de furt, nu mai deține calitatea de administrator (pe care în recurs a afirmat
că a pierdut-o nelegal). Fără a se nesocoti prezumția de nevinovăție în
legătură cu fapta examinată în procesul penal, în plan comercial se reține
independent de soluția care va fi dată în acel proces că noțiunea de fraudă în
dauna societății trebuie privită nu doar sub aspectul unei acțiuni care se reflectă
în patrimoniul societății din punct de vedere material ci intră în această
sferă orice delict săvârșit prin acțiune sau inacțiune frauduloasă în dauna
societății, care duce la pierderea încrederii de care trebuia să se bucure
titularul acestei funcții, atât în raport cu asociatul său cât și cu interesul
societar pe care l-a nesocotit. Nu este de neglijat nici faptul că societatea
de referință aparține unui grup societar, iar fapta asociatului administrator
chiar dacă s-a răsfrânt în patrimoniul altei societăți are impact direct asupra
onorabilității firmei a cărui asociat administrator se afla în acel moment. Așa
cum s-a arătat mai sus în firmele de persoane affectio societatis presupune și
o serie de exigențe de onestitate, seriozitate și corectitudine a asociaților,
exigențe care trebuie respectate nu numai la încheierea actului constitutiv ci
pe tot parcursul societății. A nu se reține că excluderea este sancțiunea care
trebuie aplicată atunci când nu se respectă interesul societar și că aceasta
constituie o alternativă la dreptul de a cere dizolvarea datorită blocării
activității ar însemna ca interesele societății să nu fie protejate iar
celălalt asociat să suporte „o daună” prin dizolvarea anticipată a societății determinată
de conduita intimatului care a nesocotit calitatea angajamentului luat în
activitatea societară.
În consecință, întrucât
fraudarea societății este o chestiune care se apreciază în raport de
împrejurările care fundamentează cererea de excludere iar acestea sunt de
natură să blocheze activitatea de pază înscrisă în obiectul de activitate al societății,
potrivit art. 304 alin. (9), raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., și art.
222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, recursul reclamantei se va admite iar
soluțiile celor două instanțe vor fi modificate în sensul dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC D.F. SA GALAȚI (fostă C.R.O. SA), împotriva deciziei nr. 144 din
7 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,
maritimă și fluvială, modifică decizia recurată, admite apelul declarat
împotriva sentinței nr. 1544 din 21 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul
Galați, secția comercială, schimbă în tot sentința, admite acțiunea în sensul
că dispune excluderea pârâtului G.C. din SC D. SRL GALAȚI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2007.