ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3185/2006

Deliberând asupra recursului de față, Reclamanta SC A.T.S. SRL a solicitat să se interzică pârâtei SC A.T.S. SRL utilizarea domeniului de internet reprezentat de pagina web înregistrată la I.N.C.D.I. sub sancțiunea plății de daune cominatorii pe fiecare zi de utilizare cât și obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000.000 lei despăgubiri, cu cheltuieli de judecată. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a constatat, în mai 2000 că pârâta utilizează neautorizat domeniul de internet, respectiv pagina web pe care reclamanta l-a dobândit și activat la data de 21 septembrie 1998 așa cum rezultă din plata conform facturii nr. 5668227 din 9 aprilie 2000, situație confirmată și de I.N.C.D.I. care administrează domeniile de internet.

Se mai arată că reclamanta are protejată marca compusă din grupul de litere A.T.S. conform certificatului nr. 32644 eliberat de O.S.I.M. și, cu toate că a notificat-o pe pârâtă încă din 9 iunie 2000 să înceteze utilizarea neautorizată a domeniului de internet, aceasta nu s-a conformat producându-i pagube estimate provizoriu la 50.000.000 lei. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1075 și 1078 C. civ. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 6442 din 17 mai 2004, a respins acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție a I.N.C.D.I. București. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit adresei comunicate reclamantei de chemata în garanție, domeniul ats.ro a fost activat la data de 21 aprilie 1998 iar utilizator a fost inițial SC I.A.

SRL și apoi pârâta. Aceasta a făcut dovada înregistrării domeniului la 6 aprilie 1998. Reclamanta a solicitat înregistrarea aceluiași domeniu la 9 aprilie 1998 dar având în vedere înregistrarea deja făcută s-a propus și reclamanta a acceptat înregistrarea domeniului atsnet.ro. Din eroare, pe factură s-a trecut doar ats.ro în loc de atsnet.ro. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca nefondată nefiind aplicabile dispozițiile art. 60 alin. a C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că au fost greșit aplicatee dispozițiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ., deoarece în cauză doi utilizatori revendică același domeniu de internet și există o responsabilitate a administratorului domeniilor pentru confuzia creată.

Se mai arată că soluția este rezultatul unei erori de fapt ca urmare a interpretării greșite a unor probe administrate în cauză. Se consideră nejustificată valoarea dată de prima instanță scrisorii nr. 1494 din 30 septembrie 2003 a chematei în garanție. Este invocat art. 36 C. com., socotindu-se că fusese deja încheiat contractul cu reclamanta la 3 aprilie 1998 iar factura emisă la 9 aprilie nu are decât semnificația executării unui contract. Se mai susține și că trebuia ca instanța să țină seama de certificatul eliberat de O.S.I.M. din care rezultă că marca A.T.S. a fost înregistrată și protejată în favoarea reclamantei. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 695 din 26 octombrie 2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat, în tot sentința, a admis acțiunea, în parte, interzicând pârâtei utilizarea domeniului ats.ro sub sancțiunea de daune cominatorii.

A fost respinsă cererea de despăgubiri. S-a reținut că potrivit art. 15 din Regulile pentru înregistrarea domeniilor, operațiunea nu este încheiată definitiv decât la momentul plății; pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că a achitat factura deci nu are nici un contract și prin urmare nu are dreptul de a utiliza domeniul de internet revendicat de reclamantă. Cu privire la cererea de despăgubiri s-a apreciat că reclamanta nu a dovedit prejudiciul. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține că în aprilie 1998 nu existau Regulile privind înregistrarea domeniilor ci opera regula „primul venit/primul servit”.

O altă critică privește nerespectarea dispozițiilor art. 241 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel ignorând expertiza efectuată în dosarul nr. 801/2003 al Judecătoriei Sector 1 București. Din această expertiză rezulta că pârâta a solicitat domeniul ats.ro la data de 2 aprilie 1998, anterior datei la care a fost solicitat domeniul de către reclamantă, înregistrarea domeniului nu presupunea la cea dată plata prealabilă a unei taxe și în concluzie, pârâta este utilizatorul de drept al domeniului.

De altfel expertiza făcea parte din probatoriul judiciar și ea demonstra și că factura nr. 3188 emisă reclamantei nu putea data din 3 aprilie 1998 din moment ce factura emisă pârâtei la 6 aprilie 1998 avea nr. 3168. Este criticată și soluția dată capătului de cerere cu caracter patrimonial considerându-se că, în mod greșit a fost respins ca nefondat acest capăt în apel și corectă era soluția instanței de fond care a admis excepția prematurității pentru neîndeplinirea procedurii de conciliere. Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente: Motivul privind nerespectarea dispozițiilor art. 241 alin. (1) C. proc. civ., este întemeiat. Expertiza administrată în procedura asigurării de dovezi a fost ignorată de instanța de apel deși s-a depus la dosar această expertiză.

Proba este câștigată cauzei putând fi folosită și de partea care nu a cerut admiterea ei, important fiind aflarea adevărului și nu faptul că această probă nu este favorabilă reclamantei și pe acest motiv a fost respinsă în rejudecare cererea de asigurare de dovezi. Din această expertiză rezultă că au fost verificate documentele aflate la părți și SC I.A. SRL a solicitat înregistrarea domeniului ats.ro la data de 2 aprilie 1998, înregistrarea făcându-se pentru SC A.T.S. SRL iar transferul către titularul de fapt al domeniului s-a realizat la 19 septembrie 2002. Întrucât înregistrarea domeniilor s-a făcut pe cale electronică, factura nu avea nici un rol în procedura tehnică de înregistrare. Principiul de înregistrare este ordinea solicitărilor astfel că pârâta este prima care a făcut înregistrarea domeniului ats.ro acesta fiind activ de la data înregistrării.

Regulile introduse ulterior și pe care își întemeiază hotărârea instanța de apel nu se aplicau la data înregistrării, aprilie 1998, și au fost aplicate greșit. În ceea ce privește modul de soluționare a capătului de cerere patrimonial și această critică este întemeiată. Procedura de consiliere prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. se, impune a fi îndeplinită pentru capătul de cerere cu caracter patrimonial iar în cazul nerealizării acestei proceduri soluția corectă este respingerea cererii ca prematură și nu ca nefondată. Găsindu-se întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi admis recursul pârâtei și se va modifica decizia în sensul că urmează a fi respins apelul reclamantei și menținută sentința de fond.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligată reclamanta la 500 lei noi cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat urmând a se soluționa separat cererea de cheltuieli în recurs conform solicitării recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.T.S. SRL BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 695 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC A.T.S. SRL TÂRGOVIȘTE împotriva sentinței nr. 6442 din 17 mai 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o menține. Obligă intimata-reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată în apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2006.