ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3185/2006

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta SC A.T.S. SRL a

solicitat să se interzică pârâtei SC A.T.S. SRL utilizarea domeniului de internet

reprezentat de pagina web înregistrată la I.N.C.D.I. sub sancțiunea plății de

daune cominatorii pe fiecare zi de utilizare cât și obligarea pârâtei la plata

sumei de 50.000.000 lei despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta arată că a constatat, în mai 2000 că pârâta utilizează neautorizat

domeniul de internet, respectiv pagina web pe care reclamanta l-a dobândit și

activat la data de 21 septembrie 1998 așa cum rezultă din plata conform

facturii nr. 5668227 din 9 aprilie 2000, situație confirmată și de I.N.C.D.I.

care administrează domeniile de internet.

Se mai arată că reclamanta

are protejată marca compusă din grupul de litere A.T.S. conform certificatului

nr. 32644 eliberat de O.S.I.M. și, cu toate că a notificat-o pe pârâtă încă din

9 iunie 2000 să înceteze utilizarea neautorizată a domeniului de internet,

aceasta nu s-a conformat producându-i pagube estimate provizoriu la 50.000.000

lei.

Reclamanta și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile art. 1075 și 1078 C. civ.

Tribunalul București, prin

sentința civilă nr. 6442 din 17 mai 2004, a respins acțiunea reclamantei și

cererea de chemare în garanție a I.N.C.D.I. București.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit adresei comunicate

reclamantei de chemata în garanție, domeniul ats.ro a fost activat la data de

21 aprilie 1998 iar utilizator a fost inițial SC I.A. SRL și apoi pârâta. Aceasta

a făcut dovada înregistrării domeniului la 6 aprilie 1998.

Reclamanta a solicitat

înregistrarea aceluiași domeniu la 9 aprilie 1998 dar având în vedere

înregistrarea deja făcută s-a propus și reclamanta a acceptat înregistrarea

domeniului atsnet.ro. Din eroare, pe factură s-a trecut doar ats.ro în loc de

atsnet.ro.

Cererea de chemare în

garanție a fost respinsă ca nefondată nefiind aplicabile dispozițiile art. 60 alin.

a C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta susținând că au fost greșit aplicatee dispozițiile art.

60 alin. (1) C. proc. civ., deoarece în cauză doi utilizatori revendică același

domeniu de internet și există o responsabilitate a administratorului domeniilor

pentru confuzia creată.

Se mai arată că soluția este

rezultatul unei erori de fapt ca urmare a interpretării greșite a unor probe

administrate în cauză.

Se consideră nejustificată

valoarea dată de prima instanță scrisorii nr. 1494 din 30 septembrie 2003 a

chematei în garanție.

Este invocat art. 36 C.

com., socotindu-se că fusese deja încheiat contractul cu reclamanta la 3

aprilie 1998 iar factura emisă la 9 aprilie nu are decât semnificația

executării unui contract.

Se mai susține și că trebuia

ca instanța să țină seama de certificatul eliberat de O.S.I.M. din care rezultă

că marca A.T.S. a fost înregistrată și protejată în favoarea reclamantei.

Curtea de Apel București,

prin decizia nr. 695 din 26 octombrie 2005, a admis apelul reclamantei, a

schimbat, în tot sentința, a admis acțiunea, în parte, interzicând pârâtei

utilizarea domeniului ats.ro sub sancțiunea de daune cominatorii. A fost

respinsă cererea de despăgubiri.

S-a reținut că potrivit art.

15 din Regulile pentru înregistrarea domeniilor, operațiunea nu este încheiată

definitiv decât la momentul plății; pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că a

achitat factura deci nu are nici un contract și prin urmare nu are dreptul de a

utiliza domeniul de internet revendicat de reclamantă.

Cu privire la cererea de

despăgubiri s-a apreciat că reclamanta nu a dovedit prejudiciul.

Decizia a fost atacată cu recurs

de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Se susține că în aprilie

1998 nu existau Regulile privind înregistrarea domeniilor ci opera regula

„primul venit/primul servit”.

O altă critică privește

nerespectarea dispozițiilor art. 241 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel

ignorând expertiza efectuată în dosarul nr. 801/2003 al Judecătoriei Sector 1

București. Din această expertiză rezulta că pârâta a solicitat domeniul ats.ro

la data de 2 aprilie 1998, anterior datei la care a fost solicitat domeniul de

către reclamantă, înregistrarea domeniului nu presupunea la cea dată plata

prealabilă a unei taxe și în concluzie, pârâta este utilizatorul de drept al

domeniului.

De altfel expertiza făcea

parte din probatoriul judiciar și ea demonstra și că factura nr. 3188 emisă

reclamantei nu putea data din 3 aprilie 1998 din moment ce factura emisă

pârâtei la 6 aprilie 1998 avea nr. 3168.

Este criticată și soluția

dată capătului de cerere cu caracter patrimonial considerându-se că, în mod

greșit a fost respins ca nefondat acest capăt în apel și corectă era soluția

instanței de fond care a admis excepția prematurității pentru neîndeplinirea

procedurii de conciliere.

Recursul pârâtei este fondat

pentru următoarele considerente:

Motivul privind

nerespectarea dispozițiilor art. 241 alin. (1) C. proc. civ., este întemeiat.

Expertiza administrată în

procedura asigurării de dovezi a fost ignorată de instanța de apel deși s-a

depus la dosar această expertiză.

Proba este câștigată cauzei

putând fi folosită și de partea care nu a cerut admiterea ei, important fiind

aflarea adevărului și nu faptul că această probă nu este favorabilă reclamantei

și pe acest motiv a fost respinsă în rejudecare cererea de asigurare de dovezi.

Din această expertiză

rezultă că au fost verificate documentele aflate la părți și SC I.A. SRL a

solicitat înregistrarea domeniului ats.ro la data de 2 aprilie 1998,

înregistrarea făcându-se pentru SC A.T.S. SRL iar transferul către titularul de

fapt al domeniului s-a realizat la 19 septembrie 2002.

Întrucât înregistrarea

domeniilor s-a făcut pe cale electronică, factura nu avea nici un rol în

procedura tehnică de înregistrare.

Principiul de înregistrare

este ordinea solicitărilor astfel că pârâta este prima care a făcut

înregistrarea domeniului ats.ro acesta fiind activ de la data înregistrării.

Regulile introduse ulterior

și pe care își întemeiază hotărârea instanța de apel nu se aplicau la data

înregistrării, aprilie 1998, și au fost aplicate greșit.

În ceea ce privește modul de

soluționare a capătului de cerere patrimonial și această critică este

întemeiată. Procedura de consiliere prevăzută de art. 720

1

C. proc.

civ. se, impune a fi îndeplinită pentru capătul de cerere cu caracter

patrimonial iar în cazul nerealizării acestei proceduri soluția corectă este

respingerea cererii ca prematură și nu ca nefondată.

Găsindu-se întemeiate

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi admis

recursul pârâtei și se va modifica decizia în sensul că urmează a fi respins

apelul reclamantei și menținută sentința de fond.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., va fi obligată reclamanta la 500 lei noi cheltuieli de judecată în apel

reprezentând onorariu de avocat urmând a se soluționa separat cererea de

cheltuieli în recurs conform solicitării recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC A.T.S. SRL BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 695 din 26 octombrie 2005

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia atacată în

sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC A.T.S. SRL TÂRGOVIȘTE

împotriva sentinței nr. 6442 din 17 mai 2004 a Tribunalului București, secția a

VI-a comercială, pe care o menține.

Obligă intimata-reclamantă

la 500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2006.