ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3109/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 427 din 14 noiembrie

2005, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpații:

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat

la art. 174, art. 176 lit. b) din același cod, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., precum și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

33 lit. a) din același cod.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 7

ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 lit. a), b) și c) C. pen.

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 lit. a), b) și c) C. pen.

Pe latură civilă, inculpatul V.C.O.

a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale, următoarele

sume:

- 500.000.000 lei părții civile L.C.;

- 5.000 Euro sau c/v în lei, părții

civile T.L.;

- 43.496.411 lei și dobânda legală

aferentă, părții civile C.A.S.M. București, aceasta reprezentând cheltuielile

suportate pentru spitalizarea victimelor L.C. și T.L.

Totodată ambii inculpați, în

solidar, au fost obligați la plata sumelor de câte 50.000.000 lei daune morale

părților civile T.L. și L.C.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 3 spre 4 decembrie

2004, V.C.O., barman la SC T. SRL Răcari, se afla, în serviciu, în respectivul

local găsindu-se fratele lui, coinculpatul V.S., precum și L.C., T.L., S.I., H.M.G.,

B.C., B.M.S., P.M., Z.C. și M.I.

În jurul orelor 22,30, între V.S., L.C.

și T.L. s-a iscat un diferend verbal generat de refuzul celui dintâi de a le

permite să joace biliard, motiv pentru care P.M., Z.C. și M.I. au părăsit

localul.

Sesizând cele descrise, V.C.O. s-a

înarmat cu o bâtă de basse-ball, a ieșit în fața tejghelei barului și în

prezența lui S.I., H.M.G., B.C. și B.M.S., i-a lovit în cap pe L.C. și pe T.L.,

aceștia au căzut la pământ și, imediat, au fost imobilizați de ambii inculpați

prin legarea cu cabluri electrice.

Înspăimântați, cei prezenți, cu

excepția lui B.M.S., prietenă a inculpatului V.C.O., care s-a retras într-o

cameră alăturată și a lui S.I., au părăsit localul.

După imobilizarea celor loviți,

inculpații, folosindu-se de bâtă și de un ciocan, au distrus mai multe bunuri,

acest lucru fiind văzut de S.I., căruia ei i-au cerut să rămână pe loc pentru a

declara poliției că victimele ar fi distrus bunuri și ar fi provocat scandal,

ei imobilizându-i tocmai pentru a-i preda organelor în drept.

Deplasându-se la postul de

jandarmerie, inculpatul V.C.O. a revenit cu jandarmii M.E.M. și M.N., aceștia constatând

starea în care se aflau victimele și localul.

Organele de cercetare penală au

încheiat procesul-verbal de cercetare și au efectuat fotografierea victimelor

și a bunurilor distruse.

Actul medico-legal privind pe L.C. a

înscris că acesta a suferit fracturi craniene care i-au pus viața în pericol și

au necesitat pentru vindecare, 35 zile îngrijiri medicale.

Aceleași leziuni și număr de zile de

îngrijiri medicale au fost reținute și în ce-l privește pe T.L.

Completările actelor medico-legale au

înscris că este exclusă posibilitatea producerii fracturilor craniene prin

lovire cu pumnul.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri inculpații precum și părțile civile T.L. și L.C.

În apel, inculpatul V.C.O. a

criticat sentința pentru nelegala încadrare juridică a faptei, pentru greșita

nereținere a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

pentru nereținerea cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei

(legitima apărare), precum și pentru netemeinicia pedepsei aplicate.

Inculpatul V.S. și-a motivat apelul

pe greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale, al

susținând că la data reținută, nu s-a aflat în local, sens în care a cerut

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen.

Partea civilă L.C. a criticat

sentința pentru netemeinicie în ce privește latura civilă, în opinia sa

cuantumurile despăgubirilor civile și morale fiind insuficiente.

Partea civilă T.L. și-a retras

apelul.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 98 din 25 ianuarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, de partea civilă L.C. și a luat act de retragerea

apelului declarat de partea civilă T.L.

Nemulțumiți și de decizia instanței

de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri.

Inculpatul V.C.O. și-a motivat

recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct.

14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare

juridică și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

În recurs, inculpatul V.S. a criticat

hotărârile pentru greșita stabilire a situației de fapt, el nefiind vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.

Ambii recurenți au solicitat și

casarea hotărârilor sub aspectul laturii civile.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se

reține că probatoriul administrat a conturat starea de fapt și vinovăția

inculpaților.

Acțiunea inculpatului V.C.O., aceea

de a lovi capul victimelor, cu un obiect dur, lovirea fiind de intensitate mare

odată ce a provocat leziuni craniene și pentru vindecarea cărora au fost

necesare 35 zile îngrijiri medicale, a pus în pericol grav viața, aceasta

demonstrând intenția directă a agresorului de a ucide, nu de a provoca numai

vătămări, realizează laturile constitutive ale faptei reținută în sarcina sa.

Din probatoriul administrat, nu a

reieșit nici un act provocator care să fi fost inițiat de victime, simplu fapt

că au cerut să joace biliard nu constituie o provocare în sensul dispozițiilor art.

73 lit. b) C. pen. Același considerent se poate susține și în ce privește inexistența,

din partea victimelor, a vreunui atac material, direct, imediat și injust îndreptat

împotriva sa, sau împotriva coinculpatului ori bunurilor din local.

În ce privește pedeapsa aplicată,

aceasta a fost individualizată prin luarea în considerare a tuturor criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., fapta săvârșită este de pericol concret

grav, mărit de consecințele aduse vieții celor două victime.

În altă ordine de idei, 7 ani și 6

luni închisoare sunt corespunzători și atingerii scopului pedepsei, acela al

prevenției generale și speciale, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Motivul de recurs invocat de inculpatul

V.S. este, de asemenea, nefondat. În acest sens, sunt de reținut declarațiile martorilor

S.I., B.C., H.M., aceștia, la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească

au relatat, fără ezitare, succesiunea evenimentelor, ei, constant, arătând că recurentul,

împreună cu coinculpatul V.C.O., a legat victimele cu cabluri electrice în

condițiile în care cei loviți erau căzuți la pământ și leșinați.

Ca atare, probatoriul a relevat,

fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului

a fost just individualizată, alături de pericolul social grav al faptei și

împrejurările în care a fost săvârșită, instanța acordând semnificație și persoanei

inculpatului, acesta sustrăgându-se cercetării judecătorești.

În ce privește modul de soluționare

a laturii civile a cauzei privind pe cele două părți, victime, s-au avut în

vedere probele administrate, sumele acordate fiind corect stabilite, ele, în

fapt, acoperind cheltuielile făcute de familii, tratamentele medicale, precum

și prejudiciile morale suferite prin agresarea lor, fără nici o contribuție

efectivă.

Pentru considerentele expuse, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate de inculpați fiind nefondate, vor fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 192 din

același cod, inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații V.S. și V.C.O. împotriva deciziei penale nr. 48 din 25

ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului V.C.O., timpul reținerii și al arestării preventive de la 6

decembrie 2004, la 16 mai 2006.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 120 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2006.