ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4686/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 109 din 14

februarie 2006, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul V.A.E., la 5 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.

20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

99 și următoarele C. pen.; 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de tentativă

la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen.; 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele în cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea prevederilor art.

71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 4 august 2005 la zi.

Instanța l-a obligat pe inculpat în

solidar cu coinculpatul T.D., și el condamnat în cauză, și cu părțile

responsabile civilmente V.E. și V.L. la 1.200 lei noi despăgubiri către partea

civilă I.M. și 300 lei noi despăgubiri către partea civilă C.E.

Inculpații au mai fost obligați în

solidar cu părțile responsabile civilmente la 274,99 lei noi către C.A.S. Iași.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu părțile responsabile civilmente la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

În ziua de 27 iulie 2005, inculpatul

împreună cu coinculpatul T.D. și minorul de 12 ani S.I. au trecut fraudulos

granița Republicii Moldova cu România.

La 29 iulie 2005 au ajuns în

municipiul Iași unde s-au hotărât să fure o mașină cu care să se întoarcă în

Moldova.

În seara de 2 august 2005,

inculpații împreună cu minorul S.I. au luat un taxi condus de partea vătămată I.M.

căruia i-au cerut să-i ducă în zona C. Ajunși în zonă, inculpatul V.A.E. a

petrecut o sârmă prevăzută la capete cu două mânere din lemn (șufă) peste gâtul

părții vătămate încercând să-l sugrume. Concomitent, T.D. a lovit partea

vătămată cu un cuțit în zona feței și gâtului. Lama cuțitului s-a rupt la un

moment dat și în timpul luptei pentru supraviețuire a părții vătămate la fața locului

a apărut o mașină care i-a făcut pe agresori să-și abandoneze victima.

A doua zi, inculpatul V.A.E. cu

complicitatea coinculpatului și minorului S.I. a atacat în plină stradă pe

B-dul. T. Vladimirescu din Iași pe partea vătămată C.E. căruia i-a smuls lanțul

de aur de la gât.

În timp ce căutau pe jos medalionul,

au fost prinși de organele de poliție.

Prin decizia penală nr. 45 din 15

iunie 2006, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, recursul inculpatului V.A.E.

care a criticat individualizarea pedepselor și încadrarea juridică a

tentativiei la infracțiunea de omor cerând schimbarea în infracțiunea de lovire

sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., și care a cerut

înlăturarea din încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de tâlhărie a

dispozițiilor art. 211 alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu mențiunea că

obiectul folosit la ștrangularea victimei nu face parte din categoria armelor.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care critică decizia pentru aceleași motive pentru care a criticat

sentința.

Recursul nu este fondat.

Ceea ce deosebește esențial

infracțiunea de omor în forma tentativei de infracțiunea de loviri sau alte

violențe, este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul faptei

sale.

Astfel, în timp ce în cazul

tentativei la omor făptuitorul acționează cu intenție de a suprima viața

victimei, urmând să execute această decizie, executarea fiind însă întreruptă

sau fără a-și fi produs efectul scontat, în cazul infracțiunii de loviri sau

alte violențe, făptuitorul intenționează doar să vătăme integritatea corporală

sau sănătatea victimei, neurmărind să-i suprime viața.

Atitudinea subiectivă a

făptuitorului poate fi identificată din materialitatea faptelor.

În cauză, inculpatul împreună cu

coparticipanții au acționat împotriva victimei I.M. folosind un cuțit, apt de a

ucide și o „șufă” special confecționată pentru suprimarea vieții prin

ștrangulare.

Inculpatul recurent a ștrangulat cu

putere victima și l-a îndemnat pe coinculpat să lovească cu cuțitul. Când

cuțitul s-a rupt recurentul i-a cerut coinculpatului să caute în portbagaj un

obiect contondent cu care să lovească victima în cap deoarece victima „nu

moare”, adică manevrele îndreptate spre uciderea victimei s-au dovedit

insuficiente.

În final, apărarea victimei și

apariția unei mașini la fața locului au întrerupt acțiunile agresorilor care în

final s-au soldat cu leziuni în zona capului gâtului și pieptului părții

vătămate ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale.

Din modul cum au acționat recurentul

împreună cu coinculpații rezultă neîndoielnic că folosind instrumentele

descrise, vizând zone vitale ale corpului victimei și stăruind să-l reducă la o

pasivitate totală exprimându-și nemulțumire că „nu moare” făptuitorii au

acționat cu intenția de a omorî victima și nu doar de a-i vătăma integritatea

corporală sau a sănătății.

Așa fiind, în mod corect instanțele

au reținut că inculpatul a comis tentativă la omor calificat și nu doar

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., chiar dacă în final

victima a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare mai

puțin de 20 zile îngrijiri medicale.

Referitor la susținerea recurentului

că dispozitivul numit „șufă” pe care l-a folosit nu este o armă în sensul art. 211

alin. (2

1

) lit. b) C. pen., nici aceasta nu este fondată.

Potrivit art. 151 alin. (2) C. pen.,

care definește înțelesul termenului de Armă în Legea penală „sunt asimilate

armelor orice obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost

întrebuințate pentru atac”.

Or, în cauză, inculpatul recurent a

confecționat special dispozitivul numit „șufă”, apt de a ucide, cu destinația

de a suprima viața victimei pe care a atacat-o.

Așa-fiind, în mod corect s-a reținut

în încadrarea juridică dată faptei de tentativă la tâlhărie, agravanta de la art.

21 alin. (2

1

) lit. b) C. pen.

De altfel, inculpații de comun acord

au folosit în intenția de a ucide victima și un cuțit ceea ce relevă definitiv

că instanțele au făcut o corectă încadrare juridică a faptei.

Și pedeapsa aplicată inculpatului

recurent este legală și temeinică în sensul că nu este nicidecum exagerată.

Având în vedere că potrivit art. 21 C.

pen., limita minimă pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat este de

3 ani și 9 luni pedeapsa de 5 ani aplicată inculpatului fiind apropiată de

această limită, văzând și condițiile concrete în care a fost comisă dar și

faptul că această infracțiune este comisă în concurs cu alte două infracțiuni

grave, pedeapsa rezultantă corespunde criteriilor de individualizare ale art. 72

C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l va

obliga pe recurent la cheltuielile judiciare către stat în solidar cu părțile

civilmente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.A.E. împotriva deciziei penale nr. 45/ MF din 15 iunie

2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 august 2005 la 2 august 2006.

Obligă pe recurentul inculpat, în

solidar cu părțile responsabile civilmente V.E.I. și V.L.I. să plătească

statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

august 2006.