ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2025/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2025/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 35 din 26
ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a admis contestația formulată
de contestatoarea G.P. împotriva deciziei nr. 235 din 31 mai 2005, emisă de
Primăria orașului Panciu.
A fost anulată decizia nr. 235 din 31
mai 2005 și s-a constatat dreptul contestatoarei G.P. de a primi măsuri
reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 450 mp teren.
A fost obligată pârâta Primăria orașului
Panciu să facă oferta pentru compensare cu alte bunuri sau servicii, dacă este
posibil și dacă există acordul contestatoarei corespunzător valorii de 24871,5
lei (RON).
A fost obligată pârâta să plătească cu
titlul de cheltuieli de judecată suma de 300 lei (RON) contestatoarei G.P.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut,
în esență, următoarele:
Prin notificare, contestatoarea a solicitat
restituirea terenului în suprafața de 1200 mp teren sau acordarea de măsuri
reparatorii, ca moștenitoare a autorilor săi G.G. și G.M., teren cumpărat și
expropriat fără să primească despăgubiri.
Prin decizia nr. 235 din 31 mai 2005,
Primăria orașului Panciu a respins notificarea contestatoarei G.P. pentru
restituirea imobilului compus din suprafața de 1200 mp, din care s-a expropriat
suprafața de 800 mp pentru edificarea unor blocuri, fără a fi despăgubită, cu
motivarea că nu a dovedit dreptul de proprietate și modul de preluare abuzivă
de către stat.
Instanța a reținut că, reclamanta a avut în
proprietate suprafața de 1200 mp teren, iar prin actul autentificat sub nr. 746
din 5 noiembrie 1973 s-a înscris în evidențele agricole numai cu suprafața de
800 mp, dar prin procurile date de vânzători pentru întocmirea actului s-a
dovedit că suprafața vândută a fost cea de 1200 mp.
După cutremurul din 4 martie 1977 s-a
trecut la sistematizarea orașului Panciu, ocazie cu care pentru construirea
blocurilor de locuințe reclamantei i s-a luat o parte din teren.
Pe baza declarațiilor martorilor audiați
în cauză, s-a reținut că reclamanta deține în posesie o suprafața de teren cu
50 de mp mai mică decât cea evidențiată în actul de proprietate, adică 750 mp
(800 mp - 50 mp = 750 mp), astfel că este îndreptățită la suprafața de 450 mp
față de terenul deținut inițial.
Prin expertiza întocmită s-a
concluzionat că nu este posibilă restituirea în natură a terenului preluat
abuziv, acesta nefiind liber și a fost evaluat la suma de 24871,5 lei (RON),
echivalentă cu valoarea de circulație a terenului.
În final, instanța a reținut că
reclamanta este persoană îndreptățită în raport de dispozițiile art. 24 din
Legea nr. 10/2001, că terenul nu poate fi restituit în natură, situație în care
pârâtei îi revine obligația de a acorda alte bunuri sau servicii la valoarea
terenului cu acordul reclamantei, ori să i se facă propunere de acordare a
despăgubirilor, în condițiile legii speciale, fiind anulată decizia contestată.
Prin decizia nr. 146/A din 10 mai 2006,
Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondate apelurile
declarate de părți, reținând în esență că, în mod corect s-au aplicat
dispozițiile art. l alin. (2) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată
prin Legea nr. 247/2005, în sensul că, atunci când restituirea în natură a
imobilelor expropriate nu este posibilă, se stabilesc măsuri reparatorii prin
echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri
acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și
plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Potrivit art. 11 alin. (8) din aceeași
lege, valoarea terenului ce nu se poate restitui în natură se stabilește în
conformitate cu valoarea de piață de la data soluționării notificării,
stabilită în raport cu standardele internaționale de evaluare. Instanța va avea
în vedere valoarea indicată de reclamantă pentru despăgubiri, valoare ce se va
calcula de Comisia special constituită în baza Legii nr. 247/2005.
Instanța de apel a mai reținut că
întinderea terenului pretins de reclamantă s-a stabilit pe baza probelor
permise de legea specială și că în mod corect entitatea investită cu soluționarea
notificării are obligația ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde
persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună
acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de
stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv, în
situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este
acceptată de persoana îndreptățită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta
G.P.
Recurenta și-a încadrat recursul în prevederile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că dorește să i se
acorde teren compensator în intravilan, deoarece pârâta deține astfel de
terenuri, iar în subsidiar valoarea terenului să fie mai mare, nu stabilită la
prețul pieții, ci raportat la prețul mediu practicat de notari, solicitând ca
acest preț să fie de 63000 RON, în loc de 24871,5 RON.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea recurată, corect s-a
stabilit că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în situația imposibilității
restituirii în natură a imobilelor expropriate se stabilesc măsuri reparatorii
în echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în
echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea
notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în
condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv în conformitate și cu
dispozițiile art. 11 alin.(8) din aceeași lege.
În ceea
ce privește valoarea, se reține că, în speță, s-
a efectuat
expertiză la cererea
recurentei, fără ca aceasta să
formuleze obiecțiuni.
Expertul a avut în vedere la
întocmirea lucrării, prețul practicat pe piață pentru un teren similar,
valoarea fiind stabilită și potrivit standardelor internaționale de evaluare.
De fapt, valoarea despăgubirilor, în
conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005 va fi calculată de Comisia
specială constituită în acest scop.
În fapt, prin soluția recurată corect s-a menținut
soluția instanței de fond, care s-a limitat în a constat dreptul reclamantei la
acordarea măsurilor reparatorii și a contravalorii acestora.
În consecință, conform art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamanta G.P. împotriva deciziei
nr. 146A din 10 mai
2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 5 martie 2007.
3