ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2025/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 35 din 26 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a admis contestația formulată de contestatoarea G.P. împotriva deciziei nr. 235 din 31 mai 2005, emisă de Primăria orașului Panciu. A fost anulată decizia nr. 235 din 31 mai 2005 și s-a constatat dreptul contestatoarei G.P. de a primi măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 450 mp teren. A fost obligată pârâta Primăria orașului Panciu să facă oferta pentru compensare cu alte bunuri sau servicii, dacă este posibil și dacă există acordul contestatoarei corespunzător valorii de 24871,5 lei (RON). A fost obligată pârâta să plătească cu titlul de cheltuieli de judecată suma de 300 lei (RON) contestatoarei G.P.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Prin notificare, contestatoarea a solicitat restituirea terenului în suprafața de 1200 mp teren sau acordarea de măsuri reparatorii, ca moștenitoare a autorilor săi G.G. și G.M., teren cumpărat și expropriat fără să primească despăgubiri. Prin decizia nr. 235 din 31 mai 2005, Primăria orașului Panciu a respins notificarea contestatoarei G.P. pentru restituirea imobilului compus din suprafața de 1200 mp, din care s-a expropriat suprafața de 800 mp pentru edificarea unor blocuri, fără a fi despăgubită, cu motivarea că nu a dovedit dreptul de proprietate și modul de preluare abuzivă de către stat.

Instanța a reținut că, reclamanta a avut în proprietate suprafața de 1200 mp teren, iar prin actul autentificat sub nr. 746 din 5 noiembrie 1973 s-a înscris în evidențele agricole numai cu suprafața de 800 mp, dar prin procurile date de vânzători pentru întocmirea actului s-a dovedit că suprafața vândută a fost cea de 1200 mp. După cutremurul din 4 martie 1977 s-a trecut la sistematizarea orașului Panciu, ocazie cu care pentru construirea blocurilor de locuințe reclamantei i s-a luat o parte din teren. Pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, s-a reținut că reclamanta deține în posesie o suprafața de teren cu 50 de mp mai mică decât cea evidențiată în actul de proprietate, adică 750 mp (800 mp - 50 mp = 750 mp), astfel că este îndreptățită la suprafața de 450 mp față de terenul deținut inițial.

Prin expertiza întocmită s-a concluzionat că nu este posibilă restituirea în natură a terenului preluat abuziv, acesta nefiind liber și a fost evaluat la suma de 24871,5 lei (RON), echivalentă cu valoarea de circulație a terenului. În final, instanța a reținut că reclamanta este persoană îndreptățită în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, că terenul nu poate fi restituit în natură, situație în care pârâtei îi revine obligația de a acorda alte bunuri sau servicii la valoarea terenului cu acordul reclamantei, ori să i se facă propunere de acordare a despăgubirilor, în condițiile legii speciale, fiind anulată decizia contestată.

Prin decizia nr. 146/A din 10 mai 2006, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de părți, reținând în esență că, în mod corect s-au aplicat dispozițiile art. l alin. (2) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în sensul că, atunci când restituirea în natură a imobilelor expropriate nu este posibilă, se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Potrivit art. 11 alin. (8) din aceeași lege, valoarea terenului ce nu se poate restitui în natură se stabilește în conformitate cu valoarea de piață de la data soluționării notificării, stabilită în raport cu standardele internaționale de evaluare.

Instanța va avea în vedere valoarea indicată de reclamantă pentru despăgubiri, valoare ce se va calcula de Comisia special constituită în baza Legii nr. 247/2005. Instanța de apel a mai reținut că întinderea terenului pretins de reclamantă s-a stabilit pe baza probelor permise de legea specială și că în mod corect entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G.P. Recurenta și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că dorește să i se acorde teren compensator în intravilan, deoarece pârâta deține astfel de terenuri, iar în subsidiar valoarea terenului să fie mai mare, nu stabilită la prețul pieții, ci raportat la prețul mediu practicat de notari, solicitând ca acest preț să fie de 63000 RON, în loc de 24871,5 RON. Recursul este nefondat.

Prin hotărârea recurată, corect s-a stabilit că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilelor expropriate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv în conformitate și cu dispozițiile art. 11 alin.(8) din aceeași lege. În ceea ce privește valoarea, se reține că, în speță, s- a efectuat expertiză la cererea recurentei, fără ca aceasta să formuleze obiecțiuni.

Expertul a avut în vedere la întocmirea lucrării, prețul practicat pe piață pentru un teren similar, valoarea fiind stabilită și potrivit standardelor internaționale de evaluare. De fapt, valoarea despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005 va fi calculată de Comisia specială constituită în acest scop. În fapt, prin soluția recurată corect s-a menținut soluția instanței de fond, care s-a limitat în a constat dreptul reclamantei la acordarea măsurilor reparatorii și a contravalorii acestora. În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.P. împotriva deciziei nr. 146A din 10 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2007. 3