ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 796/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1580 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Sibiu, s-a admis acțiunea înaintată de reclamanta SC A. SA Slimnic, reprezentată de lichidatorul judiciar S.M. împotriva pârâtei SC P.H. SA București și ca urmare pârâta a fost obligată să lase în deplină posesie reclamantei imobilul înscris în C.F. dispunând totodată și evacuarea pârâtei din acest imobil. Pârâta a fost obligată să plătească suma de 13.585.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 326/1996 Tribunalul Sibiu a obligat SC H. SA Slimnic să plătească SC P.H.

SA București sumele de 213.031 dolari S.U.A. și 631.037.439 lei penalități de întârziere, sentință pusă în executare și ca urmare la licitația organizată în data de 4 septembrie 2000 imobilul F. A + 1 și teren în suprafață de 57686 m.p. înscris în C.F. Slimnic a fost adjudecat de creditoarea SC P.H. SA contra sumei de 1.050.000.000 lei, fiind emisă de vânzătoare factura fiscală nr. 4453902, iar pârâta a procedat apoi la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat. S-a mai reținut că prin Încheierea pronunțată la data de 2 octombrie 2000 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului debitoarei SC H. SA Slimnic numind administrator judiciar, iar ulterior lichidator judiciar în urma trecerii în faliment a debitoarei.

Lichidatorul judiciar în temeiul art. 44 din Legea nr. 64/1995 a introdus la Tribunalul Sibiu acțiune, solicitând anularea constituirii și transferului de proprietate asupra Fermei nr. 4 Slimnic dispusă în favoarea SC P.H. SA București și ca urmare prin sentința nr. 3499 din 11 decembrie 2002 așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1069 din 23 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, acțiunea a fost admisă constatând nulitatea contractului autentificat sub nr. 2781 din 5 noiembrie 1998 privind constituirea ipotecii asupra imobilului F. nr. 4 Slimnic, constatării nulității tuturor actelor subsecvente încheierii acestui contract, precum și a încheierilor de intabulare sau de transcriere în cărțile funciare, inclusiv restabilirea situației anterioare și stornarea transferului de proprietate.

S-a mai reținut că în urma acestei hotărâri lichidatorul judiciar a promovat acțiunea – solicitând obligarea pârâtei SC P.H. SA să lase în deplină posesie și folosință a SC H. SA imobilul din litigiu înscris în CF Slimnic construcții și teren de 57686 m.p. transcris în CF 4535 Slimnic și să-l evacueze, predând în deplină proprietate și pașnică folosință, acțiune care s-a constatat a fi întemeiată având în vedere prevederile articolului 450 C. civ. și decizia civilă nr. 1069/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus cu putere de lucru judecat anularea contractului nr. 2781 și a actelor subsecvente, inclusiv restabilirea situației anterioare de carte funciară și stornarea în contabilitatea falitei a operațiunilor referitoare la transferul de proprietate.

Prima instanță a mai reținut că potrivit art. 22 alin. (3) din legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 modificată, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale și ca urmare apărarea pârâtei în sensul că proprietatea sa asupra imobilului este dovedită cu factura fiscală și ordinul de compensare nu poate fi reținută, întrucât aceste acte nu reprezintă titluri de proprietate valabile, iar pârâta își poate realiza eventualele creanțe în cadrul procedurii colective a falimentului reglementată de Legea nr. 64/1995. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.H. SA București, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Apelul a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 60 din 7 aprilie 2006. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC P.H. SA București solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei și „a nu i se acorda cheltuieli de judecată, atâta timp cât nu le-a solicitat”. În recursul său, indicând ca temei de drept prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă următoarele motive: 1. Instanța de fond a acordat reclamantei mai mult decât a cerut respectiv i-a acordat cheltuieli de judecată în valoare de 13.585.000 lei deși reprezentantul acesteia nu a solicitat cheltuieli de judecată iar instanța de apel a menținut nelegal această soluție.

2. În cadrul celui de al doilea motiv de recurs, recurenta critică hotărârile instanțelor de fond și de apel pentru aprecierea greșită a situației de fapt. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constă că acesta este nefondat. În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale atunci când a apreciat că instanța de fond nu a dat reclamantei mai mult decât a cerut prin aceea că a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de apel în mod corect a avut în vedere împrejurarea că în primul ciclu procesual reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată și pârâta a fost obligată la acestea iar în al doilea ciclu procesual reclamanta nu a mai justificat noi cheltuieli de judecată.

De aceea instanța de fond în al doilea ciclu procesual a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă doar a cheltuielilor pretinse și efectuate de aceasta în primul ciclu procesual (13.585.000 lei). Criticile recurentei din cel de al doilea motiv de recurs invocat au vizat doar aprecierea greșită de către instanțe a situației de fapt și nu aduce nici o critică de nelegalitate hotărârii instanței de apel, ori, un asemenea motiv nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ. și deci nu poate face obiectul unei examinări în calea de atac extraordinară a recursului. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P.H. SA București împotriva deciziei nr. 60 din 7 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.