ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 274/2007

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația în anulare introdusă de contestatoarea Asociația P.D.C., s-a solicitat anularea deciziei nr. 1890 din 25 mai 2066 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 10144/1/2005. Contestatoarea își motivează cererea pe temeiul legal prevăzut de art. 317 alin. (1) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea contestației se susține că, la termenul când s-a soluționat recursul, procedura de citare cu Asociația P.D.C.

nu a fost legal îndeplinită și deși cauza s-a judecat în aceste condiții, decizia pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece instanța nu s-a pronunțat din eroare asupra excepțiilor ridicate cu ocazia judecării recursului și anume: - instanța nu s-a pronunțat asupra excepției privind lipsa calității de reprezentant a persoanei care a semnat recursul introdus de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și asupra excepției nulității recursului; - instanța a ignorat ilegalitățile și erorile produse în procesul de privatizare de M.A.P.D.R., astfel că admiterea recursului este rezultatul unor erori materiale; - instanța a ignorat lipsa calității procesuale a recurentei Asociația Agricolă O.B., menționând că din actele de la dosar rezultă calitatea de reprezentant a persoanei care a semnat recursul, fără a se menționa despre ce acte este vorba.

Contestația în anulare este nefondată. Prin decizia nr. 1890 pronunțată la 25 mai 2006 în dosarul nr. 10144/1/2005, Înalta Curte a respins excepția privind lipsa calității de reprezentant a persoanei care a semnat recursul pentru Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ridicată de intimata-reclamantă Asociația D.P. C., ca nefondată. Pe fond, s-au admis recursurile declarate de pârâtele Asociația Agricolă O.B., Agenția Domeniilor Statului București și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. S-a modificat decizia comercială nr. 391 din 11 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul admiterii apelurilor pârâtelor și a schimbării în tot a sentinței nr. 398 din 12 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a V-a comercială, respingând pe fond acțiunea reclamantei Asociația P.D.C.

S-au menținut dispozițiile deciziei atacate privind respingerea cererii de aderare la apeluri, formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut: Excepția privind lipsa calității de reprezentant a persoanei care a semnat recursul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ridicată prin întâmpinare de pârâta-intimată SC D. SA Ceptura cât și de reclamanta Asociația D.P. Ceptura a fost respinsă, ca neîntemeiată, deoarece din verificarea și interpretarea Ordinului nr. 198 din 7 aprilie 2005 emis de M.A.P.D.R. s-a reținut ca justificată introducerea și promovarea cererii de recurs de persoana care a fost indicată ca reprezentant legal.

Prin acest ordin s-a delegat competența de a semna toate actele de procedură la instanțe în numele Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, directorului DIRECȚIEI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, astfel că recursul fiind semnat de această persoană, îndeplinește condițiile legale de sesizare fiind respectate și dispozițiile art. 302 C. proc. civ. Cu privire la cererea de recurs, introdusă de pârâta Asociația O.B. București, instanța a reținut că s-a făcut dovada de reprezentant al acesteia, de către administratorul T.T. Pe fondul cauzei s-a reținut că, din verificarea documentației existente, rezultă că privatizarea SC D. SA Ceptura s-a desfășurat sub forma negocierii directe, procedură derulată în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă și a Normelor Metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 97/2000. Potrivit dispozițiilor art. 12 lit. c) din O.U.G.

nr. 198/1999, persoanele fizice sau juridice interesate în cumpărarea de acțiuni emise de societățile comerciale, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă și în concesionarea terenurilor aparținând domeniului privat al statului, inclusiv a bunurilor, a activităților sau serviciilor accesorii, ale acestor bunuri, vor proceda la depunerea unei scrisori de intenție către ambele instituții, precizate în actul normativ, dacă sunt interesate în cumpărarea de acțiuni emise de societățile comerciale menționate în lista dată publicității conform art. 10, condiționată de încheierea concomitentă a contractelor de concesionare a terenurilor, aparținând domeniului privat al statului și deținute în exploatare de aceste societăți.

Relevanța juridică în corecta stabilire a situației de fapt și de drept, în cauză, s-a stabilit în raport de reglementarea cuprinsă în art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 198/1999 și anume că vânzarea de acțiuni emise de societățile comerciale care fac obiectul acestui act normativ trebuia făcută de Ministerul Agriculturii și de Fondul Proprietății de stat, în baza unui raport de evaluare la prețul pieței, stabilit de cerere și ofertă, fără a exista un preț minim de vânzare. S-a apreciat că prin procesul-verbal de negociere nr. 1 din 30 octombrie 2000 se atestă că la termenul stabilit prin anunț, în urma publicității efectuate de vânzare a acțiunilor deținute de MAAP la SC D. SA Ceptura, au fost depuse cinci oferte privind intenția de cumpărare.

Prin procesul verbal de negociere nr. 2 din 6 noiembrie 2000, procedându-se la inventarierea și analizarea documentelor de participare, ofertanții SC S. SA și Asociația Agricolă T.B. Bondița, au fost excluși de la negociere, neîndeplinind toate condițiile impuse. Instanța de recurs a reținut că, în continuarea negocierilor, a fost încheiat procesul verbal nr. 3 din 10 aprilie 2001, din care rezultă că a fost retrasă oferta de participare la negociere a SC E.W.D. SRL, urmând a fi analizate numai ofertele Asociației P.D. Ceptura și Asociației Agricole O.B. Brașov. Cum în ședința de negociere consemnată în procesul verbal nr. 4 din 17 aprilie 2001 s-a constatat că SC D. SA Ceptura nu dispune de surse financiare și nu poate achita suma ce reprezintă redevența aferentă anului 2000, stabilită în baza contractului de concesionare nr. 337 din 1 aprilie 2000, s-au continuat negocierile și a fost admisă oferta Asociației Agricole O.B.

În recurs, instanța a apreciat că, instanța de fond și apel au procedat greșit când au apreciat că se impune admiterea cererii formulată de reclamanta Asociația D.P. Ceptura, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10 din 5 mai 2000, deoarece așa cum s-a argumentat anterior, de esența stabilirii adevăratelor raporturi juridice dintre părți, era împrejurarea că transferul dreptului de proprietate s-a realizat prin manifestarea liberă de voință a părților, elementul determinant constituindu-l semnarea contractului de vânzare-cumpărare de către M.A.L.P. în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul perfectării actului. Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursurile au fost admise ca fondate. Analizând motivele de contestație în anulare în raport de susținerile contestatoarei, de lucrările cauzei și de decizia pronunțată în recurs, urmează a se reține: Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, conferă părții interesate posibilitatea să ceară retractarea unei hotărâri irevocabile, numai în cazurile limitative prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. Cazul prevăzut de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., vizează situația în care procedura de citare a părții pentru termenul când s-a soluționat cauza, nu a fost îndeplinită legal. Verificând susținerea contestoarei, care invocă neregularitatea citării pentru termenul când recursul a fost soluționat pe fond, urmează a se reține că este nefondată.

La acest termen și anume cel din 4 mai 2006 contestatoarea a fost reprezentată prin avocat care a pus concluzii orale, fapt ce rezultă din practicaua deciziei. Așa fiind, motivul de contestație în anulare fundamentat pe acest temei legal nu poate fi reținut. Cel de-al doilea motiv de contestație în anulare se circumscrie prevederilor art. 318 C. proc. civ. Acest text legal, prevede două cazuri de contestație în anulare: - cazul în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale; - cazul în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs invocate. În raport de calitatea procesuală avută de contestatoare în recurs și anume, aceea de intimată, urmează a se analiza motivul de contestație susținut în raport de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. Această ipoteză se referă la erorile materiale săvârșite de instanța de recurs în legătură cu procedura de judecată și care privesc: anularea cererii de recurs pentru netimbrare, respingerea recursului ca tardiv deși din actele dosarului rezultă depunerea în termen etc. Contestatoarea, nu invocă faptul că decizia instanței de recurs se întemeiază pe astfel de greșeli. Invocând soluționarea greșită a excepțiilor formulate, contestatoarea vizează de fapt greșeli de judecată, greșeli care nu se pot analiza în acest cadru procesual, pentru că astfel contestația în anulare s-ar transforma în recurs la recurs. Instanța a analizat excepțiile invocate prin întâmpinare și rezolvarea dată a intrat în puterea lucrului judecat.

Așa fiind, pentru cele ce preced, contestația în anulare formulată, urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Asociația P.D. Ceptura, împotriva deciziei nr. 1890 din 25 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 19 ianuarie 2007.