ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 10

ianuarie 2007, dispusă în dosarul nr. 1032/P/2006 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Gorj în baza art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

agentul de poliție L.C., pentru infracțiunea prevăzută de art.

246 C. pen. și față de B.G., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 260 C. pen.

Pentru a se dispune astfel,

s-a reținut că R.R. a formulat plângere la organele de urmărire

penală, prin care a sesizat că agentul de poliție L.C. împreună

cu procurorul U.V., efectuând cercetări în dosarul nr. 640/P/1998 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj au administrat probe cu rea

credință și a fost trimis în judecată pentru

infracțiunile de furt calificat, fals material și uz de fals iar

judecătorii E.F., J.L. și B.C. l-au condamnat fără să

ia în considerare și să-i admită apărările pe care

le-a formulat, adoptând astfel soluții nelegale și netemeinice.

Prin rezoluția nr. 417/P/2006,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus neîncepererea

urmăririi penale față de magistrații

sus-menționați și a disjuns cauza trimițând la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj pentru a fi efectuate cercetări

față de agentul de poliție L.C. cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 260 C. pen.

În urma cercetărilor

efectuate în cauză a rezultat că agentul de poliție L.C., a

respectat dispozițiile legale și a propus trimiterea în judecată

a numitului R.R., propunere ce a fost însușită de procuror, iar

instanța de judecată l-a condamnat, hotărârea rămânând

definitivă.

În ceea ce privește

fapta de mărturie mincinoasă săvârșită de martorul B.G.,

s-a reținut că acesta a declarat ceea ce cunoștea în

legătură cu faptele comise de R.R., iar depozițiile sale date

atât în timpul urmăririi penale cât și al judecății nu s-au

dovedit a fi mincinoase.

Petiționarul R.R. a

formulat plângere împotriva acestei rezoluții, aceasta fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 16 ianuarie 2007.

Examinându-se cauza se

constată că plângerea este greșit îndreptată.

Potrivit art. 278

1

alin.

(1)

C. proc. pen., persoana vătămată precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate,

pot face plângere la judecător împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau ordonanței, sau după caz, a rezoluției

de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale numai dacă i s-a respins plângerea formulată

împotriva acestor acte conform art. 275-278 C. proc. pen.

Pe de altă parte

conform art. 278

alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva

măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza

dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul

parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe

lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Se constată că în

speță petiționarul a adresat plângerea direct instanței

și nu procurorului ierarhic superior.

Plângerea fiind greșit

îndreptată, se va dispune conform art. 278

1

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj pentru a fi

soluționată conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de către

prim-procurorul acestei unități.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarul

R.R., la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.

Cu recurs.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 februarie 2007.