ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 10 ianuarie 2007, dispusă în dosarul nr. 1032/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj în baza art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție L.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și față de B.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că R.R. a formulat plângere la organele de urmărire penală, prin care a sesizat că agentul de poliție L.C. împreună cu procurorul U.V., efectuând cercetări în dosarul nr. 640/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj au administrat probe cu rea credință și a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de furt calificat, fals material și uz de fals iar judecătorii E.F., J.L.

și B.C. l-au condamnat fără să ia în considerare și să-i admită apărările pe care le-a formulat, adoptând astfel soluții nelegale și netemeinice. Prin rezoluția nr. 417/P/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus neîncepererea urmăririi penale față de magistrații sus-menționați și a disjuns cauza trimițând la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj pentru a fi efectuate cercetări față de agentul de poliție L.C. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. În urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că agentul de poliție L.C., a respectat dispozițiile legale și a propus trimiterea în judecată a numitului R.R., propunere ce a fost însușită de procuror, iar instanța de judecată l-a condamnat, hotărârea rămânând definitivă.

În ceea ce privește fapta de mărturie mincinoasă săvârșită de martorul B.G., s-a reținut că acesta a declarat ceea ce cunoștea în legătură cu faptele comise de R.R., iar depozițiile sale date atât în timpul urmăririi penale cât și al judecății nu s-au dovedit a fi mincinoase. Petiționarul R.R. a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 ianuarie 2007. Examinându-se cauza se constată că plângerea este greșit îndreptată. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecător împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței, sau după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale numai dacă i s-a respins plângerea formulată împotriva acestor acte conform art. 275-278 C. proc.

pen. Pe de altă parte conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Se constată că în speță petiționarul a adresat plângerea direct instanței și nu procurorului ierarhic superior. Plângerea fiind greșit îndreptată, se va dispune conform art. 278 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj pentru a fi soluționată conform art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., de către prim-procurorul acestei unități.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 278 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarul R.R., la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2007.