ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 843/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 19

mai 2005 și precizată ulterior, SC G. SA Aninoasa a solicitat ca în

contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara,

să se dispună, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

deciziei de impunere nr. 95/10307 din 27 aprilie 2005, emisă de pârâtă, până la

soluționarea în fond a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. 2674/2005,

al Curții de Apel Alba Iulia.

Secția comercială și de contencios

administrativ a acestei instanțe, prin sentința civilă nr. 149 din 17 iunie 2005, a respins cererea precizată, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta a renunțat la procedura administrativă

prealabilă instituită în materie prin dispozițiile art. 7 din Legea nr.

554/2004, a contenciosului administrativ, adresându-se direct curții de apel

competentă. Că, de altfel, nu s-a făcut nici dovada blocării conturilor bancare

ale reclamantei și a începerii procedurii de executare, în condițiile în care

cererea de suspendare formulată prin acțiunea principală are termen de judecată

la data de 8 iulie 2005.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta SC G. SA Aninoasa.

Recurenta a susținut că în mod

greșit curtea de apel sesizată a respins cererea de suspendare a executării

actului administrativ, deoarece în speță sunt întrunite atât condițiile de

admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială, cât și cele prevăzute

de art. 14 alin. (1) ale Legii nr. 554/2004.

Că în realitate, prin aplicarea

deciziei de impunere nr. 95/10307 din 27 aprilie 2005 ar fi afectate grav

interesele legitime ale societății, precum și ale salariaților săi.

Critica nu este întemeiată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea actului

administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

În cauza de față, reclamanta a

renunțat la procedura administrativ-jurisdicțională instituită de O.G. nr.

92/2003, privind Codul de procedură fiscală și nu contestă faptul că în cadrul

acțiunii directe pentru anularea actului administrativ ce formează obiectul

altui dosar, a solicitat și suspendarea executării acelui act, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului.

Ținând seama de această împrejurare,

dar și de dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora

normele alin. (1), referitoare la plângerea prealabilă sunt aplicabile și în

ipoteza în care legea specială prevede o procedură

administrativ-jurisdicțională, la exercitarea căreia partea nu a optat, fără

temei se susține în recurs că cererea de suspendare era admisibilă.

În consecință, recursul declarat de

reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC G. SA Aninoasa, județul Hunedoara, împotriva sentinței civile nr.

149 din 17 iunie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.