ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 843/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 19 mai 2005 și precizată ulterior, SC G. SA Aninoasa a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara, să se dispună, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 95/10307 din 27 aprilie 2005, emisă de pârâtă, până la soluționarea în fond a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. 2674/2005, al Curții de Apel Alba Iulia. Secția comercială și de contencios administrativ a acestei instanțe, prin sentința civilă nr. 149 din 17 iunie 2005, a respins cererea precizată, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a renunțat la procedura administrativă prealabilă instituită în materie prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, adresându-se direct curții de apel competentă.

Că, de altfel, nu s-a făcut nici dovada blocării conturilor bancare ale reclamantei și a începerii procedurii de executare, în condițiile în care cererea de suspendare formulată prin acțiunea principală are termen de judecată la data de 8 iulie 2005. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta SC G. SA Aninoasa. Recurenta a susținut că în mod greșit curtea de apel sesizată a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, deoarece în speță sunt întrunite atât condițiile de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială, cât și cele prevăzute de art. 14 alin. (1) ale Legii nr. 554/2004. Că în realitate, prin aplicarea deciziei de impunere nr. 95/10307 din 27 aprilie 2005 ar fi afectate grav interesele legitime ale societății, precum și ale salariaților săi.

Critica nu este întemeiată. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. În cauza de față, reclamanta a renunțat la procedura administrativ-jurisdicțională instituită de O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală și nu contestă faptul că în cadrul acțiunii directe pentru anularea actului administrativ ce formează obiectul altui dosar, a solicitat și suspendarea executării acelui act, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului.

Ținând seama de această împrejurare, dar și de dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora normele alin. (1), referitoare la plângerea prealabilă sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, la exercitarea căreia partea nu a optat, fără temei se susține în recurs că cererea de suspendare era admisibilă. În consecință, recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. SA Aninoasa, județul Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 149 din 17 iunie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.