ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4137/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC V. SRL a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, suspendarea executării

Deciziei de impunere nr. 87 din 26 septembrie 2011 privind suma de 4.369.775

RON, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr.

554/2004 și art. 215 din O.U.G. nr. 92/2003.

În

motivarea cererii, reclamanta a susținut că sunt întrunite în cazul său

cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 sub aspectul cazului bine justificat

întrucât există împrejurări legate de stare de fapt și de drept, care creează o

serioasă îndoială în privința legalității Deciziei de impunere nr. 87 din 26

septembrie 2011.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 54 din 24 februarie 20123 Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării

Deciziei de impunere nr. 87/2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Hunedoara, formulată de reclamanta SC V. SRL.

Pentru

a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în speță este întrunită condiția

de admisibilitate prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv aceea

de a exista o contestație care reprezintă plângerea prealabilă, cât și aceea a

achitării cauțiunii impusă potrivit art. 215 C. proc. fisc.

Verificând

îndeplinirea celor două condiții de fond impuse de art. 14 din Legea nr.

554/2004, raportat la motivele invocate de reclamantă și la probele

administrate în cauză, instanța de fond a apreciat însă că cererea reclamantei

este nefondată.

În

aprecierea instanței de fond, nu sunt întrunite în speță, cumulativ, condițiile

cazului bine justificat, ca o aparență a văditei nelegalități a actului de

control fiscal, și a pagubei iminente.

Instanța

de fond a considerat că motivele și susținerile invocate de reclamantă nu fac

dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat, ci necesită o analiză pe

fond a raportului juridic dedus judecății, care este atributul instanței care

va soluționa eventuala cerere referitoare la anularea Deciziei de impunere.

Reclamanta susține că nu a cunoscut despre starea de insolvență a societății de

la care a cumpărat combustibil - P.D., astfel că nu a știut că trebuie să

aplice măsuri de simplificare conform art. 160 alin. (2) lit. b) C. fisc., dar

la o cercetare sumară, aparentă, această apărare nu poate fi primită în

condițiile în care, potrivit art. 61 alin. (1) și (3) Legii nr. 85/2006,

informațiile privind intrarea în insolvență se comunică Registrului Comerțului

și se publică în Buletinul Insolvenței.

3.

Motivele de recurs înfățișate de recurenta SC V. SRL

Împotriva

hotărârii instanței de fond, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC V.

SRL Brad.

Apreciind

că hotărârea primei instanțe este netemeinică și dată cu greșita aplicare a

legii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a

înfățișat, în esență, următoarele critici față de sentința atacată:

-

instanța de fond a reținut în mod nelegal că motivele invocate nu fac dovada

îndeplinirii condiției cazului bine justificat, necesitând o analiză pe fond a

raportului juridic dedus judecății, deși actele dosarului demonstrează că s-a

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 160 din C. fisc., în ceea ce

privește achizițiile de motorină efectuate în perioada noiembrie 2008 -

septembrie 2009 de la SC P. SRL, societatea reclamantă nefiind în insolvență;

-

dreptul său de deducere al TVA nu poate fi afectat pentru că nu au avut

cunoștință de intrarea în insolvență a societății furnizoare, aspectele

reținute în acest sens de prima instanță fiind irelevante întrucât Legea nr.

85/2006 (art. 61 alin. (1) și (3)) nu prevăd obligația beneficiarului livrării

mărfurilor de a se interesa dacă furnizorul se află sau nu în insolvență;

-

actele dosarului demonstrează efectuarea de livrări intracomunitare de bunuri

către D.E. Cipru, iar astfel de livrări sunt scutite de TVA conform art. 143

alin. (2) din C. fisc., în forma în vigoare la acea dată iar faptul că

societății din Cipru i-a fost anulat Codul de TVA de autoritatea fiscală pârâtă

nu atrage pierderea scutirii, neexistând obligația informării nici sub acest

aspect;

-

nici impozitul pe profit nu este datorat, cheltuielile aferente tranzacțiilor

efectuate cu numitul J.D. fiind deductibile fiscal conform art. 21 alin. (1)

din Legea nr. 571/2003;

-

și condiția pagubei iminente este îndeplinită fiind evident că executarea

silită a obligațiilor fiscale stabilite suplimentar, deja începută, va bloca

activitatea societății.

4.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Recursul

nu este fondat.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor și a susținerilor recurentei raportat

la actele și lucrările dosarului și față de prevederile legale incidente din

materia supusă verificării Înalta Curte reține că nu este incident în cauză

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

considerarea celor în continuare arătate.

Sesizată

cu cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 87 din 26

septembrie 2011, formulată de societatea reclamantă în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut motivat și judicios argumentat

că în cauză, raportat la aspectele invocate, nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile cazului bine justificat, ca o aparență a văditei nelegalități a

actului de control fiscal contestat și a pagubei iminente.

Înalta

Curte, contrar celor susținute de recurentă, apreciază că instanța de fond a

realizat în cauză o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004, republicată.

Cele

două condiții expres enunțate în norma legală arătată, prin tonul lor

restrictiv-imperativ, demonstrează caracterul de excepție al măsurii

suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea

efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, de natură

a demonstra, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului îndoiala serioasă

asupra legalității actului.

În

cauză, după cum bine a reținut și judecătorul fondului, aparența de

nelegalitate a actului atacat nu a fost demonstrată prin aspectele invocate,

reiterate și prin motivele de recurs.

Independent

de împrejurarea că toate argumentele de fapt dar și de drept invocate vizează

practic fondul cauzei și reclamă o rezolvare efectivă a modalității de aplicare

și interpretare a unor prevederi din Codul fiscal, ceea ce nu este posibil în

cadrul unei atare proceduri sumare, Înalta Curte reține că recurenta nu a

combătut prin argumente valabile constatările judecătorului fondului, ce nu au

depășit cu nimic limitele impuse de o atare procedură de examinare.

În

mod eronat recurenta susține ca nu este obligația beneficiarului livrării mărfurilor

de se interesa dacă furnizorul se afla sau nu în insolvență; faptul ca nu a

cunoscut starea de insolvență a unei societăți comerciale și nu a știut că

trebuie să aplice măsuri de simplificare conform art. 160 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu este relevant, întrucât conform art.

61 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006 informațiile privind intrarea în

insolvență se publică în Buletinul Procedurilor de Insolvență. De asemenea,

verificarea codului valid de TVA al unui partener de afaceri dintr-un stat

membru al UE în vederea derulării unei operațiuni intracomunitare este posibilă

prin accesarea sistemului VIES, iar mențiunile de pe factura privind datele de

identitate ale furnizorului condiționează calitatea de document justificativ.

Ca

atare, raportat la cele de mai sus, cele susținute de recurent cu privire la

cazul bine justificat sunt netemeinice, de unde rezultă că nu este întrunită

una dintre condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 ce trebuie

îndeplinite pentru a se acorda de către instanță suspendarea solicitată.

O

altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se obține suspendarea

executării actelor administrative fiscale este paguba iminentă, definită ca

fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

Nici

cu privire la această cerință recurentul nu a prezentat argumente solide și

temeinice care să conducă instanța la concluzia că prin executarea actelor

administrative fiscale ar putea suferi o pagubă iminentă, în sensul art. 2 lit.

ș) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Față

de cele mai sus arătate în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va

respinge așadar ca nefondat recursul de față, nefiind incidente motivele de

nelegalitate invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC V. SRL Brad, împotriva sentinței nr. 54 din 24

februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - LM