ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 100/2007

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 807/A din 14

octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, s-a

admis apelul declarat de reclamantul W.H. împotriva sentinței civile nr. 455

din 26 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a anulat sentința

atacată și s-a reținut cauza pentru rejudecare în fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel, a avut în vedere dispozițiile art. 297 alin. (1) , stabilind că greșit a

procedat prima instanță respingând contestația reclamantului împotriva deciziei

nr. 69/2004 emisă de R.A.G.C.L. Reghin, motivând că recurentul nu a depus

notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Reghin,

iar pentru imobilul situat la nr.118, nu se pot acorda despăgubiri întrucât nu

a fost deținut de pârâtă.

După reținerea cauzei pentru

judecarea în fond reclamantul a depus precizare de acțiuni solicitând anularea

deciziei nr. 69/2004, restituirea în natură a imobilului și constatarea

preluării fără titlu valabil a acestuia de către stat.

Pe timpul dezbaterilor instanța a

pus în discuția părților modalitatea de soluționare a petitului privind

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, având în

vedere faptul că dobânditorii acestui imobil nu au fost chemați în judecată.

A mai reținut că, reprezentantul

reclamantului a învederat faptul că acest petit urmează a fi soluționat

printr-o acțiune separată de către dreptul comun și își rezervă acest drept.

Față de cele expuse, prin decizia

nr. 133/A din 14 martie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, a admis în parte

acțiunea, a anulat decizia nr. 69 din 16 ianuarie 2004 emisă de R.A.G.C.L.

Reghin și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să

atribuie reclamantului titlului de valoare nominală echivalente sumei de

995.133.305 lei, pentru imobilul situat în Regin, înscris în C.F., nr.top 4/A

și 5/A.

A respins ca nefondat petitul

privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.

792 din 3 decembrie 2002.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamantul W.H. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Printr-un prin motiv de recurs,

reclamantul a susținut că instanța de apel a încălcat legea prin nerespectarea

principiului prevalentei restituirii în natură a imobilelor preluate în mod

abuziv de statul comunist, principiu ce decurge din caracterul profund

reparatori al acestei și nici nu a motivat această respingere.

O altă critică se referă la

nemotivarea petitului privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

nr. 792 din 13 februarie 2002 încheiat între pârâtă și chiriași, având în

vedere faptul că a fost învestită cu soluționarea acestui petit prin acțiunea

inițială.

A mai susținut că, instanța, prin

motivarea deciziei, arată că în timpul dezbaterilor (încheierea de la fila 8

dosar) ar fi învederat faptul că acest petit ar fi urmat să fie soluționat pe

calea dreptului comun.

Cu același prilej, însă, fapt

consemnat în aceeași încheiere, a arătat că înțelege să mențină toate petitele

formulate spre a fi soluționate de către instanța învestită.

În acest context,

recurentul-reclamant, apreciază că demersul instanței de a se prevala de faptul

că nu ar fi formulat o acțiune în constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare constituie un alt motiv de netemeiniciei deciziei atacate.

În același sens, cu ocazia ultimei

ședințe de judecată, a solicitat introducerea în cauză a numiților H.K.Z. și

H.M.K. (cumpărătorii imobilului), citarea acestora pentru a asigura

opozabilitatea hotărârii, însă instanța nu a consemnat această cerere în

încheierea de ședință.

Prin motivele de recurs formulate de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice se susține că hotărârea atacată

a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, acțiunea fiind greșit îndreptată împotriva Statului

Român.

Pe de altă parte, cuantumul

măsurilor reparatorii, constând în titluri de valoare nominală echivalentă

sumei de 995.133.305 lei, sunt exagerat de mari.

În analizarea recursurilor, deși nu

au fost invocate în mod expres de reclamantul-recurent W.H. și de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a avut în vedere că

argumentele întrunesc sub aspect formal cerințele art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Recursurile sunt întemeiate pentru

considerentele ce succed.

Instanțele au fost învestite atât cu

o contestație împotriva deciziei nr.69 din 16 ianuarie 2004 emisă de R.A.G.C.L.

Reghin cât și cu o cerere de constatare a nulității contractului de

vânzare-cumpărare nr. 792 din 3 decembrie 2002, către foștii chiriași, deși

pentru secundul capăt de cerere, contestatorul W.H. nu a chemat în judecată pe

cumpărătorii imobilului în litigiu.

Instanța de apel, care a reținut

cauza spre evocarea fondului, după o decizie intermediară, a consemnat în

încheierea de ședință din 11 ianuarie 2005 că avocatul contestatorului, deși a

declarat că nu renunță la nici un capăt de cerere, va utiliza o acțiune

separată contra cumpărătorilor.

Ca urmare, s-a judecat cauza prin

respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare nr. 792 din 3 decembrie 2002 și admiterea contestației prin

acordarea de măsuri reparatorii, cu motivarea deficitară, că nu s-a făcut

dovada acțiunii separate.

Or, valoarea de vânzare a imobilului

în litigiu a fost de 182.979.689 lei, situație în care competența soluționării

capătului de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare,

revenea la data învestirii prin acțiune, 5 februarie 2004, judecătoriei conform

art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în vigoare la acea dată.

Ca atare, se impunea admiterea

recursului declarat de W.H., implicit și a recursului declarat de Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureș.

În rejudecare, va disjunge capătul

de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.

792 din 3 decembrie 2002, va stabili instanța competentă să-l soluționeze și va

suspenda judecata pe Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de W.H. și Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 133/A din 14

martie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 ianuarie

2007.