ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 22 martie 2005, Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București, Camera de Comerț și Industrie a județului Neamț, R. SA, U.C.E.C.O.M. - Asociația N.C.M. și Asociația P.P.M.P. au chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr. 95/2005, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 799/1990, privind recunoașterea înființării unor camere de comerț și industrie teritoriale județene. La data de 6 septembrie 2005, Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București a cerut să se constate rămânerea fără obiect a acțiunii, întrucât, ulterior sesizării instanței, pârâtul a adoptat H.G.

nr. 709/2005, prin care a abrogat H.G. nr. 95/2005. Prin sentința civilă nr. 116 din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca fiind rămasă fără obiect, dispunând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actul administrativ atacat a fost abrogat în timpul soluționării acțiunii, dar pârâtul este în culpă procesuală, urmând a achita cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat. Împotriva sentinței a declarat recurs, Guvernul României, invocând motivul de casare prevăzut de art. 306 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, pârâtul a arătat că nu se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, cât timp instanța nu a cercetat fondul cauzei, deci nu a analizat legalitatea hotărârii de guvern și nu a avut în vedere că nu s-a făcut dovada că Guvernul României a căzut în pretenții, nefiind, astfel, îndeplinite prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, pârâtul a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, suma stabilită cu acest titlu reprezentând onorariu de avocat, fiind excesivă, în raport cu complexitatea medie a cauzei și cu probatoriile administrate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea parțială a sentinței, pentru motivele ce urmează. Critica privind greșita aplicare a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată, având în vedere și dispozițiile art. 275 din același cod. Astfel, pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii și nu se poate susține că prin adoptarea ulterioară a hotărârii de abrogare a actului administrativ contestat, a recunoscut pretențiile reclamantelor la prima zi de înfățișare. Instanța de fond a dispus în mod corect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și față de faptul că onorariul de avocat a fost achitat la 23 februarie 2005, în timp ce H.G.

nr. 709/2005 a fost adoptată la 12 iulie 2005. Referitor, însă, la cuantumul onorariului de avocat, Curtea reține că acordarea lui în totalitate nu se justifică în raport cu activitatea îndeplinită la fond de apărătorul Camerei de Comerț și Industrie a României și a municipiului București, constând în redactarea acțiunii și a reclamației administrative. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în care sens se va dispune modificarea în parte a sentinței. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 116 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâtul Guvernul României, la 50.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată, către reclamanta Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București, reprezentând onorariu de avocat. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.