ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de
22 martie 2005, Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului
București, Camera de Comerț și Industrie a județului Neamț, R. SA, U.C.E.C.O.M.
- Asociația N.C.M. și Asociația P.P.M.P. au chemat în judecată Guvernul
României, solicitând anularea H.G. nr. 95/2005, pentru modificarea și
completarea H.G. nr. 799/1990, privind recunoașterea înființării unor camere de
comerț și industrie teritoriale județene.
La data de 6 septembrie 2005, Camera
de Comerț și Industrie a României și a municipiului București a cerut să se
constate rămânerea fără obiect a acțiunii, întrucât, ulterior sesizării
instanței, pârâtul a adoptat H.G. nr. 709/2005, prin care a abrogat H.G. nr. 95/2005.
Prin sentința civilă nr. 116 din 19
ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,
a respins acțiunea, ca fiind rămasă fără obiect, dispunând obligarea pârâtului
la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că actul administrativ atacat a fost abrogat în timpul
soluționării acțiunii, dar pârâtul este în culpă procesuală, urmând a achita
cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat.
Împotriva sentinței a declarat
recurs, Guvernul României, invocând motivul de casare prevăzut de art. 306 pct.
9 C. proc. civ.
Astfel, pârâtul a arătat că nu se
justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, cât timp instanța nu
a cercetat fondul cauzei, deci nu a analizat legalitatea hotărârii de guvern și
nu a avut în vedere că nu s-a făcut dovada că Guvernul României a căzut în
pretenții, nefiind, astfel, îndeplinite prevederile art. 274 alin. (1) C. proc.
civ.
În subsidiar, pârâtul a solicitat
reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, suma stabilită cu acest titlu
reprezentând onorariu de avocat, fiind excesivă, în raport cu complexitatea
medie a cauzei și cu probatoriile administrate.
Analizând actele și lucrările
dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se
dispune modificarea parțială a sentinței, pentru motivele ce urmează.
Critica privind greșita aplicare a
prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată, având în vedere
și dispozițiile art. 275 din același cod.
Astfel, pârâtul, prin întâmpinare, a
solicitat respingerea acțiunii și nu se poate susține că prin adoptarea
ulterioară a hotărârii de abrogare a actului administrativ contestat, a
recunoscut pretențiile reclamantelor la prima zi de înfățișare.
Instanța de fond a dispus în mod
corect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și față de faptul
că onorariul de avocat a fost achitat la 23 februarie 2005, în timp ce H.G. nr.
709/2005 a fost adoptată la 12 iulie 2005.
Referitor, însă, la cuantumul
onorariului de avocat, Curtea reține că acordarea lui în totalitate nu se
justifică în raport cu activitatea îndeplinită la fond de apărătorul Camerei de
Comerț și Industrie a României și a municipiului București, constând în
redactarea acțiunii și a reclamației administrative.
În consecință, având în vedere
dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va reduce cuantumul
cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în care sens se va
dispune modificarea în parte a sentinței.
Vor fi menținute celelalte
dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Guvernul
României împotriva sentinței civile nr. 116 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința atacată,
în sensul că obligă pârâtul Guvernul României, la 50.000.000 lei (ROL)
cheltuieli de judecată, către reclamanta Camera de Comerț și Industrie a
României și a municipiului București, reprezentând onorariu de avocat.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 iunie 2006.