ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.06.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2006

HOTĂRÂRE
14.06.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

22 martie 2005, Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului

București, Camera de Comerț și Industrie a județului Neamț, R. SA, U.C.E.C.O.M.

- Asociația N.C.M. și Asociația P.P.M.P. au chemat în judecată Guvernul

României, solicitând anularea H.G. nr. 95/2005, pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 799/1990, privind recunoașterea înființării unor camere de

comerț și industrie teritoriale județene.

La data de 6 septembrie 2005, Camera

de Comerț și Industrie a României și a municipiului București a cerut să se

constate rămânerea fără obiect a acțiunii, întrucât, ulterior sesizării

instanței, pârâtul a adoptat H.G. nr. 709/2005, prin care a abrogat H.G. nr. 95/2005.

Prin sentința civilă nr. 116 din 19

ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea, ca fiind rămasă fără obiect, dispunând obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că actul administrativ atacat a fost abrogat în timpul

soluționării acțiunii, dar pârâtul este în culpă procesuală, urmând a achita

cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, Guvernul României, invocând motivul de casare prevăzut de art. 306 pct.

9 C. proc. civ.

Astfel, pârâtul a arătat că nu se

justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, cât timp instanța nu

a cercetat fondul cauzei, deci nu a analizat legalitatea hotărârii de guvern și

nu a avut în vedere că nu s-a făcut dovada că Guvernul României a căzut în

pretenții, nefiind, astfel, îndeplinite prevederile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ.

În subsidiar, pârâtul a solicitat

reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, suma stabilită cu acest titlu

reprezentând onorariu de avocat, fiind excesivă, în raport cu complexitatea

medie a cauzei și cu probatoriile administrate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

dispune modificarea parțială a sentinței, pentru motivele ce urmează.

Critica privind greșita aplicare a

prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată, având în vedere

și dispozițiile art. 275 din același cod.

Astfel, pârâtul, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii și nu se poate susține că prin adoptarea

ulterioară a hotărârii de abrogare a actului administrativ contestat, a

recunoscut pretențiile reclamantelor la prima zi de înfățișare.

Instanța de fond a dispus în mod

corect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și față de faptul

că onorariul de avocat a fost achitat la 23 februarie 2005, în timp ce H.G. nr.

709/2005 a fost adoptată la 12 iulie 2005.

Referitor, însă, la cuantumul

onorariului de avocat, Curtea reține că acordarea lui în totalitate nu se

justifică în raport cu activitatea îndeplinită la fond de apărătorul Camerei de

Comerț și Industrie a României și a municipiului București, constând în

redactarea acțiunii și a reclamației administrative.

În consecință, având în vedere

dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va reduce cuantumul

cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în care sens se va

dispune modificarea în parte a sentinței.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Admite recursul declarat de Guvernul

României împotriva sentinței civile nr. 116 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată,

în sensul că obligă pârâtul Guvernul României, la 50.000.000 lei (ROL)

cheltuieli de judecată, către reclamanta Camera de Comerț și Industrie a

României și a municipiului București, reprezentând onorariu de avocat.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2003
de natură să prejudicieze pe reclamantă, instanța a dispus și suspendarea H.G. nr. 1028/2002, făcând aplicarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Guvernul României, invocând ca mo
ÎCCJ 2008-03-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 970/2008
tra Neamț, ca Instanță de drept comun competentă. A respins excepțiile ridicate de pârât cu privire la prematuritatea și tardivitatea acțiunii. De asemenea, a admis capătul de cerere care se referă la Decizia nr. 24 din 9 martie 2007, cu co
ÎCCJ 2006-02-22
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 605/2006
nta a formulat contestație administrativă împotriva actului fiscal, după care, fără a aștepta epuizarea căii administrative de atac, prin emiterea unei decizii de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fisca
ÎCCJ 2006-03-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 898/2006
uri pe care le-a primit de la autoritățile competente, în folosință gratuită pe durata construcțiilor. În concluzie, este lipsită de suport faptic și de temei legal, susținerea recurentului, cum că hotărârea atacată nu ar fi produs efecte v
ÎCCJ 2008-05-29
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2008
i. - a suspendat executarea H.G. nr. 1187/2007 până la pronunțarea instanței de fond: - a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale. Împotriva
Sursă