ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 octombrie 2003, reclamanta SC M. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta R.A. D.E.F., filiala E.F. București, să se dispună anularea ultimei poziții din anexa la H.G. nr. 565/2003, privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea C.N.C., în domeniul public al unor județe, municipii, orașe și comune și în administrarea consiliilor locale respective.

Reclamanta a solicitat să se constate valabilitatea și continuitatea contractului de închiriere nr. 934 din 12 septembrie 2001, prelungit prin actul adițional nr. 468 din 12 martie 2002, pentru imobilul compus din construcție și teren aferent în suprafață de 215 mp, situat în comuna Băbeni, județul Vâlcea, să se constate transcrierea acestui contract, în Registrul de transcripțiuni al judecătoriei Râmnicu Vâlcea și să se dispună suspendarea executării hotărârii de guvern atacată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin H.G. nr. 565/2003 a fost schimbată nelegal destinația imobilului deținut în baza unui contract de închiriere și au fost vătămate drepturile sale de locațiune și de închiriere a unui contract de vânzare-cumpărare în procedura negocierii directe sau a unui contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare a respectivului activ disponibil, conform Ordinului nr. 1/2000 al O.N.C.

Prin sentința nr. 294 F-C din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, acțiunea a fost respinsă ca nefondată, dar această hotărâre a fost casată prin decizia nr. 7246 din 29 septembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a admis recursul declarat de reclamantă și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, reținând că pentru a se analiza legalitatea actului administrativ contestat, era necesară prezența în proces, în calitate de pârât, a Guvernului României. La rejudecarea cauzei, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând citarea în calitate de pârât a Guvernului României.

Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâtul Guvernul României a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, iar pârâta R.A. D.E.F. a invocat excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive. În interesul pârâtului Guvernul României, la termenul din 10 ianuarie 2005, a formulat cerere de intervenție, Ministerul Administrației și Internelor și a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. În fond după casare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 8/F-C din 7 februarie 2005, prin care a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor și a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a considerat că este întemeiată, excepția de tardivitate invocată de pârâtul Guvernul României, în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de decădere de un an, care curge de la data de 3 iunie 2003, când H.G. nr. 565/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial. Instanța de fond a reținut că acțiunea este și inadmisibilă, pentru că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă cu emitentul actului administrativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut că instanța de fond a soluționat greșit excepția de tardivitate a acțiunii, fără a avea în vedere că au fost respectate termenele prevăzute de art. 5 alin. (1) și alin. final din Legea nr. 29/1990, pentru procedura prealabilă și pentru formularea acțiunii în justiție.

În acest sens, recurenta a precizat că reclamația administrativă a fost adresată Guvernului României, la data de 20 iunie 2003 și răspunsul i-a fost comunicat cu adresa nr. 15/CA/2517 din 22 octombrie 2003 și primită la data de 3 noiembrie 2003, ulterior sesizării instanței de contencios administrativ. Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că nu au fost analizate înscrisurile depuse la dosar și prin care a dovedit că actul atacat a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 630/2002, ceea ce a determinat vătămarea drepturilor sale recunoscute de lege. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 5 alin. (1) și alin. final din Legea nr. 29/1990, considerând că acțiunea este tardivă și inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Cu adresa nr. 15/CA/2517 din 22 octombrie 2003, comunicată recurentei și depusă ca act nou în recurs, Guvernul României a răspuns la reclamația administrativă care i-a fost adresată pentru anularea parțială a H.G. nr. 565/2003. Față de data comunicării răspunsului la recursul grațios și față de data de 3 iunie 2003, la care a fost publicată în Monitorul Oficial, H.G. nr. 565/2003, instanța de fond a constatat eronat că acțiunea în anulare formulată la 31 octombrie 2003, este tardivă, prin depășirea termenului de decădere de un an de la data comunicării actului administrativ. În consecință, la data sesizării instanței de contencios administrativ, nu era împlinit termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990 și recurenta îndeplinise, de asemenea, condiția procedurală impusă de alin. (1) al aceluiași text de lege, prin recursul grațios exercitat în termen de 30 de zile de la publicarea oficială a hotărârii de guvern contestate.

Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, fără a se mai impune cercetarea motivelor de recurs care vizează fondul pricinii și care vor fi avute în vedere sub forma unor apărări, cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 8/F-C din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.