ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31

octombrie 2003, reclamanta SC M. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat ca, în

contradictoriu cu pârâta R.A. D.E.F., filiala E.F. București, să se dispună

anularea ultimei poziții din anexa la H.G. nr. 565/2003, privind trecerea unor

imobile din domeniul privat al statului și din administrarea C.N.C., în

domeniul public al unor județe, municipii, orașe și comune și în administrarea

consiliilor locale respective.

Reclamanta a solicitat să se

constate valabilitatea și continuitatea contractului de închiriere nr. 934 din

12 septembrie 2001, prelungit prin actul adițional nr. 468 din 12 martie 2002,

pentru imobilul compus din construcție și teren aferent în suprafață de 215 mp,

situat în comuna Băbeni, județul Vâlcea, să se constate transcrierea acestui

contract, în Registrul de transcripțiuni al judecătoriei Râmnicu Vâlcea și să

se dispună suspendarea executării hotărârii de guvern atacată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că prin H.G. nr. 565/2003 a fost schimbată nelegal destinația

imobilului deținut în baza unui contract de închiriere și au fost vătămate

drepturile sale de locațiune și de închiriere a unui contract de

vânzare-cumpărare în procedura negocierii directe sau a unui contract de leasing

cu clauză irevocabilă de vânzare a respectivului activ disponibil, conform

Ordinului nr. 1/2000 al O.N.C.

Prin sentința nr. 294 F-C din 28

noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, acțiunea a fost respinsă ca nefondată,

dar această hotărâre a fost casată prin decizia nr. 7246 din 29 septembrie

2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, care a admis recursul declarat de reclamantă și a

dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, reținând că

pentru a se analiza legalitatea actului administrativ contestat, era necesară

prezența în proces, în calitate de pârât, a Guvernului României.

La rejudecarea cauzei, reclamanta

și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând citarea în calitate

de pârât a Guvernului României.

Prin întâmpinările depuse la dosar,

pârâtul Guvernul României a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, iar

pârâta R.A. D.E.F. a invocat excepția privind lipsa calității sale procesuale

pasive.

În interesul pârâtului Guvernul

României, la termenul din 10 ianuarie 2005, a formulat cerere de intervenție, Ministerul Administrației și Internelor și a solicitat respingerea acțiunii, ca

nefondată.

În fond după casare, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința

nr. 8/F-C din 7 februarie 2005, prin care a admis cererea de intervenție

accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor și a respins, ca

tardivă, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a considerat că este întemeiată, excepția de tardivitate invocată de

pârâtul Guvernul României, în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât

acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de decădere de un an, care

curge de la data de 3 iunie 2003, când H.G. nr. 565/2003 a fost publicată în

Monitorul Oficial. Instanța de fond a reținut că acțiunea este și inadmisibilă,

pentru că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă cu emitentul actului

administrativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a soluționat greșit excepția de tardivitate a acțiunii, fără a avea în

vedere că au fost respectate termenele prevăzute de art. 5 alin. (1) și alin.

final din Legea nr. 29/1990, pentru procedura prealabilă și pentru formularea

acțiunii în justiție. În acest sens, recurenta a precizat că reclamația

administrativă a fost adresată Guvernului României, la data de 20 iunie 2003 și

răspunsul i-a fost comunicat cu adresa nr. 15/CA/2517 din 22 octombrie 2003 și

primită la data de 3 noiembrie 2003, ulterior sesizării instanței de contencios

administrativ.

Pe fondul cauzei, recurenta a

susținut că nu au fost analizate înscrisurile depuse la dosar și prin care a

dovedit că actul atacat a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr.

630/2002, ceea ce a determinat vătămarea drepturilor sale recunoscute de lege.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat greșit

dispozițiile art. 5 alin. (1) și alin. final din Legea nr. 29/1990, considerând

că acțiunea este tardivă și inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile.

Cu adresa nr. 15/CA/2517 din 22

octombrie 2003, comunicată recurentei și depusă ca act nou în recurs, Guvernul

României a răspuns la reclamația administrativă care i-a fost adresată pentru

anularea parțială a H.G. nr. 565/2003.

Față de data comunicării răspunsului

la recursul grațios și față de data de 3 iunie 2003, la care a fost publicată

în Monitorul Oficial, H.G. nr. 565/2003, instanța de fond a constatat eronat că

acțiunea în anulare formulată la 31 octombrie 2003, este tardivă, prin

depășirea termenului de decădere de un an de la data comunicării actului

administrativ.

În consecință, la data sesizării

instanței de contencios administrativ, nu era împlinit termenul de un an

prevăzut de art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990 și recurenta îndeplinise,

de asemenea, condiția procedurală impusă de alin. (1) al aceluiași text de

lege, prin recursul grațios exercitat în termen de 30 de zile de la publicarea

oficială a hotărârii de guvern contestate.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță, fără a se mai impune cercetarea motivelor de

recurs care vizează fondul pricinii și care vor fi avute în vedere sub forma

unor apărări, cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC M. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 8/F-C din 7

februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2006.