ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 42/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 16

septembrie 2004, reclamanta C.N. A.P.M. SA a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta A.N.R.C., anularea parțială a deciziei nr. 1074/2004, emisă de pârâtă,

în sensul stabilirii contribuției pentru susținerea serviciului universal cu un

procent din cifra de afaceri a filialei Comunicații Port Constanța, din cadrul

companiei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că este o societate cu capital de stat în subordinea Ministerului

Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, înființată prin H.G. nr. 517/1998,

modificată și completată prin H.G. nr. 464/2003. Potrivit statutului său, care

se regăsește în Anexa nr. 1 a H.G. nr. 464/2003, compania desfășoară mai multe

activități de interes public național, printre care și asigurarea serviciilor

de radiotelefonie, de transmitere de date, activități de radiodifuziune,

activități de televiziune și asigurarea serviciilor de telecomunicații.

Activitatea de asigurare a

serviciilor radiotelefonice, de transmitere de date, radiodifuziune,

televiziune și asigurarea serviciilor de telecomunicații se realizează de către

filiala Comunicații Port Constanța.

Reclamanta a mai arătat că la data

de 20 august 2004, pârâta le-a comunicat că în M. Of. nr. 750/18.08.2004 s-a

publicat decizia nr. 1074/2004, potrivit căreia va percepe de la furnizorii de

rețele publice de comunicații electronice și de la furnizorii de servicii de

telefonie destinate publicului, cu o cifră de afaceri înregistrată în anul

precedent mai mare sau egală cu 3.000.000 Euro, pentru anul 2004, o sumă egală

cu 0,8% din cifra de afaceri.

Ca urmare, reclamanta a precizat că

se află într-o situație defavorabilă și inechitabilă, legată de modalitatea de

percepere a contribuției pentru sistemul universal, întrucât nu este

reglementat și cazul furnizorilor care desfășoară mai multe activități.

Astfel, compania prezintă anual

cifra de afaceri aferente întregii activități, cifra de afaceri globală, or,

procentul stabilit prin decizia contestată ar trebui să se aplice numai cifrei

de afaceri a filialei Comunicații Port Constanța, și nu a întregii companii,

care desfășoară mai multe activități.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 765 din 20 aprilie 2005, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că pârâta a aplicat corect prevederile legale în

materie, la stabilirea obligației de plată a contribuției datorate de

reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta C.N. A.P.M. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În acest sens, s-a arătat că

instanța a reținut greșit că filiala Comunicații Port Constanța nu a fost

notificată A.N.R.C., pentru obținerea calității de furnizor de rețele sau

servicii electronice, întrucât aceasta este o subunitate cu personalitate

juridică ce desfășoară activitate în telecomunicații, iar publicarea în

Monitorul Oficial a H.G. nr. 464/2003, prin care a fost înființată respectiva

filială, reprezintă însăși notificarea.

În al doilea rând, reclamanta a

arătat că cifra de afaceri a companiei are mai multe componente care nu au

legătură cu contribuția pentru susținerea serviciului universal percepută de

A.N.R.C., motiv pentru care nu este admisibil ca această contribuție să fie

calculată la cifra de afaceri globală, și nu la cea a filialei.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate, Curtea va constata că recursul este

nefondat.

Astfel, Curtea reține că prin

sentința atacată a fost soluționat în mod corect fondul litigiului, decizia a

cărei anulare parțială s-a solicitat, fiind emisă cu respectarea prevederilor

Legii nr. 304/2003 și Ordinului ministrului comunicațiilor și tehnologiei

informației nr. 184/2004, cu respectarea principiilor transparenței,

obiectivității, proporționalității și nediscriminării.

Prin Ordinul nr. 184/2004, care nu a

fost atacat de reclamantă, a fost aprobat Documentul de politică și strategie

privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicațiilor

electronice, iar art. 33 din decizia nr. 1074/2004 preia dispozițiile pct.

4.3.3 din ordin.

În baza actelor normative

sus-menționate, s-a decis ca în anul 2004, pârâta să perceapă de la furnizorii

de rețele publice de comunicații electronice și de la furnizorii de servicii de

telefonie, cu o cifră de afaceri înregistrată în anul 2003 mai mare sau egală

cu 3.000.000 Euro, o sumă egală cu 0,8%, cifra lor de afaceri.

În cazul reclamantei, contribuția a

fost corect determinată, dispozițiile legale nedistingând, la stabilirea în

concret a cifrei de afaceri, între veniturile obținute din furnizarea de rețele

sau de servicii de comunicații electronice și cele realizate din alte

activități.

Susținerea recurentei-reclamante, în

sensul că filiala Comunicații Port Constanța a fost înființată prin act

normativ publicat în Monitorul Oficial, ceea ce echivalează cu notificarea

acesteia ca furnizor de rețele sau de servicii de comunicații electronice, nu

poate fi reținută.

Astfel, în scopul autorizării ca

furnizor de rețele sau servicii de comunicații electronice este necesară

manifestarea de voință a solicitantului în acest sens, prin transmiterea către

A.N.R.C., a notificării prevăzute la art. 4 din O.U.G. nr. 79/2002.

Prin urmare, publicarea în Monitorul

Oficial al României a actului normativ prin care a fost înființată C.N. A.P.M.

SA Constanța, unde se menționează că reclamanta are în structura sa o filială

de comunicații, respectiv filiala de Comunicații Port Constanța, nu este

suficientă, pentru ca aceasta din urmă să dobândească calitatea de furnizor de

rețele sau servicii de comunicații electronice.

Față de cele ce preced, recursul se

privește ca nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.

A.P.M. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 765 din 20 aprilie 2005 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.