ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 19 decembrie 2003, reclamantul municipiul București prin Primar

General, a chemat în judecată pârâta SC D.I. SRL solicitând ca în baza

sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 2.826.787.795 lei

reprezentând penalități pentru depășirea termenului de finalizare a blocului din

ansamblul Virtuții – Fabricii.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că, la data de 15 martie 1995, părțile au încheiat un contract de

asociere pentru terminarea execuției lucrărilor de construcție și punerea în

funcțiune a blocului mai sus arătat, stabilindu-se aportul părților și

condițiile de executare a contractului.

Ulterior s-au încheiat mai

multe acte adiționale, pârâta preluând obligația de finalizare a lucrărilor de

construcții, modificându-se și aportul la asociere în sensul că este de 47,98 %

pentru C.L.M.B. și 52,02 % pentru pârâtă.

La data de 4 februarie

reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 3.243.028.488 lei la

cererea acesteia s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a lui A.E.,

A.C. și S.V.

Prin întâmpinare pârâta a

invocat excepția neexecutării contractului.

Prin sentința nr. 11455 din

6 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea

ca neîntemeiată.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut că prin art. 51 din contract, s-a stabilit aportul

părților în realizarea activităților economice comune este cel stabilit în

caietul de sarcini prin acesta ambele părți având obligația să obțină avizele

și acordurile legale necesare pentru executarea și exploatarea construcției.

S-a avut în vedere că pârâta

a făcut dovada că a încercat conform notificărilor și proceselor verbale

existente la dosar să obțină avizele și autorizațiile necesare pentru

finalizarea lucrării, obligații ce reveneau în egală măsură și reclamantei,

reținându-se ca întemeiată excepției de neexecutare a contractului.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta care a arătat că autorizațiile de construire au fost

obținute încă din anul 1989 astfel cum este prevăzut în procesul verbal de

inspecție încheiat la data de 9 noiembrie 2000 pârâta fiind obligată să

finalizeze construcția în termen de 9 luni de la data obținerii autorizației de

construcție, deci neîndeplinirea obligațiilor de către intimata-pârâtă nu se

datorează acestei cauze.

Mai mult susține apelanta,

din conținutul procesului verbal de recepție încheiat la data de 23 decembrie

2002 rezultă că pârâta mai avea un rest de executat.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 668 din 14 octombrie 2005, a respins apelul

ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că potrivit clauzelor convenției

intervenite, este reglementată de dispozițiile art. 1491 și următoarele C. civ.

În acest sens părțile se

obligă să pună în comun aportul lor spre a constitui un fond și a desfășura o

activitate în vederea unui scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile

fiind împărțite între ele.

Constituind o societate

civilă conform art. 1530 C. civ., aceasta are un patrimoniu distinct de

patrimoniile asociaților, iar răspunderea fiecărui asociat este angajată

potrivit art. 1508 C. civ., numai față de societate și pentru pagubele

provocate în mod culpabil.

Cum contribuția comună și

împărțirea beneficiilor și pierderilor sunt de esența societății civile,

reclamanta nu este îndreptățită să solicite repararea prejudiciului cauzat de

întârzierea în executarea lucrărilor întrucât aceasta nu s-a produs în patrimoniul

său, ci cel al asociației, iar prin încheierea contractului s-a obligat să

suporte eventualele pierderi.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva soluției instanței de apel criticile făcând referire la aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că s-au

aplicat în mod eronat dispozițiile art. 1530 C. civ., în speță fiind aplicabile

dispozițiile art. 253 C. com., potrivit căreia asociațiunea în participațiune

nu constituie și nu dă naștere unei ființe juridice distincte.

Din provele administrate

rezultă că autorizațiile de construcție au fost obținute încă din anul 1989,

iar pe de altă parte potrivit art. 5.5 din contract, intimata se obligă să

asigure sursele financiare atât pentru lucrările de investiții și datorii

necesare finalizării bunului cât și pentru proiectări, transformări,

modernizării sau amenajării.

Prin înserarea în contract a

clauzei penale, părțile au evaluat anticipat prejudiciul cauzat ca urmare a

neexecutării obligațiilor, executării lor necorespunzătoare sau cu întârziere.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate.

În noua sa formulă, art. 304

accentuează caracterul de cale extraordinară de atac al recursului, caracterul

său nedevolutiv, precum și scopul esențialmente de control al legalității prin exercitarea

recursului erorile de fapt urmând a fi remediate pe calea apelului.

Or, în speță recurenta

critică modul de apreciere a probatorului care a condus la pronunțarea

soluției, singurul aspect de nelegalitate fiind acela al referirii la

dispozițiile art. 1530 C. civ.

Contractul de asociere este

un contract comercial sinalagmatic din care decurg o serie de drepturi și

obligații pentru ambele părți contractante.

În această situație o parte

contractantă nu are dreptul să solicite celeilalte părți daune pentru

neexecutarea obligațiilor ce i-au revenit acesteia, în cazul în care partea

reclamantă nu și-a executat în întregime, propriile obligații în condițiile în

care s-a făcut dovada de către intimata-pârâtă a temeiniciei excepției

neexecutării contractului.

Referirea pe care instanța

de apel, a făcut-o la prevederile art. 1530 C. civ., a avut în vedere asocierea

în participațiune, chiar dacă nu dă naștere unei persoane juridice distincte,

obligă totuși părțile contractante la îndeplinirea unor obligații reciproce.

Față de cele arătate rezultă

că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, la situația de

fapt privind modul de derulare a contractului nr. 34/1995 și drept urmare nu

sunt motive de admitere a recursului în condițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul municipiul BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 668 din 14

octombrie 2005, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 ianuarie 2007.