ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 19 decembrie 2003, reclamantul municipiul București prin Primar General, a chemat în judecată pârâta SC D.I. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 2.826.787.795 lei reprezentând penalități pentru depășirea termenului de finalizare a blocului din ansamblul Virtuții – Fabricii. În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 15 martie 1995, părțile au încheiat un contract de asociere pentru terminarea execuției lucrărilor de construcție și punerea în funcțiune a blocului mai sus arătat, stabilindu-se aportul părților și condițiile de executare a contractului.

Ulterior s-au încheiat mai multe acte adiționale, pârâta preluând obligația de finalizare a lucrărilor de construcții, modificându-se și aportul la asociere în sensul că este de 47,98 % pentru C.L.M.B. și 52,02 % pentru pârâtă. La data de 4 februarie reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 3.243.028.488 lei la cererea acesteia s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a lui A.E., A.C. și S.V. Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția neexecutării contractului. Prin sentința nr. 11455 din 6 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea ca neîntemeiată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin art. 51 din contract, s-a stabilit aportul părților în realizarea activităților economice comune este cel stabilit în caietul de sarcini prin acesta ambele părți având obligația să obțină avizele și acordurile legale necesare pentru executarea și exploatarea construcției.

S-a avut în vedere că pârâta a făcut dovada că a încercat conform notificărilor și proceselor verbale existente la dosar să obțină avizele și autorizațiile necesare pentru finalizarea lucrării, obligații ce reveneau în egală măsură și reclamantei, reținându-se ca întemeiată excepției de neexecutare a contractului. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta care a arătat că autorizațiile de construire au fost obținute încă din anul 1989 astfel cum este prevăzut în procesul verbal de inspecție încheiat la data de 9 noiembrie 2000 pârâta fiind obligată să finalizeze construcția în termen de 9 luni de la data obținerii autorizației de construcție, deci neîndeplinirea obligațiilor de către intimata-pârâtă nu se datorează acestei cauze.

Mai mult susține apelanta, din conținutul procesului verbal de recepție încheiat la data de 23 decembrie 2002 rezultă că pârâta mai avea un rest de executat. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 668 din 14 octombrie 2005, a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că potrivit clauzelor convenției intervenite, este reglementată de dispozițiile art. 1491 și următoarele C. civ. În acest sens părțile se obligă să pună în comun aportul lor spre a constitui un fond și a desfășura o activitate în vederea unui scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiind împărțite între ele. Constituind o societate civilă conform art. 1530 C. civ., aceasta are un patrimoniu distinct de patrimoniile asociaților, iar răspunderea fiecărui asociat este angajată potrivit art. 1508 C. civ., numai față de societate și pentru pagubele provocate în mod culpabil.

Cum contribuția comună și împărțirea beneficiilor și pierderilor sunt de esența societății civile, reclamanta nu este îndreptățită să solicite repararea prejudiciului cauzat de întârzierea în executarea lucrărilor întrucât aceasta nu s-a produs în patrimoniul său, ci cel al asociației, iar prin încheierea contractului s-a obligat să suporte eventualele pierderi. Reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că s-au aplicat în mod eronat dispozițiile art. 1530 C. civ., în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 253 C. com., potrivit căreia asociațiunea în participațiune nu constituie și nu dă naștere unei ființe juridice distincte.

Din provele administrate rezultă că autorizațiile de construcție au fost obținute încă din anul 1989, iar pe de altă parte potrivit art. 5.5 din contract, intimata se obligă să asigure sursele financiare atât pentru lucrările de investiții și datorii necesare finalizării bunului cât și pentru proiectări, transformări, modernizării sau amenajării. Prin înserarea în contract a clauzei penale, părțile au evaluat anticipat prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării obligațiilor, executării lor necorespunzătoare sau cu întârziere. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. În noua sa formulă, art. 304 accentuează caracterul de cale extraordinară de atac al recursului, caracterul său nedevolutiv, precum și scopul esențialmente de control al legalității prin exercitarea recursului erorile de fapt urmând a fi remediate pe calea apelului.

Or, în speță recurenta critică modul de apreciere a probatorului care a condus la pronunțarea soluției, singurul aspect de nelegalitate fiind acela al referirii la dispozițiile art. 1530 C. civ. Contractul de asociere este un contract comercial sinalagmatic din care decurg o serie de drepturi și obligații pentru ambele părți contractante. În această situație o parte contractantă nu are dreptul să solicite celeilalte părți daune pentru neexecutarea obligațiilor ce i-au revenit acesteia, în cazul în care partea reclamantă nu și-a executat în întregime, propriile obligații în condițiile în care s-a făcut dovada de către intimata-pârâtă a temeiniciei excepției neexecutării contractului. Referirea pe care instanța de apel, a făcut-o la prevederile art. 1530 C. civ., a avut în vedere asocierea în participațiune, chiar dacă nu dă naștere unei persoane juridice distincte, obligă totuși părțile contractante la îndeplinirea unor obligații reciproce.

Față de cele arătate rezultă că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, la situația de fapt privind modul de derulare a contractului nr. 34/1995 și drept urmare nu sunt motive de admitere a recursului în condițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul municipiul BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 668 din 14 octombrie 2005, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 ianuarie 2007.