ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3068/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Primarul comunei Cornu Luncii,

județul Suceava a emis dispoziția nr. 80 din 11 septembrie 2003, prin care a

fost respinsă notificarea nr. 373/2001, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

prin care petentul B.Z. solicitase restituirea în natură a fabricii de

cherestea „Sasca” sau acordarea de despăgubiri, imobilul ce a aparținut tatălui

său, F.Z.

Contestația formulată de petent

împotriva dispoziției primarului a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința

nr. 238 din 23 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă,

reținându-se că nu au fost depuse de contestator actele doveditoare privind

dreptul de proprietate și calitatea sa de succesor, în termenul prevăzut de

art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de contestator

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 629

din 21 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs contestatorul susținând, în esență că a depus la dosar înscrisuri

doveditoare ale calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii,

iar cu ocazia dezbaterii recursului a învederat, așa cum rezultă din practicaua

deciziei, că în perioada șederii sale în România va mai obține și alte

înscrisuri.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Este adevărat că nici la instanța de

fond, nici la cea de apel, contestatorul nu a depus la dosar înscrisurile

doveditoare ale calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

în sensul Legii nr. 10/2001.

În faza de recurs însă,

contestatorul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care certificatul

de moștenitor nr. 134 din 8 iunie 2005, emis de Biroul notarial public M.A., cu

sediul în Fălticeni, prin care a fost atestată calitatea sa de unic succesor al

defunctului F.Z., adresa nr. 220467 din 16 ianuarie 2004 a Direcției Generale a

Serviciilor Administrative, Patrimoniu și Arhivare, din cadrul Ministerul

Finanțelor Publice din care rezultă că fabrica de cherestea S., ce a fost

proprietatea numiților F.Z. și L.B. a fost naționalizată, precum și numeroase

alte acte pe care instanțele de fond și de apel nu le-au avut la dispoziție,

pentru a se putea pronunța asupra fondului litigiului.

Mai mult decât atât, cu ocazia

dezbaterii recursului contestatorul a învederat instanței că, pe perioada

șederii sale în România este în măsură să mai obțină și alte înscrisuri

doveditoare.

Faptul că înscrisurile doveditoare

nu au fost depuse în termenul prevăzut în art. 22 din Legea nr. 10/2001, în

vigoare la data soluționării fondului și a apelului este lipsit de relevanță,

deoarece, în caz contrar, ar fi încălcate prevederile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., conform cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, putând ordona administrarea

probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În consecință, recursul urmează a fi

admis, conform art.312 alin. (1) C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și

a fi trimisă cauza, spre rejudecare tribunalului, față de împrejurarea că nici

una dintre instanțe nu s-a pronunțat asupra fondului litigiului și pentru a nu

fi private părțile de două grade de jurisdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul B.Z..

Casează decizia nr. 629 din 21 iunie

2005 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, și sentința nr. 238 din 23 martie

2004 a Tribunalului Suceava, secția civilă.

Trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2007.