ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, la 6 septembrie 2005, reclamantul I.L. a

chemat în judecată pârâtul C.N.C.D., solicitând anularea hotărârii nr. 125 din

19 aprilie 2005, emisă de pârât.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că nu a proferat nici o expresie jignitoare la adresa

domnului B.S., referitoare la etnia maghiară a acestuia, diferendele existente

fiind de natură strict profesională.

Totodată, reclamantul a

susținut că aplicarea sancțiunii s-a făcut printr-o hotărâre a C.N.C.D., cu

nesocotirea legislației în materie contravențională.

Prin sentința nr. 264/CA/2005-PI

din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului I.L., dispunând

anularea hotărârii C.N.C.D. nr. 125 din 19 aprilie 2005.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin hotărârea nr. 125 din

19 aprilie 2005 a Colegiului director al C.N.C.D., s-a reținut că, în anul

2003, reclamantul I.L. a admonestat public, la locul de muncă, pe B.S.,

adresându-i expresii jignitoare referitoare la etnia maghiară a acestuia, fapte

care, potrivit O.G. nr. 137/2000, constituie contravenție, motiv pentru care i

s-a aplicat sancțiunea „Avertisment”.

Instanța de fond a mai

reținut că actul normativ de bază care sancționează faptele de discriminare -

O.G. nr. 137/2000, prevede că dispozițiile ordonanței menționate se completează

cu prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr. 180/2002.

Ca urmare, constatarea și

sancționarea contravențiilor trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile

O.G. nr. 2/2001, pe baza unui proces-verbal încheiat de agenții constatatori

special desemnați.

În cauza de față, pârâta a

constatat contravenția și a aplicat sancțiunea contravențională printr-o

hotărâre administrativă, fără respectarea cerințelor O.G. nr. 2/2001.

Instanța de fond a

considerat că hotărârea Colegiului director al C.N.C.D. nu poate fi considerată

proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ci un act

administrativ supus normelor contenciosului administrativ.

Prevederile H.G. nr. 1194/2001,

invocate în cuprinsul hotărârii atacate, nu au fost reținute, considerându-se

că sunt contrare dispozițiilor imperative ale O.G. nr. 137/2000.

În concluzie, instanța de

fond a considerat că în materia reglementată de O.G. nr. 137/2000, constatarea

și sancționarea contravențiilor se poate face numai prin proces-verbal încheiat

de agentul constatator, și nu prin hotărâre administrativă emisă de Colegiul

director al C.N.C.D.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs, pârâtul C.N.C.D.

În cuprinsul recursului se

apreciază că reținerea de către instanța de fond, ca motiv de anulare a

hotărârii C.N.C.D., a faptului că sancțiunea disciplinară s-a aplicat printr-o

hotărâre administrativă, fără respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, este

nelegală în raport cu prevederile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 1194/2001.

În acest sens, se susține că

există temei legal pentru emiterea de către Colegiul director al C.N.C.D., a

unor hotărâri, după care se procedează la delegarea agenților constatatori,

conform prevederilor O.G. nr. 2/2001.

Examinându-se recursul

declarat, în raport cu materialul probator aflat la dosarul cauzei și cu actele

normative incidente, se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 20

alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, constatarea și sancționarea contravențiilor

prevăzute de ordonanța menționată se fac de către membrii C.N.C.D. La același

alineat se prevede că dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și

sancționarea contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, se

aplică în mod corespunzător.

Legea nr. 32/1968 a fost

abrogată prin dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. La art. 48

din ordonanța menționată se prevede că „ori de câte ori într-o lege specială

sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, trimiterea se va

socoti făcută la dispozițiile corespunzătoare din prezenta ordonanță”.

Prin O.G. nr. 77/2003,

aprobată prin Legea nr. 27/2004, textul inițial al alin. (3) al art. 20 din

O.G. nr. 137/2000, a fost modificat, având în prezent următorul conținut:

„Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu prevederile O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”.

H.G. nr. 1194/2001, privind

organizarea și funcționarea C.N.C.D., cu modificările și completările

ulterioare, prevede la art. 1 lit. k), ca atribuție a C.N.C.D., constatarea și

sancționarea contravențiilor prevăzute de O.G. nr. 137/2000, iar la art. 7 alin.

(2), ca atribuție a Consiliului director, adoptarea de hotărâri, instrucțiuni

și regulamente, cu votul favorabil a cel puțin 4 membri.

La art. 9 alin. (2) din

aceeași hotărâre se prevede posibilitatea delegării personalului de

specialitate din cadrul C.N.C.D., ca agent constatator, care aplică sancțiunile

pentru contravențiile stabilite prin O.G. nr. 137/2000, având competențele

prevăzute de O.G. nr. 2/2001.

Din analiza reglementărilor

menționate, rezultă cu claritate că soluția adoptată de recurent, de a aplica

sancțiuni contravenționale printr-un act administrativ, este contrară

legislației contravenționale.

Constatarea și sancționarea

contravențiilor trebuie să se circumscrie principiilor de bază și procedurilor

în materie contravențională, stabilite prin Legea nr. 32/1968 și ulterior, prin

O.G. nr. 2/2001.

Trimiterea expresă la

prevederile O.G. nr. 2/2001, făcută în cuprinsul O.G. nr. 137/2000 plasează și

contravențiile din materia discriminării, cu tot conținutul specific al

acestora în regula generală aplicabilă în materie contravențională. Prin

urmare, hotărârile emise de C.N.C.D., în domeniul său de responsabilitate, nu

pot fi interpretate ca ținând locul unor procese-verbale de contravenție.

Rezultă că instanța de fond

a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.N.C.D. împotriva sentinței nr. 264/CA/2005-PI din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2006.