ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5022/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 34/ F din 22 martie 2006, Tribunalul Vâlcea a respins plângerea formulată de petiționarul Șt.I.C., împotriva rezoluției procurorului dată în dosarul nr. 400/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin rezoluția emisă în dosarul sus-menționat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție O.C. și L.J. din cadrul Postului de poliție Livezi pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 192 alin. (2) C. pen., reclamați de petiționar pentru că, împreună cu doi salariați ai I.R.E. Bălcești, au pătruns fără drept, în domiciliul mamei sale și au debranșat-o de la alimentarea cu energie electrică, reținându-se că fapta nu există.

Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs, iar prin decizia penală nr. 261/ R din 25 mai 2006, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Șt.I.C. împotriva sentinței penale nr. 34/ F din 22 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea. Împotriva deciziei nr. 261/ R din 25 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, petiționarul a declarat un nou recurs, invocând, în scris, aceleași motive din plângerea inițială și din recursul anterior, respectiv faptul că polițiștii au pătruns fără drept în casa mamei sale, comițând faptele de abuz în serviciu și violare de domiciliu. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt apelul și recursul.

În cazul procedurii plângerii în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, procedură prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., pct. 10 al aceluiași articol, arată că „hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. În speță, se constată faptul că petiționarul a uzat de aceasta, astfel încât în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.

În cauza de față, decizia atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, că instanța de recurs, ultima cale de atac ordinară prevăzută de lege, decizia pronunțată fiind definitivă. Așadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de petiționar este inadmisibil, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Șt.I.C. împotriva deciziei penale nr. 261/ R din 25 mai 2006 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2006.