ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5022/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34/ F din

22 martie 2006, Tribunalul Vâlcea a respins plângerea formulată de petiționarul

Șt.I.C., împotriva rezoluției procurorului dată în dosarul nr. 400/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că prin rezoluția emisă în dosarul

sus-menționat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de

poliție O.C. și L.J. din cadrul Postului de poliție Livezi pentru infracțiunile

prevăzute de art. 246 și art. 192 alin. (2) C. pen., reclamați de petiționar

pentru că, împreună cu doi salariați ai I.R.E. Bălcești, au pătruns fără drept,

în domiciliul mamei sale și au debranșat-o de la alimentarea cu energie

electrică, reținându-se că fapta nu există.

Împotriva acestei sentințe

petiționarul a declarat recurs, iar prin decizia penală nr. 261/ R din 25 mai

2006, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul Șt.I.C. împotriva sentinței penale nr. 34/ F din 22 martie 2006

pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Împotriva deciziei nr. 261/ R din 25

mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, petiționarul a declarat un nou

recurs, invocând, în scris, aceleași motive din plângerea inițială și din

recursul anterior, respectiv faptul că polițiștii au pătruns fără drept în casa

mamei sale, comițând faptele de abuz în serviciu și violare de domiciliu.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor Codului de

procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt apelul și

recursul.

În cazul procedurii plângerii în

fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată, procedură prevăzută de art. 278

1

C. proc.

pen., pct. 10 al aceluiași articol, arată că „hotărârea instanței pronunțată

potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de

persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea

urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate.

În speță, se constată faptul că

petiționarul a uzat de aceasta, astfel încât în prezent ne aflăm într-un recurs

la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.

În cauza de față, decizia atacată a

fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, că instanța de recurs, ultima cale

de atac ordinară prevăzută de lege, decizia pronunțată fiind definitivă.

Așadar, nefiind prevăzută de lege

calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de petiționar

este inadmisibil, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul

Șt.I.C. împotriva deciziei penale nr. 261/ R din 25 mai 2006 a Curții de Apel

Pitești.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2006.